Senseiul care şi-a luat doctorat cum laude în economie. „Să obţii titlul de doctor doar pentru fală mi se pare o inepţie“

Sebastian Ene s-a pregătit patru ani pentru doctorat FOTO. arhiva personală

Unul dintre cei mai tineri experţi în karate din România (41 de ani, 5 Dan), sensei Sebastian Ene a obţinut titlul de doctor în economie „cum laude“ la doar 29 de ani. În interviul acordat pentru Weekend Adevărul, sensei Sebastian Ene a vorbit despre karate, educaţie, economie şi beneficiile artelor marţiale pentru copii.

Multiplu medaliat la campionatele mondiale, europene şi naţionale, sensei Sebastian Ene s-a retras din activitatea competiţională în 2002. De atunci a devenit antrenor, iar elevii săi au obţinut peste 1.000 de medalii la concursurile naţionale şi internaţionale, inclusiv 8 titluri de campioni mondiali şi 12 de campioni europeni.

Sebastian Ene este conf. univ. dr. şi prorector la Universitatea Constantin Brâncoveanu din Piteşti, iar între 2011 şi 2013 a fost cercetător post- doctorand al Academiei Române în proiectul SPODE – Cercetători de elită în domeniul economic. În prezent lucrează în cadrul unui proiect de cercetare ce vizează analiza decalajelor dintre regiunile Europa Centrală şi de Sud Est şi Europa de Vest.

De unde a început pasiunea dumneavoastră pentru artele marţiale şi pentru karate shotokan?

Ca orice copil am fost animat de filmele de acţiune cu Bruce Lee, Van Damme şi alţi eroi din acea perioadă. Aveam pe atunci 14 ani (n.r. ‒1991). Am fost condiţionat de părinţii mei. Aceştia mi-au spus că dacă vreau să merg la karate trebuie să intru la liceu. Am intrat al 6 –lea. Am mers spre karate shotokan pentru că la acea vreme în oraş se vorbea de sensei Valeca. Mişcarea de shotokan era cea mai puternică. Trebuie să vă spun că la început eram animat de faptul că voi deveni un super luptător, ulterior, în primele şedinţe, mi-am dat seama că lucrurile sunt mult mai profunde, ţin nu numai de ce înseamnă un bun luptător, cât mai ales de principii, educaţie , perseverenţă, dârzenie.

De-a lungul timpului v-aţi antrenat cu maeştri români şi străini de prim-rang. Care a fost maestrul care v-a lăsat cea mai specială impresie?

M-am antrenat de-a lungul timpului cu foarte mulţi maeştri din ţară şi străinătate. Primii mei maeştri au fost sensei Valeca Şerban şi sensei Ciprian Glinţă sub comanda căruia am obţinut şi centura neagră în cadrul unui examen susţinut cu sensei Dan Stuparu. Din anul 2001, sunt elevul maestrului Adrian Popescu Săcele care mă impresionează la fiecare stagiu de pregătire cu acurateţea tehnică şi energia pe care o degajă. Am fost la stagii de pregătire cu cu sensei Kanazawa, Ochi, Kato, Tanaka, Ilya Iorga, Vladimir Iorga,  H. Murakami, Claude Pettinela, Giani Tiemperantza, Javier Fereira, D. Benattelo, Luca Valdesi, Luigi Busa, Rafael Aghayev, Junior Lefevre, Alex Biamontti. Toţi au câte ceva prin care se detaşează, ies în evidenţă. Am învăţat câte ceva de la fiecare. Asta înseamnă perfecţionare, căutarea unor răspunsuri la anumite întrebări.

Cât de mult v-au influenţat şi schimbat viaţa artele marţiale?

Artele marţiale au contribuit în mod decisiv la formarea mea după familie şi şcoală. Artele marţiale m-au învăţat ce înseamnă disciplina, lucrul bine făcut, perseverenţa, dăruirea. Acum nu aş putea trăi fără karate. Când sunt plecat în concediu şi trec câteva zile fără antrenament, fără să-mi văd copiii (elevi de la sală) corpul şi mintea încep să reacţioneze. Fac mişcări în minte, gândesc karate, îmi imaginez meciuri de kumite şi de kata. Nu degeaba se spune – karate – un mod de viaţă.

