FOTO Destinul singurei păstrăvării plutitoare din România, cel mai mare producător din ţară, singurul loc unde se reproduceau lostriţele
0
Desfiinţată în 2016, după ce platformele cu peşti din mijlocul lacului au fost distruse de viituri şi zeci de tone de păstrăv au murit, Păstrăvăria Brădişor, aparţinând Direcţiei Silvice Vâlcea, renaşte. De doi ani funcţionează doar la suprafaţă. Renumită în întreaga ţară, mai bine de un deceniu a fost singurul loc din ţară unde s-au reprodus lostriţele, care între timp au fost mutate în Mureş.
Păstrăvăria înfiinţată de comunişti, în Munţii Lotrului, a devenit un simbol al acestei ţări, un brand, fiind cea mai cunoscută la nivel naţional, până când modificările survenite în legislaţia de mediu au făcut să apară breşe într-un sistem care funcţionase până atunci perfect. Inundaţiile din 2014 au provocat complexului pagube de peste 1 milion de lei, aproape 30 de tone de păstrăv au murit atunci. Platformele plutitoare au fost transformate în fier vechi, dar astăzi o lumină încă mai pâlpâie pe malul lacului Brădişor, din zona montană a Vâlcii.
Străjuit la nord de Munţii Căpăţânii şi la sud de Munţii Lotru, Complexul Salmonicol Brădişor – Lotru se află în comuna Malaia din judeţul Vâlcea, pe râul Lotru, pe malul stâng al Lacului de Acumulare Brădişor. Înfiinţat acum peste trei decenii, a devenit în scurt timp cel mai mare producător de păstrăv din ţară, cu o capacitate de 140 de tone pe an.
Până în urmă cu doi ani, a fost singura păstrăvărie din ţară cu platformă plutitoare, pentru creşterea şi reproducerea păstrăvilor, dar şi singura în care se puteau reproduce lostriţele.
Situaţia s-a schimbat radical în urma unei viituri. Şi n-a fost singura problemă: incapacitatea financiară de a reduce pagubele, de a reface platformele distruse şi a le repopula, precum şi lipsa unei autorizaţii de mediu pentru că legea interzice creşterea peştilor în lacuri de unde este alimentată populaţia, au fost la un pas de a pune lacăt pe brandul de la Brădişor.
Pentru prima dată, în ultimii ani, păstrăvăria merge pe profit
În ciuda tuturor impedimentelor, pentru prima dată în ultimii ani, păstrăvăria a ajuns să fie profitabilă. Din cauza autorizaţiei de mediu care nu s-a mai putut obţine, s-a renunţat la bazinele plutitoare, care între timp au fost tăiate şi vândute la fier vechi. La suprafaţă, însă, a fost reluat totul de la zero.
S-au reamenajat cele 12 bazine, plus clădirea reproducătorilor. Pe lângă bazinele mari există la această oră alte 10 bazine mici. Cele mari au luciu de apă de 130 metri cubi pe fiecare bazin.
„Dacă în ultimii ani, datorită problemelor legislative care au dus la restrângerea activităţii, Complexul Brădişor a funcţionat pe pierdere, anul acesta putem spune că activitatea a început să fie profitabilă. Complexul Brădişor produce pentru consum păstrăv curcubeu, iar pentru repopulări, păstrăv indigen. În trecut aici a fost şi o bază de cercetare pentru lostriţă. Aceasta a fost desfiinţată odată cu partea plutitoare, lostriţele fiind transferate la Direcţia Silvică Mureş. Producţia este asigurată de cei 5 muncitori, iar pentru producerea puieţilor deţinem două case de incubaţie”, ne-a explicat inginerul Ilie Ceucă, din cadrul Direcţiei Silvice Vâlcea, administratorul păstrăvăriei, cum stă situaţia în acest moment la Brădişor.
Tot de la el am mai aflat că în cursul acestei luni preţul de desfacere va fi scăzut de la 20 de lei/kg la 18 lei/kg.
