Fosta închisoare Pitești, la un pas de demolare. Pe locul de tortură a sute de deținuți urma să fie ridicat un bloc
0O parte din fosta închisoare Pitești, locul unde s-a desfășurat teribilul Experiment Pitești, a fost la un pas să fie demolată. Intervenția unei fundații a stopat însă planurile.

În ianuarie 2021, o firmă care a construit zeci de blocuri în Pitești și București a obținut de la Primăria Pitești un certificat de urbanism pentru desființarea unei clădiri. Numai că respectiva clădire pentru care se cerea desființarea era chiar celularul fostei închisori Pitești, adică locul unde au fost torturați sute de deținuți politici în cadrul Experimentului Pitești.
Clădirea este deținută de peste trei decenii de firma Conarg, unul dintre cei mai mari dezvoltatori imobiliari din România. Concret, Conarg dorea să demoleze clădirea pentru a face un bloc de locuințe.
Din fericire, Maria Axinte, fondatoarea Memorialului Închisoarea Pitești, ce deține fosta clădire administrativă a închisorii Pitești, a aflat de această inițiativă și a început demersurile și solicitările la Ministerul Culturii și Institutul Național al Patrimoniului pentru ca celularul fostei închisori Pitești să fie clasat monument istoric în regim de urgență. Maria Axinte a depus sute de documente, studii și fotografii pentru a își susține demersul.
Fostul Penitenciar Pitești este clasat ca ansamblu în Lista Monumentelor Istorice, cu subcomponentele: Pavilionul administrativ și Pavilionul deținuți – camera 4 spital. Însă celularul fostei închisori nu este încă clasificat monument istoric.
”Partea de clădire pentru care firma Conarg a cerut Primăriei Pitești aviz de desființare este celularul fostei închisori, zona unde deținuții politic din perioada comunistă erau torturați și umiliți în ceea ce se numește azi Fenomenul sau Experimentul Pitești. Celulele originale păstrate la subsolul clădirii încă dau indicii despre regimul de exterminare din acest penitenciar. În 2009, parte a acestui imobil s-a clasat de urgență din același motiv, exista pericolul ca proprietarul de la acea vreme să demoleze clădirea”, spune Maria Axinte.
Conform Legii 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice, fiecărui monument istoric i se instituie zona sa de protecție. Drept urmare, pentru intervenții de orice fel sau pentru propunerea de demolare a oricărei clădiri aflate în interiorul acestui perimetru, chiar dacă aceasta nu este monument istoric, trebuie obținut și avizul Ministerului Culturii.