„Nu puteam să mă prezint în faţa studenţilor cu vânătăi“

Care a fost momentul cel mai impresionant din cariera dumneavoastră de sportiv? Dar din cariera de antrenor?

Au fost mai multe momente emoţionate. Eu am trecut prin karate tradiţional până în 2000 şi apoi în karate wkf. Îmi amintesc că în 1994, la Craiova am început meciurile de kumite vineri şi am intrat în finală duminică. Atât de mulţi eram pe categorie. Peste 100 şi ceva. Atunci am câştigat şi medalie de bronz la embu. A urmat pentru mine o perioadă de căutări. Am cochetat ceva vreme, vreo patru ani, cu sportul de contact după care am revenit la karate shotokan. În 2001, am început karate wkf, în prezent proba olimpică, ca antrenor. Un alt moment important a fost în anul 2011 când, ca să-mi ajut elevii am intrat din nou în competiţie. Am devenit campion de karate shotokan atât la echipe cât şi la individual. În 2012, am câştigat medalia de bronz la Campionatul Mondial de karate Shotokan la kata echipe, iar la Campionatul European de Shotokan tot bronz la Kumite. Din cauza profesiei, a trebuit să pun punct carierei sportive destul de devreme. Nu puteam să mă prezint în faţa studenţilor cu vânătăi.

Câte medalii aţi obţinut cu elevii dumneavoastră ca antrenor până acum?

Am obţinut foarte multe medalii, nu le mai contabilizez de vreo patru ani. Dintre sportivii pe care îi antrenez  8 campioni mondiali de karate shotokan, 12 campioni europeni wsf şi vreo 25 campioni naţionali.

La doar 29 de ani aţi obţinut titlul de doctor în economie „cum laude“ şi aţi muncit foarte mult pentru a ajunge aici. Cât v-aţi pregătit pentru doctorat şi cum comentaţi cazurile dese de titluri de doctorat obţinute pe bandă rulantă şi cu lucrări plagiate?

Pentru doctorat m-am pregătit patru ani. Au fost ani deosebiţi, în care am pătruns în tainele cercetării. Am fost doctorandul domnului profesor Alexandru Puiu, întemeietorul şcolii de management internaţional din România. Am activat ca doctorand la Facultatea de Relaţii Economice Internaţionale, specializarea Relaţii Financiar Monetare şi Comerciale Internaţionale. Am muncit foarte mult pentru teza de doctorat, mai ales că nu era o teză uşoară. În anul 2011, am devenit cercetător post- doctorand al Academiei Române în proiectul SPODE – Cercetători de elită în domeniul economic cu o temă deosebită: Impactul investiţiilor străine asupra economiei româneşti, conducător fiindu-mi dl. profesor Ioan Franc. Acum lucrez în cadrul unui proiect de cercetare ce vizează analiza decalajelor dintre regiunile  Europa Centrală şi de Sud Est şi Europa de Vest precum şi specializarea inteligenţă. În ceea ce priveşte plagiatele, eu mă întreb la ce le folosesc doctoratele celor care nu lucrează în cercetare sau în mediul universitar. Să obţii titlul de doctor doar pentru fală mi se pare o inepţie. Doctoratul trebuie să aibă substanţă ştiinţifică, să te plaseze într-o zonă la care nu mulţi au acces. Să copiezi fără să vii cu idei proprii, să aduci ceva nou în domeniul de cercetare este o eroare gravă, responsabili fiind atât conducătorii de doctorat cât şi doctoranzii.

Care au fost motivele pentru care aţi ales să studiaţi economia?

Am studiat economia pentru că acesta a fost parcursul meu de la început: liceu economic, facultate economică, doctorat în economie. Mi-a plăcut dintotdeauna. Bunicii mei au fost negustori. Am văzut asta la ei.
 

Ce au în comun karatele şi economia

Sunt puncte comune între karate şi economie?

Sunt multe similitudini între economie şi karate. În special în ceea ce priveşte strategia. Artă războiului, „Sun Tzu“, este prezentă în strategiile economice şi diplomatice. Sunt chiar cărţi scrise pe această temă. A se vedea: „Arta războiului pentru manageri. 50 de reguli strategice“ de Gerald Michaelson; „Sun Tzu pentru oameni de afaceri şi investitori“ de Dean Lundell şi „Sun Tzu şi arta afacerilor“ de Mark McNeilly.