„Păstrăvii de consum produşi de Păstrăvaria Brădişor sunt de o calitate superioară, putând fi comparaţi cu păstrăvii crescuţi în sălbăticie, datorită muncii şi efortului depus de muncitorii de la păstrăvărie şi, nu în ultimul rând, datorită hranei administrate care este 100% bio şi este produsă şi importată din Olanda”, a mai precizat, pentru Adevărul, inginerul Ceucă.
„La înfiinţare, capacitatea de producţie totală era de circa 140 de tone pe an”
Complexul salmonicol de pe Lotru a fost proiectat în 1984 de fostul Institut de Cercetări Navale Galaţi şi a fost pusă în funcţiune 4 ani mai târziu, având două secţii, una la sol şi alta pe Lacul de Acumulare Brădişor.
„Înfiinţată în 1984, păstrăvăria aparţine ca administrare Ocolului Silvic Voineasa, din cadrul Direcţiei Silvice Vâlcea. La înfiinţare, capacitatea de producţie totală, inclusiv partea plutitoare pe Lacul Brădişor era de circa 140 de tone pe an. Din istoric, se pare că doar într-un singur an s-au produs 140 de tone de păstrav, iar media anuală a producţiei a fost de circa 100 de tone de păstrăv pe an. Partea plutitoare a fost desfiinţată în 2016 datorită imposibilităţii de a mai obţine avizele necesare de funcţionare pe Lacul Brădişor”, a mai spus reprezentantul Direcţiei Silvice Vâlcea.
Pierderi de peste 1.1 milioane lei, după viiturile din 2014
Inundaţiile masive şi ploile torenţiale din 2014 au afectat foarte mult păstrăvăria. Captarea Păscoaia care transportă apa din pârâul Păscoaia în lacul Brădişor, din care se alimenta secţia de la sol, unde se creşteau lostriţele, puietul de păstrăv şi reproducătorii, s-a colmatat. Secţia de la sol a rămas fără apă şi în plus s-au rupt plasele de la platforma plutitoare, moment în care cea mai mare parte din păstrăv s-a pierdut.
Astfel a ajuns Direcţia Silvică să disponibilizeze cea mai mare parte din personalul de 12 oameni. Multă vreme au fost doar patru angajaţi.
Decizia a avut la bază pierderile imense suferite, care s-au ridicat la 1,1 milioane lei, fiindcă din 30 de tone s-a mai recuperat doar 1 tonă de peşte.
Din fericire, o mare parte dintre exemplarele mature de lostriţe, considerate monument al naturii, au fost salvate în urma viituriilor, fiind transferate către alte păstrăvării mai mici din România.
Salmonicultorii vâlceni, singurii din ţară care „mulgeau” lostriţele
Ani de zile, Păstrăvăria de la Brădişor a populat apele României cu păstrăv şi lostriţă. Spre exemplu, la începutul anului 2014, înainte de inundaţii, Păstrăvăria livra Direcţiei Silvice Caraş 40.000 de exemplare de puiet alevin – păstrăv indigen şi 8.300 de de exemplare puiet alevin de lostriţă, pentru a ajunge în pâraiele din Caraş Severin.
La vremea respectivă, salmonicultorii din Vâlcea erau singurii din ţară care se încumetau să mai recolteze icrele lostriţelor, pentru a asigura supravieţuirea şi perpetuarea speciei. Lostriţele erau aici înmulţite artificial, după ce au dispărut din râurile de munte ale României de zeci de ani.
Modificarea legislaţiei a dat peste cap întreaga afacere
După pierderile de acum 4 ani, Păstrăvăria Brădişor s-a mutat provizoriu la Milostea, unde exista o altă fermă piscicolă de dimensiuni mai reduse, pentru a se încerca repopularea cu puieţi de peşte. În toamna lui 2015, s-a redeschis secţia de la sol. Din cauza problemelor legate în principal de autorizare, după 27 de ani de funcţionare, secţiunea plutitoare nu a mai putut fi redeschisă.
