Cum se conservă murele peste iarnă. Regula esenţială care trebuie respectate în cazul procesului de congelare

Un complex natural de sănătate, care conţine tot spectrul de vitamina B, dar şi vitaminele A, C şi E, murele n-ar trebui să lipsească din cămara celor care se ştiu anemici, cu imunitatea scăzută sau care suferă de afecţiuni ale ficatului.

Din păcate fragilitatea fructului nu ne permite să ne bucurăm foarte mult timp de beneficiile aduse organismului de o cură cu mure proaspete, însă există variante la îndemâna tuturor pentru a le conserva pe timpul iernii.

Congelarea murelor

Este probabil cel mai simplu mod de a beneficia şi în timpul iernii de complexul de vitamine şi de minerale din bobiţele negre. Tehnica de congelare a murelor este puţin mai specială în sensul că va trebui să avem mai multă răbdare, dar să avem la dispoziţie şi un raft întreg din congelator. Murele nu se spală. Este imporant acest mic secret şi asta pentru că există riscul să le strivim sub jetul de apă. Pentru congelare, golim un raft din congelator, aşezăm un prosop din hârtie sau hârtie de copt şi aşezăm murele cu grijă înr-un singur strat, bob lângă bob, dar fără să se atingă. Lăsăm la congelat cel puţin 48 de ore, apoi adunăm ructele congelate astfel şi le depozităm fie în pungi speciale care permit închiderea etanşă fie în caserole. Nu congelaţi murele direct în cutii sau în pungă. Se strivesc imediat, iar la decongelare vă veţi alege cu un amestec de sirop şi pulpă pe care cu greu îl veţi putea consuma.

Uscarea murelor

Şi pentru această procedură este nevoie de migală multă şi răbdare. De regulă, dacă alegeţi să uscaţi fructele, atunci este indicat să le culegeţi cu tot cu crenguţe şi frunze. Codiţele nu trebuie să fie mai lungi de cinci centimetri. Faceţi astfel bucheţele pe care le legaţi cu aţă şi le atârnaţi în camere bine aerisite şi cu temperatură constantă, ori în cămară în dreptul unui geam deschis sau guri de aerisire, ori în pod. Când frunzele devin casante, luaţi bucheţelele şi le tocaţi mărunt cu tot cu fructe şi le depozitaţi în pungi din hârtie sau în borcane. Dacă le ţineţi în borcan, este bine ca acesta să nu fie închis etanş pentru a permite aerului să intre. Este de evitat să depozitaţi fructele uscate în cutii din plastic, indiferent de calitate. Din fructele uscate se prepară ceaiuri indicate pentru afecţiunile aparatului respirator (răceli şi chiar gripă). Este important de ştiut pentru cei care nu au consumat niciodată un astfel de ceai că decoctul din mure are o culoare specială, albastru spre violet, astfel că unii copii ar putea să refuze să-l consume. Ca să evitaţi acest inconvenient puteţi adăuga câteva picături de lămâie care vor „decolora” lichidul.

Conservarea murelor prin fierbere

Gemul de mure, o delicatesă scumpă şi greu de găsit în magazine, poate fi preparat uşor în casă. Reţeta este una clasică: la un kilogram de fructe este necesar jumătate de kilogram de zahăr. Mai întâi aşezaţi un rând de mure (spălate doar dacă este necesar, dacă zăirţi urme de pământ sau insecte) într-un bol adânc apoi un praf de zahăr peste care puneţi din nou un strat de mure şi tot aşa până terminaţi ingredientele. Lăsaţi murele în zahăr peste noapte, pentru a lăsa cât mai mult sirop.

Se pune la fiert, la foc potrivit şi aşteptaţi până se formează un sirop gros, aproape ca o gelatin. Evitaţi să amestecaţi foarte des şi ferm cât timp fierbe compoziţia, tocmai pentru a nu zdrobi murele. Ştiţi că gemul este gata atunci când siropul devine greu şi nu se mai simte nici urmă de zahăr. La final, înainte să puneţi gemul în borcane, stropiţi gemul cu sucul de la o lămâie. Lăsaţi compoziţia să se răcească, să “se  aşeze“ câteva ore, timp în care înveliţi recipientul cu o cârpă umedă.

Dulceaţa de mure

Spre deosebire de gem, dulceaţa este mult mai fină, are mai mult sirop şi mai puţine fructe şi este mai dulce. Pentru dulceaţa de mure se prepară mai întâi un sirop din apă şi zahăr (la un kilogram de zahăr, 3-400 ml de apă). Compoziţia se fierbe la foc mic până ce zahărul se topeşte de tot, iar lichidul capătă o compoziţie vâscoasă. Peste acest sirop de toarnă fructele, un 1,2 kilograme de mure, dacă fructele sunt cumpărate din comerţ (sunt mai puţin zemoase) şi un singur kilogram, dacă murele sunt culese din pădure. Compoziţia se scade până ce siropul devine vâscos.

Până să puneţi dulceaţa la borcan, respectaţii aceeiaşi paşi ca la gem, adică lăsaţi la răcit, acoperiţi cu o cârpă umedă, câţiva stropi de lămâie. Pentru un plus de valoare, dacă preferaţi, puteţi folosi câteva frunze de mentă, batoane de vanilie, nuci etc.

Sirop din mure

Murele proaspete se strivesc, fie cu o spatulă într-un bol, fie cu ajutorul unui robot de bucătărie, până se obţine o cantitate mare de suc. De regulă, de la un kilogram de mure proaspete (mure de pădure, din flora spontană) se obţine o jumătate de litru de suc. Murele pe care le găsiţi în supermarket, deşi sunt mai mari, nu sunt atât de suculente şi sunt mai puţin aromate.

 Siropul se obţine prin amestecul unui litru de suc de mure cu un kilogram de zahăr. Amestecul se pune la fiert până ce zahărul se topeşte de tot. Pentru a obţine jeleu de mure, lăsaţi la fiert, la foc mic, mai mult timp compoziţia, până ce scade la jumătate. Siropul se depozitează în sticle închise etanş, iar apoi fierte la bain Marie.

Siropul din mure se poate consuma ca atare, câte o linguriţă pe zi sau în combinaţie cu apă, o lingură la un pahar la care puteţi adăuga şi o felie de lămâie, obţinând astfel o limonadă specială.

Murata

Un lichior special pentru doamne sau pentru bărbaţii care preferă băuturile foarte dulci se obţine foarte uşor dintr-un kilogram de mure, 300 grame de zahăr şi un litru de alcool sau mai mult, în funcţie de ce tărie doriţi să obţineţi. Murele se amestecă cu zahărul într-un recipient din sticlă (damigeană) şi se lasă câteva zile până ce zahărul se topeşte. În această perioadă, trebuie să agitaţi damigeana de câteva ori pe zi pentru ca murele să lase cât mai mult sirop, iar zahărul să se topească mai repede. Turnaţi apoi alcool şi lăsaţi din nou câteva zile, până ce aromele se întrepătrund. Puteţi consuma direct din damigeană, dar mai elegant este să strecuraţi compoziţia pentru a îndepărta pulpa fructului şi seminţele, de nedorit în pahar.