Povestea unuia dintre cele mai frumoase sate din Transilvania, care se reface în stil tradiţional printr-un proiect inedit. Toţi sătenii sunt transformaţi în meşteri
0Trei asociaţii au demarat în satul Daia din judeţul Mureş un proiect extrem de ambiţios prin care se schimbă practic faţa localităţii. Un alt proiect le va oferi oamenilor locuri de muncă şi şansa de a-şi valorifica produsele.
Comuna Apolt, aflată aproape de graniţa judeţelor Mureş şi Sibiu. Din şoseaua principală, un drum neasfaltat alunecă într-o zonă cu peisaje de poveste. Un indicator vechi te ghidează spre Daia, un sat transilvănean autentic unde, odată ajuns, ai impresia că timpul s-a oprit în loc. Aici, trei asociaţii împreună cu localnicii construiesc pas cu pas un proiect prin care renaşte o întreagă comunitate. Pe scurt, satul este refăcut în stil pur transilvănean.
CEL MAI FRUMOS DIN 107 SATE
Proiectul de la Daia a început în urmă cu doi ani şi are o durată totală de cinci ani, fiind implementat de către Global Heritage Fund, Asociaţia Monumentum şi Anglo Romanian Trust for Traditional Architecture. Satul a fost ales după o amplă documentare, făcută în peste 100 de astfel de aşezări. „Preliminar, am făcut un proiect de documentare fotografică în 107 sate săseşti şi româneşti din sudul Transilvaniei şi ajungând aici, în Daia, mi-am dat seama imediat că e de o valoare arhitecturală şi urbanistică ieşită din comun, cu clădiri istorice care încă s-au conservat bine, clădiri de sfârşit de secol XVIII, început de secol XIX. Marele avantaj al acestui sat este că, spre deosebire de altele, are puţine intervenţii negative de modificare a clădirilor tradiţionale, deci de o modernizare greşită. Bineînţeles că trebuie să trăim ca în secolul XXI, însă există şi modalităţi corecte de a interveni asupra clădirilor, ceea ce a făcut să nu devină o modă să-ţi pui balcon, sa-ţi pui tablă pe casă, să-ţi pui un termopan, şi acest lucru este un avantaj foarte mare“, explică arhitectul Eugen Vaida, preşedintele Asociaţiei Monumentum.
Specialistul arată că, în zonă, comunitatea este una tradiţională, bazată pe o structură de organizare săsească a vecinătăţilor şi funcţionează foarte bine. „Oamenii se ajută între ei, ceea ce se pliază pe necesităţile proiectului. Asta vrem să facem, să lucrăm cu oamenii, să îi implicăm, pentru că atunci când un om ne ajută şi se implică în repararea casei lui, are altfel grijă de ea ulterior. În paralel cu acea documentare fotografică pe care am făcut-o în casele săseşti, am făcut şi un proiect de informare din casă în casă, un proiect din partea Ministerului Culturii şi a asociaţiei prin care le-am spus care sunt regulile în zonele de protecţie a monumentelor şi pentru monumente şi care este procesul de avizare atunci când vrei să faci o intervenţie“, mai spune arhitectul.
SĂTENI TRANSFORMAŢI ÎN SPECIALIŞTI
Valoarea întregului proiect este de 400.000 de euro, iar lucrările sunt, la rândul lor, împărţite pe patru proiecte mai mici, unul de conservare şi reabilitare a faţadelor, unul de intervenţii de urgenţă, unul prin care sunt oferite materiale gratuite celor care nu sunt cuprinşi în prima parte din proiect şi vor să-şi restaureze faţada sau să-şi repare casele şi un al patrulea proiect pentru refacerea ferestrelor tradiţionale.
Proiectul de conservare şi reabilitare a faţadelor este unul mai degrabă educativ decât unul de specialitate. Inscripţiile istorice descoperite pe unele faţade au fost restaurate împreună cu profesionişti, dar restul reparaţiilor au fost făcute alături de proprietari. De asemenea, mai multe persoane au luat parte la un curs de restaurare. Aceşti „specialişti“ au început mai apoi să se ocupe şi de restul caselor.
„După aceea, a venit şi fundaţia prinţului de Wales aici şi a făcut un curs de restaurare faţade, de tencuit, pentru alţi şase săteni şi cinci studenţi, iar sătenii aceia au fost implicaţi ulterior să punem bazele unei a doua echipe de intervenţie. Sunt 60 de faţade prinse în program, sperând ulterior să restaurăm tot fondul construit tradiţional“, a adăugat arhitectul Eugen Vaida.
Al doilea proiect, cel de intervenţii de urgenţă, este necesar deoarece foarte multe case au risc de prăbuşire. „Se fac lucrări de consolidare şi reparaţii, completarea acoperişului, punem căpriorii la loc, ţiglele. Oferim materiale gratuite – lemn, ţiglă, nisip şi var – celor care nu sunt cuprinşi în prima parte din proiect şi vor să-şi restaureze faţada sau să-şi repare casele. Până acum avem 17 case şi până la finalul proiectului sunt cel puţin 100 de oameni cărora le vom oferi materiale gratuite. De asemenea, am ales 50 de ferestre care sunt într-o stare precară şi pe care le vom restaura sau înlocui cu ferestre tradiţionale, făcute identic, după acelaşi croi, aceleaşi materiale, acelaşi canat, aceeaşi împărţire“, spune Vaida. Toate lucrările se fac doar cu materiale naturale, pentru acoperişuri se refoloseşte, unde este posibil, ţiglă tradiţională veche. Se lucrează cu lemn de stejar şi brad şi cu tencuieli pe bază de mortar. ;
„Tot ce se câştigă vrem să rămână în sat“
La finalul proiectului va fi refăcut practic tot satul: aproximativ 200 de case în care trăiesc în jur de 500 de locuitori. Până acum, sunt gata 12 faţade, 20 de intervenţii de urgenţă şi 22 de ferestre, iar 17 familii au cerut materiale pentru a-şi reface singure locuinţa.
