Când le dăm copiilor primii bani de buzunar. „Vor fi tentaţi, la început, să-i cheltuie pe toţi în primele zile“

Indiferent de veniturile de care dispunem, e sănătos, spun experţii, să-i învăţăm pe copii că banii se câştigă prin muncă şi să-i obişnuim să-i cheltuie cu mare chibzuinţă.

Orele de educaţie financiară încep să fie predate din ce în ce mai des, în şcoli, ca disciplină opţională, cei care s-au gândit la acest lucru şi au alcătuit o programă spunând că este mare-mare nevoie. Copiii pot fi, astfel, responsabilizaţi, vor fi învăţaţi să gândească în termeni economici, iar părinţii, în timp, vor constata că presiunile celui mic pentru a i se cumpăra o jucărie sau un alt bun, că are sau nu nevoie de el,  vor scădea.

Încă de la sfârşitul şcolii primare, dacă nu mai devreme, copiii pot primi bani de buzunar, pe care să şi-i administreze singuri.
„Pot fi oferiţi fie zilnic, fie săptămânal. Dacă alegem a doua variantă, la început vor fi tentaţi să-i cheltuie pe toţi în prima zi. Putem să trecem treptat de la un buget zilnic, la un buget săptămânal“, spune Nicoleta Ioana Sandu, profesor educativ, implicată într-un proiect în cadrul căruia elevilor din ciclurile primar, gimnazial, dar şi liceal li s-a vorbit despre importanţa banilor şi despre cum pot fi aceştia cel mai bine gestionaţi.
Cu adevărat încep elevii să înţeleagă termenul de buget, spune profesorul, prin clasele a VII-a – a VIII-a. Până atunci, însă, trebuie să afle de la părinţi, eventual, care sunt veniturile familiei, care sunt cheltuielile fixe ale familiei şi să înţeleagă necesitatea unui fond de economii. „Din clasa a IV-a putem să le dăm proprii bani de buzunar, cu obligativitatea de a ne justifica ce-au făcut cu fiecare bănuţ. Din gimnaziu putem veni cu detalierea noţiunilor de venituri şi cheltuieli. «Uite, atâta câştigăm noi ca şi familie, dar nu trebuie să-i cheltuim pe toţi, trebuie să mai punem şi ceva deoparte», spune profesorul.

Dacă veniturile familiei sunt peste medie, copilul va trebui să aibă un buget raportat tot la nevoile lui, nu la nivelul câştigului părinţilor. „Trebuie să ştie ce se petrece în jurul lui, că sunt şi familii cu un venit mic şi că şi acelea se descurcă“, spune Nicoleta Ioana Sandu.

Banii de buzunar, dacă cel mic nu are de făcut cheltuieli fixe de niciun fel, ar trebui să fie în sume modeste. „Dacă, să zicem, nu-i facem de acasă pacheţel, să acopere costul unui sandvici şi, eventual, să-i mai rămână pentru o gumiţă sau ce mai cumpără şi ceilalţi copii de vârsta lui“, spune profesorul. Dacă în clasele mici o sumă de 3 lei/zi ar fi potrivită, la gimnaziu ar putea să crească la 5 lei/zi.

„La clasa a V-a ar trebui să ştie că orice venit pe care noi l-am avea, ulterior se transformă-n cheltuială, că ne trebuie bani de hăinuţe, de cărţi, când mergem la medic, cel puţin noi aşa le-am detaliat, bani de tabere, de alte activităţi extraşcolare. Mai sunt alte cheltuieli importante pe care trebuie să le avem în vedere, pentru dezvoltarea noastră personală şi profesională, nu cheltuim tot ce câştigăm“, mai spus profesorul.
Copiii mai mari, liceenii, deja percep realitatea familiei şi, au constatat profesorii, chiar participă activ. Din banii care li se alocă fac economii şi reuşesc să-şi scoată, chiar, din impas părinţii când vine vorba de cheltuieli pentru sănătate sau alte cheltuieli neprevăzute, contribuind din economiile lor.

Cât de sănătos este ca, odată stabilit un plafon al cheltuielilor pe săptămână, să-l depăşim, oferindu-ne să suportăm noi, părinţii, anumite costuri, am întrebat profesorii care se ocupă de educaţie financiară. „Nu este o greşeală, dacă nu facem din asta o regulă şi dacă-i explicăm copilului de ce am putut să facem acest lucru şi că nu se va întâmpla foarte des. Poate fi situaţia în care peste câteva zile pleacă undeva, spre exemplu, şi e nevoie de anumite cumpărături“, explică profesorul.

În cadrul orelor de educaţie financiară celor mici li se vorbeşte, de asemenea, de necesitatea de a se implica şi în lumea care-i înconjoară. Chiar dacă rar se întâmplă, în familiile românilor, ca în buget să fie prevăzuţi distinct şi bani pentru cauze umanitare, copiii trebuie să ştie, spun profesorii, că  ceea ce primesc, la un moment dat va trebui să şi dea înapoi. Oricât ar fi de util să înţeleagă faptul că orice serviciu prestat merită o plată, la fel de important este, spun profesorii, să ştie că anumite lucruri pe care le fac în familie nu vor fi retribuite pentru motivul simplu că sunt în sarcina lor. „Nu-i vom da bani să-şi facă ordine în cameră, pentru că este sarcina lui,  dar dacă suntem mulţumiţi de cum şi-a îndeplinit anumite obiective îl putem recompensa şi financiar, lămurindu-l exact ce înseamnă acest gest“,  a mai spus prof. Nicoleta Sandu.