Când s-a luat decizia construirii Complexului salmonicol pe Brădişor, în urmă cu trei decenii s-a constatat că era singurul loc din ţară care îndeplinea critieriile cerute pentru o astfel de fermă piscicolă. Şi a funcţionat până după Revoluţie, fără probleme. De fapt, a fost proiectat să aibă toate avizele necesare până la finalul funcţionării, doar că între timp s-a modificat legislaţia şi odată cu ea şi datele problemei.
În 1996, s-au interzis amenajările piscicole în lacurile de acumulare din care se alimentează localităţile cu apă, cum era şi cazul Brădişorului, deşi s-a demonstrat că păstrăvul nu poluează.
Astfel a ajuns păstrăvăria să funcţioneze fără autorizaţie de mediu,Lacul Brădişor fiind sursă de apă pentru localităţile aflate în aval, printre care şi Râmnicu Vâlcea.
Iar lipsa autorizaţiei atrăgea cu sine interzicerea activităţii. De aici şi până la amendarea de către Garda de Mediu n-a mai fost decât un pas.
Părerile specialiştilor se bat cap în cap cu legislaţia
După imensele pagube suferite în 2014, reprezentanţii păstrăvăriei s-au văzut nevoiţi să reseteze întregul sistem de lucru, astfel că partea plutitoare a fost închisă.
În atare condiţii, păstrăvăria plutitoare de la Brădişor se va putea redeschide doar dacă articolul de lege va suferi modificări, spun reprezentanţii complexului. Greu de crezut, deşi administratorii speră la o astfel de zi.
Specialiştii susţin însă că prezenţa păstrăvului în apă reprezintă cel mai bun indicator asupra calităţii acesteia, iar lipsa lui – un semnal de alarmă. „Acolo unde există păstrăv înseamnă că şi calitatea apei este bună pentru consum uman, când nu va mai fi păstrăv, înseamnă că şi calitatea apei va lăsa de dorit”, explica, în urmă cu câţiva ani, cel al cărui nume va rămâne pentru totdeauna legat de Păstrăvăria de la Brădişor – Gheorghe Cerbu, fostul director, unul din cei mai mari specialişti în domeniu.
De la 140 de tone producţie, la mai puţin de 20 tone
„Cu mari eforturi RNP-Romsilva prin Direcţia Silvică Vâlcea şi Ocolul Silvic Voineasa, au reuşit continuarea producţiei de păstrăv în zona cu bazine de lângă Lacul Brădişor.
În prezent, producţia de păstrăv este realizată pe circa 2.500 metri pătraţi de luciu de apă. Bazinele actuale sunt alimentate dintr-o sursă de apă de suprafaţă. (Sursa însă nu este complet sigură, cum s-a demonstrat şi în trecut. Plus că în amonte, pe parcursul captării, există şi alte lucrări, care ridică semne de întrebare asupra siguranţei acestei surse de apă – n.r.).
În bazinele actuale se produc circa 15-18 tone de păstrăv anual pentru consum şi circa 2.5 tone de alevini - păstrăvi puieţi pentru repopulări si pentru alte păstrăvării”, ne-a mai explicat inginerul Ceucă.
De unde s-a plecat: nouă platforme plutitoare cu sute de viviere pe 14.592 mp de apă
O comparaţie între ce a fost şi ce mai este are rolul de a scoate în evidenţă ce a însemnat timp de decenii Păstrăvăria de la Brădişor.
