Momentul-cheie care a transformat Sinaia dintr-un loc de rugăciune al călugărilor de pe muntele Sinai într-o staţiune de lux
0
La mijlocul secolului al XIX-lea, Perla Carpaţilor de astăzi era doar o mică aşezare de munte unde locuiau călugării mănăstirii Sinaia şi ţăranii care se ocupau de paza lăcaşului de cult. Valea Prahovei a început să conteze nu neapărat din punct de vedere turistic, ci ca loc de relaxare pentru familiile cu stare abia spre sfârşitul anilor 1800.
În acea perioadă, întreaga Vale a Prahovei, de la Predeal până la Posada, aproape de Comarnic, făcea partea dintr-o singură organizare administrativă, numită atunci comuna Podul Neagului. Ceea ce avea să schimbe radical istoria aşezării a fost vizita pe Valea Prahovei a primului rege al României, Carol I.
Monarhul era în căutarea unui loc retras, care să-i ofere siguranţă şi care să-i permită, totodată, să ajungă într-o singură zi la Bucureşti, pentru amenajarea unei reşedinţe de vară. Căutase acest loc mai întâi în apropiere de codrii Vlăsiei, apoi în zona comunei Telega, din judeţul Prahova, dar cele două zone l-au nemulţumit. A fost inspirat însă de pădurile virgine pe care le-a găsit la poalele Munţilor Bucegi, aşa că a decis ca în imediata apropiere de mănăstirea Sinaia să ridice celebrul castel Peleş de astăzi.
Tot din iniţiativa Regelui Carol I, Sinaia se desprinde de comuna Podul Neagului şi devine localitate de sine stătătoare, care cuprindea cătunele Izvor, Furnica şi Poiana Ţapului. Se întâmpla în primăvara anului 1874, când construcţia complexului Peleş era abia un proiect, o intenţie a familiei regale.
Carol I în curtea complexului Peleş de la Sinaia
În acei ani, legătura dintre Capitală şi Sinaia se făcea anevoios. Să străbaţi Valea Prahovei era o adevărată aventură din cel puţin două motive. Pădurile erau bune ascunzători pentru tâlharii care atacau la drumul mare, iar traversarea văilor, începând de la Comarnic şi până la poalele Bucegilor, se făcea pe poteci de munte şi pe podeţe din lemn. Practic, odată cu venirea iernii, drumul era aproape impracticabil dacă ningea abundent.
Tot în timpul în care începuse construcţia castelului regal de la Sinaia se construia şi calea ferată care avea să lege Sudul ţării de Ardeal. Este adevărat, contextul istoric (războiul ruso-turc din 1877-1878) a întârziat mult lucrările la linia ferată, dar totuşi spre finalul anului 1879 deja se puseseră în funcţiune pe mai multe tronsoane ale drumului de fier care aveau să lege Ploieşti de Braşov prin Câmpina, Sinaia şi Predeal.
Reşedinţe de vacanţă la munte
Deşi Peleşul avea să fie terminat 15 ani de la punerea pietrei de temelie, prezenţa familiei regale la poalele Munţilor Bucegi a atras după sine şi alte familii înstărite care au considerat că este de bonton să-şi construiască şi ele reşedinţe de vacanţă la munte.
Astfel, zona Furnica (cunoscută turiştilor de astăzi drept drumul spre Cota 1400), dar şi zona centrală a localităţii au devenit ţinte pentru înalta societate de atunci. Prinţesa Alina Stirbey a fost printre primele reprezentante ale nobilimii care şi-a construit o reşedinţă de vacanţă la Sinaia. Clădirea, considerată cea mai veche vilă a localităţii, există şi astăzi, doar că din anul 2017 funcţionează aici muzeul oraşului Sinaia.
Complexul turistic Furnica, primul hotel din Sinaia, construit la sfârşitul secolului al XIX-lea
Evident, nici oamenii politici ai epocii nu au întârziat să-şi facă apariţia în micul cătun de munte care la începutul anilor 1900 avea deja câteva zeci de vile de vacanţă. Printre cele mai apreciate construcţii de început de secol XX sunt vila Emil Costinescu (ministru de Finanţe înainte de primul Război Mondial şi unul dintre fondatorii Băncii Naţionale a României) sau casa istoricului Nicolae Iorga, o construcţie care poartă semnătura celebrului arhitect român Toma Socolescu. Lista clădirilor istorice din Sinaia este continuată cu apariţia primelor hoteluri din zonă, iar asta dovedeşte că mica aşezare începuse să devină o atracţie de vacanţă chiar de la sfârşitul secoului al XIX-lea, când la poalele muntelui a fost construit hotelul Furnica şi astăzi aflat în circuit turistic.
Hotelul Palace din Sinaia FOTO Clubul Rotary Valea Prahovei
Însă ceea ce avea să desăvârşească drumul spre o staţiune turistică în adevăratul sens al cuvântului este apariţia aproape peste noapte a hotelului Palace, situat în parcul central al localităţii Sinaia. Spunem aproape peste noapte pentru că acestă clădire a fost construită în mai puţin de un an, între noiembrie 1911 şi iulie 1912. Hotelul venea să răspundă nevoilor unei staţiuni în devenire care atrăgea tot mai multe persoane înstărite dornice de aventură. În acelaşi an cu hotelul se inaugura şi celebrul Cazinou din parcul ”Dimitrie Ghica”, situat la doar câteva minute de mers pe jos până la hotelul Palace.
Cu alte cuvinte, 1912, odată cu inaugurarea celor două edificii, hotelul Palace şi Cazinoul, poate fi apreciat drept anul de naştere ai staţiunii turistice Sinaia.
În anii de dinaintea începerii primului Război Mondial, la poalele Bucegilor deja circulau trenurile plăcerii care aduceau zilnic peste 800 de turişti ce-şi cheltuiau banii la jocuri de noroc. Viaţa de lux şi desfrâu a fost întreruptă însă în timpul celui de-al doilea Război Mondial, când clădirea a fost preluată de Societatea Crucea Roşie şi a fost folosită în scop umanitar.
Se încarcă comentariile...