După mai multe insistențe și corespondențe, Direcția Județeană pentru Cultură, Culte și Patrimoniu Argeș a respins solicitarea Conarg de demolare a celularului fostei închisori, iar Institutul Național al Patrimoniului a declanșat procedura de clasare de urgență a celularului ca monument istoric, documentația de clasare fiind la ora actuală la Institutul Național al Patrimoniului.
”Anul trecut, am respins solicitarea Conarg privind demolarea și am declanșat procedura de clasare de urgență a celularului. Documentația de clasare este pe final și va fi analizată cu celeritate”, precizează Cristian Cocea, directorul Direcției Județene pentru Cultură, Culte și Patrimoniu Argeș.
„Autoritățile trebuie să facă ceva”
Pentru ca să nu mai existe vreun risc ca firma Conarg să demoleze un loc încărcat de istorie și cunoscut pe tot globul, clădirea trebuie clasată cât mai repede ca monument istoric
”Autoritățile ar trebui să facă ceva, în al 12-lea ceas, legat de conservarea în întregime a fostei închisori și să sprijine clasarea ei ca monument istoric, pentru că de un an noi, Memorialul Închisoarea Pitești, ne chinuim să convingem autoritățile să nu permită distrugerea unei părți a închisorii pentru a face loc unui bloc. Am transmis numeroase adrese tuturor instituțiilor interesate, chiar și un dosar cu documente, fotografii, mărturii și dovezi că această închisoare este un martor crucial al istoriei și nu trebuie distrusă. Atrag atenția și asupra aspectelor estetic și etic al unui bloc de locuințe chiar pe locul celularului unde sute de tineri, bătrâni, bărbați și femei anticomuniști au fost anchetați, torturați, înfometați de către regimul comunist. Ansamblul fostei închisori, ciuntit în eventualitatea unei demolări, ar deveni sufocat și lipit de o clădire complet diferită și nepotrivită ca utilitate și aspect”, a declarat pentru „Adevărul” Maria Axinte, fondatoarea Memorialului Închisoarea Pitești.
„Adevărul” a solicitat Institutului Național al Patrimoniului clarificări legate de stadiul dosarului privind celularul de la fosta închisoare Pitești.
”În prezent, dosarul de clasare a clădirilor ce completează poziția deja inclusă în Lista Monumentelor Istorice ca ansamblu monument istoric ”Penitenciarul Pitești - Fosta închisoare a deținuților politici” a fost preluat de Institutul Național al Patrimoniului care lucrează la completarea acestuia. Odată finalizat, dosarul va fi înaintat Direcției Județene de Cultură Argeș spre analiză în cadrul Comisiei Zonale a Monumentelor Istorice și apoi Ministerului Culturii pentru avizarea de Comisia Națională a Monumentelor Istorice. În urma acestei analize, conform procedurii, propunerea de neclasare/clasare va fi supusă aprobării Ministerului Culturii”, spune Oana Zaharia, manager interimar al Institutului Național al Patrimoniului.
Fosta închisoare Pitești a fost inclusă în 2019, alături de penitenciarele Jilava, Râmnicu Sărat, Făgăraș și Sighetul Marmației, pe Lista indicativă a României pentru patrimoniul mondial UNESCO și urmează să fie trimisă de Ministerul Culturii la Centrul Patrimoniului Mondial UNESCO.
Concret, Lista indicativă este un inventar de situri situate pe teritoriul fiecărei ţări Parte a Convenţiei Patrimoniului Mondial, considerate ca fiind susceptibile de a fi înscrise în Lista Patrimoniului Mondial UNESCO.

Experimentul Pitești, cel mai mare program de spălare a creierului prin tortură
Între 1949 şi 1951, la închisoarea Piteşti s-a desfăşurat Experimentul Piteşti, considerat a fi cel mai mare şi cel mai intensiv program de spălare a creierului prin tortură din blocul comunist. Iar dintre miile de oameni care au trecut prin Experimentul Piteşti, astăzi mai sunt în viaţă mai puţin de zece.
Scriitorul Aleksandr Soljeniţîn - laureat al Premiului Nobel pentru literatură - considera că experimentul de la Piteşti a fost „cea mai teribilă barbarie a lumii contemporane“, iar istoricul François Furet, membru al Academiei Franceze, a considerat Fenomenul Piteşti „una dintre cele mai cumplite experienţe de dezumanizare pe care le-a cunoscut epoca noastră“.
Doisprezece tineri au murit în cadrul Experimentului Piteşti şi câteva mii au fost schingiuiţi. Sute de foşti deţinuţi au rămas cu traume psihice sau fizice pe viaţă.
Penitenciarul Piteşti a fost construit în perioada 1937-1941 şi, la vremea respectivă, era cel mai modern spaţiu de detenţie din ţară. Situată în extremitatea nordică a oraşului, clădirea era structurată pe patru niveluri: subsol, parter şi două etaje, dispuse în forma literei „T“. A funcţionat însă ca penitenciar până în 1977, când, în urma presiunilor făcute din Occident, închisoarea Piteşti a fost definitiv închisă, în sediul ei fiind mutat Trustul de Construcţii Industriale Piteşti. La începutul anilor 1980, pe circa o treime din suprafaţa curţii penitenciarului au fost construite blocuri de locuinţe, însă o parte a zidului care înconjura Penitenciarul Piteşti mai există şi astăzi, pe latura de nord-vest a închisorii.