„Se reface tot satul, e un proiect mai degrabă social, comunitar, în care nu facem doar restaurare, facem şi evenimente culturale cu ei. Am înfiinţat un comitet de opt persoane din comunitate, pentru relaţia cu noi, în care îi implicăm direct în alegerea faţadelor, a ferestrelor“, adaugă Eugen Vaida.
Iar lucrurile nu se vor opri aici. În sat va fi pus în practică un al cincilea proiect, implementat prin Fundaţia Adept, prin care oamenii din sat vor avea şansa să-şi valorifice produsele şi câţiva dintre ei vor primi locuri de muncă.
„Vom construi un centru de procesare a laptelui, pe noi ne interesează în primul rând să arătăm că gospodăria tradiţională este încă un model de viaţă sustenabilă. Avem marele avantaj că toată comunitatea şi-a păstrat animalele şi că toţi lucrează în zootehnie, în agricultură, parţial merg în străinătate, mai lucrează sezonier două-trei luni şi ăsta e tot venitul lor. Laptele este un venit constant şi important, însă preţul este foarte mic şi atunci am spus să-i ajutăm cumva cu un centru de procesare pentru brânzeturi maturate ca să le vindem la un preţ corect şi să aibă de câştigat şi comunitatea. Tot ce facem în Daia facem numai cu oameni din sat, tot ce se câştigă vrem să rămână în sat“, precizează Eugen Vaida.
STRĂINI INTERESAŢI SĂ SE MUTE ÎN SAT
La reabilitarea caselor lucrează două echipe de meşteri locali. La început, povesteşte arhitectul, au fost şi oameni care i-au privit cu o oarecare neîncredere. Acum, toţi localnicii întreabă când ajung cu lucrările şi la casele lor.
„La început mulţi râdeau de meşterii locali că lucrează numai cu var, că fac culoarea albastră, iar meşterii erau puţin jenaţi. Acum, când au văzut ce frumos ies casele, au început să-şi dorească să aibă faţada refăcută. De când am început, sunt foarte mulţi care vor să cumpere case în sat, mai ales străini. Avem mare grijă când selectăm pe cineva, nu vrem să ne trezim cu cineva care vrea să demoleze, spunem foarte clar care sunt regulile în sat şi ce vrem să facem. Sunt străini care deja au cumpărat şi români care vor să cumpere şi negociază“, mai spune Eugen Vaida.
Maria Deneşan (69 de ani) e printre primii localnici cu casă refăcută în cadrul proiectului. „Casa e foarte frumoasă acum. Când eram eu copil, tot aşa arătau casele. Mi-a plăcut culoarea şi faptul că au reparat-o. Sunt mândră“, spune femeia. Lui Marian Deneşan (38 de ani) i-a plăcut atât de tare ce se întâmplă încât nu a mai aşteptat să vină cineva la el, a cerut materiale şi şi-a refăcut singur locuinţa. „Domnul Vaida a venit cu intenţia asta bună şi mie mi-a plăcut ideea. M-a ajutat cu materiale şi eu cu băiatul şi cu familia am făcut tot. Am dat jos mortarul de pe perete şi am tencuit din nou. Şi zugrăveala tot eu am făcut-o“, povesteşte bărbatul cu mândrie.
REŞEDINŢĂ DE COMUNĂ PÂNĂ ÎN ANII ’80
Reprezentanţii autorităţilor locale admit că, practic, aşa a renăscut un sat dat uitării în ultimii 25 de ani. „Este un proiect important, necesar, care aduce bine pentru comuna Apold şi pentru satul Daia, care în ultimii 25 de ani a fost lăsat în paragină.
Acest sat a fost reşedinţă de comună până în anii ’80. Era comuna Daia, aveau primărie. Cei de la Asociaţia Monumentum ne ajută foarte mult, repară casele, le reînnoiesc, este un parteneriat cu primăria din Apold şi e foarte binevenită această colaborare. Ne bucurăm că au ales Daia pentru acest proiect pentru că schimbă cu totul aspectul satului“, spune Ioan Matyas, viceprimarul comunei Apold de care aparţine satul Daia.
Vă mai recomandăm:
Aurelia Rusu (68 de ani), fostă profesoară de limba română, acum pensionată, a amenajat într-o veche casă săsească din localitatea Bazna un mini-muzeu splendid cu obiecte vechi săseşti, şi a publicat de asemenea o carte cu reţete tradiţionale ale saşilor.
Ultima nuntă în satul sibian Gherdeal a avut loc în 1987, iar ultimul copil s-a născut aici în 1988. Din comunitatea înfloritoare de altădată, care număra 300 de suflete de români şi de saşi, acum au mai rămas doar 12 locuitori, şi toţi trecuţi de 50 de ani. Amintirile lor au rămas închise în cutii cu fotografii alb-negru.
Germanul Christian Rummel (30 de ani) s-a mutat în România în 2010, după ce a ajuns pentru prima dată aici în 2007, în cadrul unui program pentru calfele călătoare. Cucerit de farmecul tradiţiilor locale, şi-a întemeiat o familie şi trăieşte în satul sibian Richiş, unde a repornit atelierul de dogărie.
Se încarcă comentariile...
