Coşmarul injecţiilor: cum explică psihologii tripanofobia, frica de ace. „Părinţii ameninţă copiii că, dacă nu sunt cuminţi, vine doctorul cu seringa“

Tripanofobia  poate fi înţeleasă şi explicată din mai multe perspective Foto arhiva Adevarul

Mai frecventă la copii, dar prezentă şi la adulţi, frica extremă de ace şi de injecţii este o fobie pe care psihologii o explică din mai multe perspective. Lăsată netratată, se poate agrava în timp şi poate cauza dificultăţi în dezvoltarea personală.

Acul şi seringa le declanşează copiilor crize greu de stăpânit. Intră panică, ţipă, plâng şi se agaţă cu disperare de orice pretext pentru a evita înţepătura. Dar nu doar copii manifestă o frică extremă de ace şi injecţii. Tripanofobia este o fobie întâlnită şi în rândul adulţilor. Această frică poate fi înţeleasă şi explicată din mai multe perspective.

“O practică educativă neadecvată fixează frica şi anxietatea, induce credinţa că injecţia face parte dintr-un proces dureros şi dezagreabil. În multe situaţii, frica este utilizată de persoanele implicate în creşterea copilului ca metodă de educaţie şi normare a comportamentului (dacă nu eşti cuminte, te ducem la doctor şi-ţi face injecţie, dacă nu-ţi iei bluza pe tine, răceşti şi vine doctorul să-ţi facă injecţii)”, explică, pentru Adevărul, psihologul Ionuţ Ghiugan. 

Există şi situaţii în care injecţia este asociată de copil sau de adult cu urmarea unui tratament medical care implică suferinţă fizică şi emoţională. “Frica reprezintă cel mai performant mecanism de apărare, iar atunci când se instalează într-o formă intensă, persoana asociază evenimentul evaluat ca periculos cu toate elemetele prezente în acel context (oameni, locuri, obiecte, cuvinte, imagini)”, mai spune psihologul. 

Aceeaşi fobie poate fi şi rezultatul unui proces evolutiv al speciei, transmis la nivel genetic. “Frica de obiecte ascuţite (ace, lame de cuţit, etc.) are un caracter adaptativ şi ţine de supravieţuire, prin această reacţie emoţională intensă evitându-se pericolul de accidentare sau rănire. Rănile provocate de obiecte ascuţite au fost întodeauna evaluate de oameni ca fiind foarte periculoase, pierderea de sânge fiind o cauză importantă a decesului în lunga istorie evolutivă a speciei umane", mai spune psihologul Ionuţ Ghiugan. 

Cum convingem, totuşi, copilul să facă injecţia 

Este bine ca micuţul care trebuie să suporte înţepătura să fie pregătit dinainte pentru injecţie. Părinţii sau apropiaţii îi pot spune la ce ar trebui să se aştepte. ”În niciun caz copilul nu trebuie minţit în legătură cu ceea ce va simţi. Îi putem spune că doare, dar foarte puţin, şi că trece repede. Este normal să fie speriat şi să plângă, dar dacă este încurajat să fie calm, poate accepta mai uşor înţepătura. De asemenea, este important ca părinţii să-şi păstreze calmul în faţă copilului, astfel încât micuţul să nu preia din anxietatea părintelui şi să se sperie şi mai tare. În cazul fobiei manifestate de adulţi, în funcţie de intensitatea fricii, ar putea fi nevoie de ajutorul unui psiholog, pentru că, lăsată netratată, această fobie se poate agrava în timp şi poate cauza dificultăţi în viaţa de zi cu zi“, mai spune Ionuţ Ghiugan.