Mai vin copiii la karate? Cum a evoluat interesul pentru karate comparativ cu începuturile carierei dumneavoastră?

Copiii vin la karate. Important pentru ei este să găsească antrenorul şi sala potrivită. Să se descopere, să-şi dezvolte abilităţile fizice şi psihice. O să va enumăr câteva beneficii aduse de artele marţiale: cultivă încrederea, îmbunătăţesc flexibilitatea şi mobilitatea, îmbunătăţesc coordonarea, întăresc disciplina, autocontrolul, respectul de sine. Învaţă ce înseamnă muncă, valorile, onoarea,  etică. Dezvoltă abilităţi de lider.

Care ar fi cele mai importante beneficii pe termen mediu şi lung pentru copiii care doresc să practice karate?

Contează foarte mult. Numai dacă facem referire la beneficiile enumerate anterior ne dăm seama de potenţialul artelor marţiale şi a karateului în special. Deviza noastră este „Educaţie şi performanţă prin karate shotokan“. Anul acesta am avut sportivi care au terminat clasa a XII-a şi clasa a VIII-a. Toţi au intrat la facultăţi de prestigiu şi la specializări deosebite. De asemenea cei care au terminat clasa a-VIII-a sunt acum elevi la cele mai bune colegii din Piteşti.

Cât de mult contează practicarea de karate în educaţia copilului şi care ar fi vârsta optimă la care copiii pot fi duşi să practice arte marţiale?

În ceea ce priveşte karateul shotokan, noi facem parte din World Shotokan Federation, o federaţie mondială de prestigiu. În toţi anii în care am participat la competiţiile continentale sau mondiale, România s-a plasat pe locuri fruntaşe. În ceea ce priveşte karate-ul wkf (olimpic) mai avem de muncă. Avem de recuperat decalaje faţă de ţări care investesc milioane de euro în acest sport

În regiunile unde au luat naştere artele marţiale, practicanţii maturi de karate, unii ajunşi la vârste respectabile, sunt mult mai numeroşi decât în România. De ce această diferenţă şi de ce în România sunt prea puţini practicanţi de karate cu vârste respectabile?

În România karate-ul a pătruns de aproximativ 45 de ani. Karate-ul shotokan din România are la bază doi maeştri Adi Popescu Săcele şi Dan Stuparu. Din nefericire ultimul s-a stins în 2014. Adrian Popescu este un maestru foarte activ, ce practică un karate la nivel mondial. Peste câţiva ani primii discipoli ai celor doi maeştri vor avea vârste destul de înaintate, deci putem spune că o să devină o artă pentru toate vârstele. În ultima vreme au început să practice karate şi persoane trecute de prima tinereţe. Este adevărat că trendul este timid, la început. În Asia este o cultură milenară pentru artele marţiale. Deci diferenţele sunt explicabile.

CV

Doctor „cum laude“ la doar 29 de ani

Nume: Sebastian George Ene

Data şi locul naşterii: 1 iulie 1976, Piteşti

Studiile şi cariera:

A început să practice karate în 1991 în cadrul şcolii deschise la Piteşti de sensei Şerban Valeca. L-a avut instructor pînă la centura neagră 1 dan pe sensei Ciprian Glinţă.

A obţinut peste 40 de medalii, a fost campion naţional şi medaliat la campionatele europene şi mondiale.

În octombrie 2016, Sebastian Ene a promovat examenul de 5 dan după o examinare ce s-a desfăşurat sub forma unui colocviu pe parcursul unui an şi jumătate în poate cea mai exigentă şcoală de karate shotokan din ţară - Şcoala Adrian Popescu Săcele (8 dan - preşedintele executiv al World Shotokan Federation).

Predă la Universitatea Constantin Brâncoveanu Piteşti din 2001, iar din 2011 este conferenţiar universitar dr.

Din decembrie 2005 este doctor în economie (cum laude) specializarea Relaţii Financiar Monetare şi Comerciale Internaţionale – Academia de Ştiinţe Economice.

Pentru performanţele obţinute ca antrenor şi sportiv, în anul 2015, Ministerul Tineretului şi Sportului i-a acordat distincţia de Antrenor Emerit şi Maestru al Sportului.

Locuieşte în: Piteşti