Bartolomeu Valeriu Anania, arhiepiscopul venerat de sătenii din Glăvile
0La Biblioteca Râmnicului continuă azi manifestările dedicate celui care a fost Arhiepiscop al Vadului şi Feleacului, iar marţi, 20 martie, va fi inagurat Scuarul Bartolomeu Anania, în faţa Policlinicii cu Plată.
Valeriul Anania în „Cerurile Oltului" - sunt manifestările care se desfăşoară azi la Biblioteca Judeţeană „Antim Ivireanul" din Râmnicu Vâlcea pentru a marca personalitatea celui care a fost Arhiepiscop al Vadului, Feleacului şi Clujului, vâlcean la orgine, născut la 18 martie 1921 la Glăvile şi trecut în lumea celor drepţi, la 31 ianuarie 2011. La biblioteca vâlceană au loc azi, 19 martie, începând cu ora 17,30 proiecţii de film documentar, evocări, lansări de carte, cântări psaltice, iar mâine, 20 martie, de la ora 16,00. oficiali din Eparhia Clujului vor participa alături de oficilităţile vâlcene, la inaugurarea Scuarului care îi va purta numele: Scuarul Bartolomeu Anania. Acesta este situat pe Bulevardul Calea lui Traian, în vecinătatea blocului D 2, vizavi de Policlinica cu Plată.
Era de o simplitate şi modestie exemplară
În satul unde s-a născut, la Glăvile, Bartolomeu Anania a fost, şi rămâne, unul dintre cei mai iubiţi oameni ai locului. „Când se înapoia de la Bucureşti la Cluj făcea un ocol adesea şi trecea pe la noi,prin Glăvile. Îi spunea tatălui meu, «Pregăteşte tu câte o fiertură, cum numai voi ştiţi să faceţi». Vroia să servească câte o ciorbă simplă, ţărănească. Zicea că este sătul de mâncărurile sofisticate şi aici, la Glăvile, se simţea... ca acasă. Se oprea prin sat şi vorbea cu cei care i-au fost colegi. Era de o simplitate şi de o modestie exemplată. Biserica se umplea de lumea când participa la slujbe şi adesea îi sfătuia pe oameni să se odihnească duminica, şi să vină la slujbă că chiar şi animalele mai pot răbda, duminica, o oră-două de foame", ne-a spus Elena Viezure, strănepoata arhiepiscopului. Şcoala principală din Glăvile poartă numele marelui om, fiul al locului.
Singura avere, bliblioteca
În testamentul său, Bartolomeu Anania spune că a renunţat la orice moştenire lăsată de la părinţi, totul revenind copiilor şi nepoţilor, că singura sa avere sunt biblioteca şi manuscrisele persoanle şi colecţia de scrisori şi fotografii aflate la reşedinţa de la Mânăstirea Nicula. A dorit să fie înmormântat în groapă, pe pământ reavăn şi să nu i se acorde distincţii post mortem.