De ce majoritatea oamenilor sunt dreptaci. Cercetătorii britanici cred că au dezlegat misterul

Una dintre cele mai mari enigme ale evoluției umane i-a nedumerit de mult timp pe oamenii de știință: de ce oamenii sunt în proporție copleșitoare dreptaci?

Aproximativ 90% dintre oameni, indiferent de cultură, preferă să-și folosească mâna dreaptă, un nivel de dominanță care nu se regăsește la nicio altă specie de primate. Cercetătorii au petrecut decenii studiind creierul, genetica și dezvoltarea care stau la baza lateralității, dar motivul pentru care oamenii au devenit în majoritate dreptaci a rămas neclar.

Un nou studiu condus de cercetători de la Universitatea din Oxford indică două repere evolutive majore: mersul în poziție verticală și creșterea spectaculoasă a creierului uman.

Cercetarea, publicată în PLOS Biology, a fost realizată de dr. Thomas A. Püschel și Rachel M. Hurwitz de la Școala de Antropologie și Muzeul de Etnografie din Oxford, împreună cu profesorul Chris Venditti de la Universitatea din Reading. Echipa a analizat date provenite de la 2.025 de maimuțe și primate, reprezentând 41 de specii diferite de primate.

Folosind modelarea bayesiană, care a luat în considerare modul în care speciile sunt înrudite din punct de vedere evolutiv, cercetătorii au testat mai multe teorii majore privind originile lateralității. Ei au examinat factori precum utilizarea uneltelor, dieta, habitatul, dimensiunea corpului, structura socială, dimensiunea creierului și tiparele de mișcare.

Mersul biped și dezvoltarea creierului

La început, oamenii se distingeau de toate celelalte primate incluse în analiză. Totuși, situația s-a schimbat odată ce cercetătorii au introdus două trăsături cheie în modelele lor: dimensiunea creierului și raportul dintre lungimea brațelor și lungimea picioarelor, care este folosit în mod obișnuit ca indicator al mersului biped.

După ce s-a ținut cont de aceste caracteristici, oamenii nu mai păreau a fi o excepție evolutivă atât de marcantă. Concluziile sugerează că combinația dintre mersul biped și creierul mai mare ar putea explica de ce oamenii au dezvoltat o preferință atât de puternică pentru mâna dreaptă.

Studiul le-a permis, de asemenea, cercetătorilor să estimeze probabilitatea lateralității la strămoșii umani dispăruți. Rezultatele lor sugerează că hominizi timpurii, precum Ardipithecus și Australopithecus, prezentau probabil doar o preferință ușoară pentru mâna dreaptă, similară cu cea observată astăzi la maimuțele mari.

Acest model pare să se consolideze semnificativ odată cu apariția genului Homo. Specii precum Homo ergaster, Homo erectus și neandertalienii aveau probabil preferințe din ce în ce mai puternice pentru mâna dreaptă, ceea ce a dus în cele din urmă la dominanța extremă observată la oamenii moderni.

Cazul curios al speciei „Hobbit”

O specie s-a detașat de această tendință: Homo floresiensis, specia de statură mică, supranumită adesea „hobbit” datorită dimensiunilor sale reduse. Cercetătorii au estimat că această specie prezenta o preferință mult mai slabă pentru mâna dreaptă.

Potrivit echipei, această constatare se încadrează în modelul evolutiv mai larg. Homo floresiensis avea un creier relativ mic și păstra adaptări fizice atât pentru cățărare, cât și pentru mersul în picioare, în loc să fie complet specializat pentru mișcarea bipedă.

Cercetătorii consideră că dovezile indică un proces evolutiv în două etape. În primul rând, mersul în poziție verticală a eliberat mâinile de efortul de locomoție, creând noi presiuni care au favorizat o utilizare mai specializată și asimetrică a mâinilor. Ulterior, pe măsură ce creierul uman a devenit mai mare și mai complex, preferința pentru mâna dreaptă a devenit mult mai puternică și mai răspândită.

De ce încă mai există stângaci

Studiul ridică, de asemenea, noi întrebări pentru cercetările viitoare. Oamenii de știință încă nu înțeleg pe deplin de ce stângacii au persistat de-a lungul evoluției umane sau cum cultura umană ar fi putut contribui la consolidarea dreptaciilor de-a lungul timpului.

Cercetătorii sunt, de asemenea, interesați să afle dacă preferințele similare privind folosirea membrelor, observate la animale precum papagalii și cangurii, ar putea indica modele evolutive mai profunde, comune unor specii foarte diferite.