FOTO „Noii meşteşugari“: afacere de succes cu daruri personalizate, într-un sat pitoresc din Sibiu

Insistenţa şi dorinţa de a dezvolta un proiect inedit în localitatea sa l-a determinat pe un tânăr să pornească o afacere interesantă în Podişul Mediaşului: meştereşte diverse obiecte din lemn, piele, plastic sau sticlă personalizate. Afacerea se află la al patrulea an şi este nu doar profitabilă, dar şi promiţătoare.

Mircea Paul munceşte într-un sat pitoresc din judeţul Sibiu - Aţel, una din cele mai mici localităţi din judeţ după numărul populaţiei (aproximativ 1.300 de oameni).

Este inginer-mecanic de meserie, lucrul manual fiind îndeletnicirea sa preferată. Dacă vă gândiţi ce interesant sau modern poate dezvolta un om într-un atelier mic de ţară vă spunem noi – aproape orice vă trezeşte imaginaţia şi poate fi gravat. Mai puţin pe fier, dar şi aici antreprenorul are soluţii. 

Mircea Paul, în atelierul său din Aţel

Totul a pornit de la o necesitate personală: bărbatul căuta un cadou care să se deosebească de cele banale. A căutat, dar nu a găsit. Având cunoştinţele necesare, s-a gândit că ar putea fi el cel care să le creeze şi să ofere astfel de lucruri celor interesaţi. 

Faţă în faţă cu birocraţia românească

POS DRU era abrevierea unui program prin care antreprenorii la început de cale puteau să obţină bani de la stat. Acesta a fost elaborat în contextul Programului Naţional de Dezvoltare 2007-2013, iar obiectivul general era ca să dezvolte capitalul uman şi să crească competitivitatea. Mircea Paul nu a ezitat mult şi şi-a completat dosarul. Au urmat primele interacţiuni cu statul român.

„Nişte colegi de serviciu m-au chemat la un curs de antreprenoriat prin POS DRU. M-am ţinut de cursul ăsta, era şi premiu – 2.000 de lei şi o excursie de o săptămână în Germania. Vizitam tot felul de afaceri, de cele mici până la BMW, totul gratuit. Trebuia să-ţi faci o firmă, s-o deschizi, pe vremea aia era SRL D (debutant), adică nu plăteai pentru înfiinţare. Am făcut firma, pasul doi era să şi fac ceva cu ea. Atunci am zis să abordez un fond european – am încercat prima dată pe naţional, unde se desfăşura totul online. M-am înscris, totul a fost perfect până când trebuia să duc prima hârtie: că nu-i bună, gata, te respingem, pleacă, caută-ţi de viaţa ta”. Îi jucase festa o confirmare obligatorie de la primărie precum că firma nu avea datorii la stat, deşi nu avea cum să aibă datorii fiind nou înfiinţată. Până s-a lămurit cu ele, pur şi simplu n-a mai fost acceptat.

După prima lecţie de particularităţi ale birocraţiei româneşti, Mircea Paul şi-a zis să mai încerce, dar de data asta local. Aşa a ajuns să ceară ajutorul celor de la GAL Podişul Mediaşului, în fiinţat în anul 2007 şi care au sediul la Aţel.

„Mi-au spus că e prea bună maşina”

„Sunt nişte oameni extraordinari acolo. M-am apucat de treabă cu ei. M-au ajutat să fac proiectul. Am depus actele la organizaţia judeţeană a AFIR - acolo a durat aproape 2 ani: adu hârtie, asta nu-i bună, dă-o pe ailaltă”. După 2 ani s-a pomenit cu o veste bună şi una proastă - partea bună e că luase proiectul, iar cea proastă - că se învechise echipamentul de care avea nevoie şi pe care voia să-l cumpere pentru afacerea sa şi specificaţiile tehnice ale căruia le-a indicat în proiect. Căci timpul trece, tehnica devine mai performantă.

Mircea Paul, lângă maşina cu laser

„Timpul a trecut, producătorul le-a scos din fabricaţie, introducând la vânzare un model nou. Atunci am cerut să-mi facă o ofertă cam la aceiaşi bani, dar erau caracteristici, evident, mai bune decât iniţial. Ăştia mi-au spus că sunt prea bune maşinile astea, dacă vă puteţi imagina aşa ceva. Depăşeau cu 15% parametrii fixaţi iniţial. Păi, producătorii se mişcă repede, că-s nemţi. Nu e o chinezărie care se produce în masă şi o găseşti tot timpul”, îşi aminteşte antreprenorul.