Tehnologia procesului de producţie prevedea până în 2014 inclusiv asigurarea producerii păstrăvului de consum în două secţii, cu ciclul de producţie complet, icre-puiet-păstrăv de consum şi anume: secţia de producere a păstrăvului de consum în viviere pe platforme plutitoare amplasate pe lac; nouă platforme plutitoare cu 456 viviere, cu o suprafaţă totală a luciului de apă de 14.592 metri pătraţi. Platformele plutitoare aveau pontoane pentru adăpost şi păstrarea hranei pe timp limitat şi în funcţie de cotele maxime şi minime de exploatare a lacului din punct de vedere energetic, aveau posibilitatea schimbării poziţiei şi amplasamentului pe lac.
O altă secţie era cea de producţie a puietului de păstrăv (fântânel, curcubeu, indigen), amenajată la sol (cota 454 mdm) cu un luciu total de apă de 3.259 metri pătraţi compusă din: casa de incubaţie cu troci şi incubatoare (130 buc), cu luciu de apă de 204 metri pătraţi; bazine pentru viitorii reproducători (126 buc); magazie pentru hrană; locuinţă pentru păstrăvari, platforme drumuri de acces, etc.
Păstrăvul indigen, pe cale de dispariţie
Pentru viitor se urmăreşte ca măcar una sau două plaforme plutitoare, de dimensiuni mici, ecologice să poată fi amplasate pe lac, în locul marilor bazine care au ajuns la fier vechi. Dar totul depinde de obţinerea autorizaţiei de mediu. În plus, există riscul să nu se mai poată păstra păstrăvul indigen din zona Lotrului.
„Ar trebui să facem un brand din păstrăvul de Brădişor, pentru că ce aducem din altă parte, Bulgaria sau Turcia de exemplu, nu are calitatea peştelui de aici, diferenţele sunt vizibil mari”, atrag atenţia specialiştii.
Păstrăvul indigen se creşte destul de greu în captivitate, de aceea şi există temerea ca această specie să nu se piardă, mai ales că pe vremuri în fiecare an se înregistrau circa 200.000 de puieţi de păstrăv, care luau apoi drumul apelor de munte.
În ciuda legislaţiei, care consideră păstrăvăria o sursă de poluare, furajarea peştilor continuă să fie făcută cu produse sută la sută ecologice, provenite din ţările Uniunii Europene, furaje care nu poluează apa şi nu influenţează în vreun fel calitatea acesteia, potrivit specialiştilor.
În „raiul lostriţelor” nu mai există nici un exemplar, nici măcar artificial
„Din păcate, este greu de crezut că vom mai putea creşte lostriţe, asta pentru că nu avem spaţiul necesar”, au mai recunoscut reprezentanţii păstrăvăriei. Ultima operaţiune de mulgere a lostriţelor a avut loc în 2015, după care exemplarele salvate au fost mutate la complexul din Mureş.
Înainte de construirea barajului şi a lacului de acumulare, Lotru era raiul lostriţelor. Apoi, încet - încet, acestea au dispărut din mediul lor natural.
„În mod normal ar trebui un program naţional de producţie şi conservare a lostriţei, pentru că degeaba avem puiet sau chiar exemplare mari, dacă atunci când le băgăm în râuri sunt omorâte în scurtă vreme. Râuri ar fi pentru populare: Mureşul, Bistriţa, Tisa chiar Vaser. Nefiind păzite, lostriţa când intră în reproducţie urcă pe pâraie şi acolo aşteaptă localnicii cu furcile şi alte metode la fel de neortodoxe”, atrăgea atenţia în urmă cu câţiva ani un cunoscut realizator de emisiuni TV, Dan Păvăloiu.
La Brădişor au existat printre cele mai mari specii de lostriţe din România, numite şi „Tigrul apelor de munte”, fiindcă puteau ajunge până la 20 de kilograme şi să sară peste obstacole de peste 1 m.
În loc de concluzie
Potrivit analizelor, calitatea păstrăvului de Brădişor este superioară mărfurilor vândute de turci, bulgari sau italieni. Cu toate acestea, în timp ce România comercializează doar 3.000 tone pe an, turcii vând peste 50.000 de tone de păstrăv.
Se încarcă comentariile...
