Cât de periculoasă este rujeola care a produs zeci de decese în România. „Avem săptămânal mămici care ne şochează“

Rujeola a rămas boala copilăriei, confirmă epidemiologii şi medicii infecţionişti, explicând în schimb cum de s-a ajuns la cazuri de o gravitate extremă, care s-au sfârşit cu decesul copiilor.

Un copil cu un status imunitar bun, spun medicii, va trece uşor peste o boală cum este rujeola, în fond una dintre bolile copilăriei, dacă se întâmplă la 3-4 ani, vârsta intrării în colectivitate.

Din toamna trecută şi până în prezent, miile de cazuri înregistrate şi zecile de decese care s-au produs în România au făcut autorităţile să reacţioneze, să-şi pună întrebări şi să caute soluţii. Primii şi-au răspuns la întrebări medicii infecţionişti şi epidemiologii care fac anchete pe cazurile tratate.

Şi au constatat exact asta, că pacienţii, în majoritatea covârşitoare aflaţi sub vârsta de vaccinare (9 luni în toamna trecută, 12 luni de la recunoaşterea evoluţiei cazurilor de rujeolă drept epidemie), fac cele mai severe forme la boală (lucru pe care îl cunoşteau). La fel, copiii prost hrăniţi, neîngrijiţi, despre care, însă, nu ştiau că sunt într-un număr atât de mare nevaccinaţi.

„S-a internat cu copilul în data de 15, a plecat în 16, a revenit în 19, cu insuficienţă respiratorie, a plecat în 20“

„Teoretic, rujeola tot aşa este, boala copilăriei, numai că o mai fac şi adulţii, am avut şi noi un caz al unei mămici care a venit cu copilul la spital, cu o altă patologie, a făcut mai întâi ea rujeola, după care a făcut-o şi copilul, s-au îmbolnăvit de la un copil din spital. Acum,  de ce este periculoasă? Este periculoasă din cauza complicaţiilor, care pot fi dintre cele mai grave: insuficienţe respiratorii cu pneumonii destul de urâte, laringite, meningite, encefalite şi, bineînţeles, decesul. Nu mori din rujeolă, se moare din complicaţii“, spune medicul Nicoleta Udrea.

Vorbind, însă, de pacienţii afectaţi, lucrurile trebuie separate, spune medicul. Sunt pe de o parte părinţii sugarilor de vârstă mică, iar acestora nu li se poate imputa că nu şi-au vaccinat copiii, pentru că e vorba de copii de câteva luni, care nu au atins vârsta de vaccinare, dar au intrat în contact cu bolnavi de rujeolă. Sunt însă, pe de altă parte, părinţii copiilor de 3 ani, 4 ani, 5 ani, cei mai mulţi din comunităţile sărace, unii care periodic părăsesc ţara alături de copii, după care se reîntorc, şi care nici nu şi-au pus problema administrării vaccinului. În foarte multe cazuri, tocmai aceştia, care au câte cinci-şase copii, ajung la spital cu cei mai mici, sub vârsta de vaccinare, la care rujeola se complică.

„Ce să vă spun, avem, cred, săptămânal cazuri care ne şochează. Am avut acum, de curând, o mămică internată cu un copil în stare destul de gravă. S-a internat pe 15, a plecat pe 16, a revenit pe 19, a plecat a doua zi. Ultima dată a venit cu insuficienţă respiratorie, cu laringită, saturaţie 78, medicul de gardă a reuşit să scoată copilul din insuficienţă, a văzut că respiră copilul bine şi a doua zi a plecat. În astfel de cazuri anunţăm Poliţia. Anchetă, cum a plecat, de ce n-am reţinut-o, de parcă am putea să facem poliţie cu ei. Dar te îngrijorează, ne puneam chiar problema dacă a ajuns acasă cu acel copil, e clar că îi încalcă drepturile, acel copil are dreptul la sănătate. Şi acolo mai are trei-patru copii. Lucrurile nu sunt deloc simple. Când vin la noi la internare, nici măcar nu mai recunosc că nu s-au dus să-i vaccineze. «N-a venit la mine domnu’ doctor să mă ia, nu mi-a spus!». Aşa ceva e greu de crezut, inclusiv noi, la externare, le indicăm prin scrisoarea medicală «vaccinare conform schemei naţionale». Tocmai pentru că dacă are unul nevaccinat, mai are acasă unde stă încă 15. Marea majoritate a pacienţilor cu rujeolă sunt de etnie romă, peste 70%, iar ceilalţi sunt copii sub vârsta de vaccinare“, mai spune dr. Udrea.

Problema părăsirii spitalului înainte ca starea copilului să impună externarea este, de altfel, frecvent întâlnită. La asta se adaugă şi obiceiurile care le pun sănătatea, şi chiar viaţa în pericol celor mici.
„Auzisem de tot felul de «protocoale» şi am întrebat o mămică ce fac. Mi-a spus că în cazul rujeolei îl stropesc pe cel mic cu vin, îl pun sub gutui, sub pom, şi pun peste el pământ de sub acel pom, rostind diverse descântece. De-abia când lucrurile se complică foarte tare ajung la spital. Una dintre mămici a început să plângă şi să-mi spună că nu ea pleacă din spital, că soacra o obligă“, a mai spus medicul Nicoleta Udrea.

„Boala se manifesta la intrarea în colectivitate, la 3-4 ani“

Sărăcia este, cred şi epidemiologii, cauza principală. Şi de aici ignoranţa, lipsa de educaţie sanitară. „Un organism puternic trece uşor peste boală. Dacă a trecut erupţia, copilul începe să-şi revină. Sunt, însă, copii lăsaţi acasă cu bunicii, cu mătuşile, cu rude de-al nu ştiu câtelea grad, părinţii sunt plecaţi la muncă. Şi nu sunt atenţi la ce se întâmplă cu cel mic, deşi rujeola se manifestă cu o alterare a stării generale. Poate îi mai administrează şi cine ştie ce altceva, care maschează simptomele sau încetineşte procesul natural, iar lucrurile se complică. E adevărat, rujeola este o boală a copilăriei şi nu a apărut acum. Apărea, însă, la 3-4 ani, la intrarea în colectivitate, copiii erau izolaţi, îngrijiţi. Acum sunt crescuţi la un loc, în număr mare, sunt hrăniţi prost, au imunitatea scăzută, acestea sunt cazurile care se complică, pentru că nu toate cazurile necesită internare“, spune epidemiologul Cătălin Pătru.