În total, proiectul a costat 25.000 de euro, dintre care 15% a fost contribuţia lui. Şi-a luat banii, a primit echipamentele, şi-a angajat un om şi aşa a început afacerea. În octombrie 2015 a meşterit primele cadouri. Venea Crăciunul, aşa că era momentul potrivit să înceapă. 

„Primele lucrări s-au vândut prin cunoştinţe, la serviciu. Mi-am luat casă de marcat. Am făcut atunci un produs ieftin, dar care îmi asigura un venit continuu. Era o bucăţică de lemn în formă de ciubotă şi gravată cu laser, pe care erau indicate nume şi orice îşi dorea clientul. Apoi am făcut produse mai mari – globuri din lemn, pentru împodobirea bradului”.

La fel, se vând ca pâinea caldă obiectele meşterite în ajun de Valentine's Day.

Din 2015 şi până astăzi a schimbat patru angajaţi. Spune că e greu să găseşti oameni motivaţi şi de încredere.

Astfel, în atelierul de la Aţel se meşteresc de zor cadouri gravate pe lemn şi chiar sticlă. Îşi vinde produsele pe platforme online, şi-a dezvoltat propriul site, dar are şi o pagină de Facebook. Clienţii sunt diverşi şi doleanţele lor la fel.

„A trebuit să pregătesc pentru un eveniment 800 de wirkele. Ele provin dintr-o veche tradiţie săsească. Băieţii le dădeau fetelor pe care le plăceau. Când începea o petrecerea săsească, fata accepta să o afişeze, ca o confirmare a simpatiei reciproce. Era ca un fel de accept pe Facebook astăzi. Unul dintre clienţii mei, un om pe care îl cunosc foarte bine, a vrut să reînvie această tradiţie în cadrul unui eveniment”.

Mircea Paul a confecţionat şi un puzzle ce reprezintă harta României - e un best seller, spune el cu mândrie.

Vrea să-şi extindă afacerea

Dar afacerea a evoluat mai mult de atât. Clienţii sunt alţi oameni de afaceri care au nevoie de tot felul de gravuri - pe plastic, piele sau sticlă. Astfel, acum proprietarii de hoteluri şi pensiuni apelează la el pentru plăcuţe de prezentare, dar şi alţi oameni de afaceri care îşi doresc o etichetă specială pentru produsele lor. Un client a comandat 5.000 de piese pentru salonul automobilelor pe care să fie gravată inscripţia „AIRBAG”. S-a făcut, doar că pe plastic. Dacă ar fi putut grava pe metale, ar fi avut mai mulţi clienţi. A fost nevoit să-l refuze. În schimb, aşa a aflat că este cerere şi a înţeles că trebuie să-şi dezvolte afacerea inclusiv în această direcţie.

„Ţi-e ciudă când vine cineva şi-ţi spune că are nevoie, iar tu nu poţi să faci, pentru că n-ai tehnica necesară. Încercăm însă să ne extindem. Am nevoie de un spaţiu nou şi tehnică cu o mai mare posibilitate de inscripţionare”, spune Mircea Paul. Înainte de a ne despărţi acceptă să ne facă o prezentare a modului în care funcţionează maşina şi gravează logoul ziarului Adevărul pe o bucată de lemn.

Alegerea imaginii care va fi gravată

Procesul gravării cu laser

Rezultatul

După 3 ani de când şi-a dezvoltat afacerea, bărbatul spune că este o îndeletnicire frumoasă, dar şi prosperă. Din primele luni a reuşit să adune un venit suficient pentru anul întreg, inclusiv pentru plata salariilor. Mircea Paul le recomandă oamenilor să nu se teamă şi să încerce antreprenoriatul. Chiar dacă la început sperie. 

„Ne este cu putinţă să facem orice, trebuie doar să ne dorim să facem cu adevărat. Şi să avem curaj. Nu putem cere într-una să ni se facă, trebuie să începem de la noi, cu propriul exemplu. Acum sunt atât de multe oportunităţi de susţinere a start-up-urilor, trebuie doar să încercăm”.