Ploieşti: Dumitru Codiţă menţine Ploieştiul pe harta umanitară a Europei

După o carieră de succes în haina militară şi înfiinţarea Centrului Pilot de Drept Internaţional Umanitar din România, a decis să se implice în activitatea societăţii civile, coordonând la nivel local două ONGuri, dar fiind şi membru al mai multor asociaţii şi cluburi

După finalizarea studiilor la Academia Militară, în 1986, Dumitru a îndeplinit funcţia de lector de ştiinţe sociale la o unitate de învăţământ din Ploieşti, pentru că, spune el, a fost atras de activitatea didactică.

În 1987, el şi soţia sa, originară din Bârlad, s-au mutat definitiv la Ploieşti, unde a reuşit să aibă o carieră de succes în cadrul armatei, ajungând la gradul de colonel.

În 1990, însă, cursul firesc al lucrurilor avea să se schimbe odată cu participarea lui Dumitru la primul curs de drept internaţional umanitar.

„M-am ataşat atât de mult de dreptul umanitar încât i-am dedicat întreaga carieră", spune acum ofiţerul trecut în rezervă.

În 1993, a participat activ la înfiinţarea primul Centru Pilot de Drept Internaţional Umanitar al Armatei, un centru unicat în Europa Centrală şi de Sud-Est, căruia i-a dedicat nu mai puţin de 18 ani din viaţa şi activitatea sa.

Coordonator al ONGurilor

În 2008, odată cu trecerea în rezervă, Dumitru a reuşit să obţină personalitate juridică pentru Asociaţia Română de Drept Umanitar- Filiala Prahova, un ONG care se adresează prioritar mediului civil, pentru conştientizarea răspunderilor ce revin autorităţilor locale, dar şi în general populaţiei şi persoanelor care au obligaţia să implementeze prevederile dreptului internaţional umanitar în baza tratatelor internaţionale.

 În acest sens, Dumitru a reuşit să promoveze cu sprijinul instituţiilor competente o hotărâre de Consiliu Local prin care au fost inventariate, marcate şi autorizate bunurile culturale care beneficiază de protecţie în cazul unui conflict armat, Ploieştiul fiind, după cum spune el, singurul oraş din  ţară care a reuşit în acest fel să pună în aplicare o prevedere a Convenţiei de la Haga cu privire la protecţia bunurilor culturale.

Pentru persoanele vârstnice

În 2009, Dumitru a preluat şi conducerea Forumului Naţional Reprezentativ al Vârstei a Treia, filiala Prahova, alături de care a derulat deja proiectul „Pentru demnitatea vârstei a treia- ACUM".

În cadrul acestuia, el a reuşit să mobilizeze persoane vârstnice din şase localităţi prahovene, care să iniţieze mai departe activităţi în folosul pensionarilor.

Din păcate însă, această asociaţie nu şi-a găsit nici până acum un sediu pentru a-şi desfăşura activitatea. Speranţele că această necesitate va fi soluţionată se îndreptă către autorităţile locale care au răspunderi în acest domeniu.

Colecţionar de medalii

Ca membru în consiliul director a filialei Prahova a Crucii Roşii, unde activează de mai bine de 13 ani, Dumitru s-a implicat în multe alte acţiuni alături de colegii săi.

El a reuşit chiar să strângă o colecţie impresionantă de fanioane, medalii şi insigne. „Am continuat să îmbogăţesc colecţia lui Cârlan Filaret, care 50 de ani şi a fost membru al Crucii Roşii.

Acum câţiva ani când am preluat, colecţia cu peste 200 de obiecte strânse. În timp, colecţia mea a ajuns la peste 400 de obiecte, multe fiind cumpărate de mine din pieţe, oboare, altele sunt luate la schimb de la alţi colecţionari şi unele sunt primite cadou de la colaboratorii mei din străinătate, în special din Germania", spune, mândru, ofiţerul. Ploieştenii care doresc să vadă obiectele din această colecţie, pot vizita Cercul Militar, unde este expusă pe o perioadă nelimitată de timp.

Întrebări şi răspunsuri

Ce presupun studiile superioare militare pe care le aveţi?

D.C.: Am urmat Facultatea de Politică Militară, pe care am absolvit-o în 1986, Facultatea de Comandă şi Stat Major, absolvită în 1993, dar şi Facultatea de Drept, pe care am terminat-o în 2006, iar acum îmi pregătesc lucrarea de dizertaţie pentru examenul de doctorat pe o temă care face o analiză comparativă între sistemul de drept al conflictelor armate bazat pe Convenţiile de la Geneva şi sistemul juridic bazat pe legea islamică.

Cum aţi ajuns militar de carieră?

D.C.: A fost o întâmplare. În clasa a VIII-a, când a trebuit să mă decid ce vreau să studiez mai departe, am văzut pe un colţ de ziar că se fac înscrieri la Liceul Militar. Aşa mi-a venit ideea să încerc şi eu şi am intrat la liceul din Câmpulung Moldovenesc. Îmi doream foarte mult la aviaţie, iar când am fost respins, am vrut să părăsesc armata, dar m-am răzgândit şi am ajuns la artilerie, la Sibiu.

Ce înseamnă drept internaţional umanitar?

D.C.: Acestă ramură a dreptului se referă la obligaţiile cuprinse în tratatele internaţionale, ce revin statelor şi persoanelor implicate, pentru purtarea războaielor, astfel încât efectele distructive să fie diminute la maximum. Instruirea militarilor în acest domeniu este o condiţie obligatorie pentru participarea lor la diferite misiuni. În acelaşi fel, încă din timp de pace, autorităţile statului, la nivel naţional sau local, trebuie să întreprindă o serie de măsuri pentru a asigura protecţie populaţiei şi bunurilor cu caracter civil în caz de conflict armat.

Ce-i place: Îi place dreptul internaţional umanitar, dar îşi dedică o mare parte din timpul liber îmbogăţind o colecţie de insigne, fanioane şi medalii cu inscripţii de Crucea Roşie, iar de curând s-a ataşat foarte mult şi de activităţile pe care le desfăşoară în cadrul mişcării ONGurilor.

Ce nu-i place: În general nu îi plac oamenii fără caracter, adică acei oameni care nu sunt de cuvânt, pe care nu te poţi baza niciodată şi care, de obicei, te părăsesc atunci când ai mare nevoie de ajutorul lor. Din păcate, Dumitru recunoaşte că a avut parte de astfel de persoane în momente importante ale vieţii.

Profil

NĂSCUT:

30 septembrie 1956, Comuna Buciumeni, judeţul Galaţi

STUDII:
Este licenţiat în ştiinţe politice, militare şi juridice

FAMILIE:

Căsătorit, are un băiat de 29 de ani, în cadrul armatei