Vetrele monahale din Ţinutul Zimbrului. Sunt propuse pentru includerea în patrimoniul universal UNESCO FOTO
0Vetrele monahale din Ținutul Zimbrului au fost propuse pentru includerea în patrimoniul universal UNESCO, fiind printre ultimele inițiative de acest fel ale României, pentru ca un areal din țară să figureze pe lista selectă a Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură. Zona este una unde istoria, legendele şi credinţa se îmbină de veacuri, în locuri de prin codrii Munţilor Stânişoarei, în județul Neamț.
Este vorba despre ceea a fost denumit „Peisajul cultural-monahalVânători Neamţ“, în fapt zona mănăstirilor şi schiturilor seculare din judeţul străjuit de masivul Ceahlău. Propunerea de includere a avut loc la sfârşitul anului trecut, în cadrul seriei de manifestări dedicate împlinirii a 65 de ani de apartenenţă a României la organizaţia mondială, lucru petrecut în 1957.
„Zona cultural-monahală Vânători Neamţ merită promovată şi încadrată în patrimoniul UNESCO, pentru că monahii şi monahiile care au trăit aici au sfinţit timpul şi spaţiul, dar şi propria viaţă, căci numeroşi călugări care s au nevoit în zonă au fost trecuţi în rândul sfinţilor. Zona cuprinde şase mănăstiri mari şi zece schituri, în toate lăcaşurile vieţuind aproximativ 1.000 de călugări. În zonă sunt 40 de altare de slujire, mănăstiri şi biserici de mir, ceea ce este unic în ţară“.
Acesta era o parte din argumentaţia susţinută de arhimandritul Mihail Daniliuc, egumenul Schitului Vovidenia (care se află în apropierea Mănăstiri Neamţ), la manifestarea organizată de Comisia permanentă comună a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru relaţia cu UNESCO, prima din seria celor menite să promoveze propunerile ţării pentru Lista Indicativă a forului mondial.
„Neamţul este un Colţ de rai pe tărâm românesc“
Manifestarea a suscitat interes deosebit, la Palatul Parlamentului fiind o expoziţie de fotografie, proiecţia unui film despre mănăstiri, a mirificelor plaiuri din zonă şi ateliere ale meşterilor populari locali. „Sunt şanse foarte mari de a intra în patrimoniul mondial. (...) Avem locuri foarte frumoase şi totul ţine de bogăţia noastră, a românilor“, spunea Mihai Weber, preşedintele Comisiei parlamentare UNESCO.
Irina Iamandescu, director adjunct al Institutului Naţional al Patrimoniului a dat detalii şi despre cum s-a ajuns la această propunere. Iniţial, instituţia a propus doar Mănăstirea Neamţ, dar, la iniţiativa Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură, s-a decis ca să „tema“ să fie mult mai generoasă, una care a căpătat denumirea de „Peisajul cultural-monahal Vânători Neamţ“.
Demersurile pentru promovare a arelului menţionat au început din luna mai 2021. Pe data de 11, tot la Palatul Parlamentului, era organizat un eveniment intitulat „Neamţ colţ de Rai. Peisajul cultural-monahal Vânători Neamţ”, iniţiatoare fiind Oana Bulai, membră a Comisiei parlamentare UNESCO, împreună cu Centrul pentru Cultură şi Arte „Carmen Saeculare“.
„Ne mândrim cu Cheile Bicazului, cu muntele Ceahlău - Athosul României, cu mănăstirile noastre. Avem un judeţ de poveste cu o vastă bogăţie culturală, dar mai ales spirituală, cu locuri minunate de relaxare şi de vizitat, cu cea mai bună gastronomie moldovenească. Neamţul este un Colţ de rai pe tărâmul românesc!“, menţiona deputatul Oana Bulai.
În Munţii Ştânişoarei, pe teritoriul comunelor Vânători Neamţ şi Agapia se află o salbă de vechi mănăstiri şi schituri, ctitorite de mari boieri şi voievozi ai Moldovei. De-a lungul vremurilor, aşezămintele Neamţ, Văratec, Agapia, Secu, Sihla sau Sihăstria au cunoscut vremuri de glorie, dar şi de decădere, unele fiind jefuite şi arse de turci sau tătari.
Mănăstirea Neamţ, „Ierusalimul ortodoxiei româneşti“
Mănăstirea Neamţ a fost atestată documentar înl 1407 şi este cea mai mare şi mai veche din Moldova, însă rădăcinile în timp ale activităţii monahale duc până în secolul XII. Ctitorirea îi este atribuită domnului Petru I Muşat (1375 - 1391), care a ridicat prima biserică din piatră, dar ea nu mai există.
Cea actuală a fost ctitorită de Ştefan cel Mare, la sfârşitul secolului al XV-lea. Dincolo de faptul că este unul dintre cele mai mari atracţii turistice din judeţ şi un „magnet“ pentru credincioşi, lăcaşul de cult are câteva comori de nepreţuit. Deţine cea mai bogată şi mai veche bibliotecă mănăstirească din ţară, având o contribuţie de necontestat la dezvoltarea culturii şi artei medievale din România.
„Există la Mănăstirea Neamţ o tradiţie a ospitalităţii cărturăreşti. Aici au cercetat în trecut tezaure de cărţi şi documente, orientându-se în studiile lor Al. Odobescu, N. Iorga, Ghenadie Enăceanu şi alţi oameni ai cărţii. Aşa îşi începea profesorul Gheorghe Radu, fost director al Arhivelor Statului Neamţ, capitolul „Un bogat tezaur cultural la Mănăstirea Neamţ“, din cartea „Învăţământ, cultură şi personalităţi nemţene în documentele vremii“, apărută acum doi ani.
Autorul explică apoi ce a vrut să spună. Peste 15.000 de volume legate în piele oferă posibilitatea unor studii laborioase nu numai în domeniul literaturii bisericeşti ci şi în alte sectoare de activitate spirituală. „Tot aici se găsesc colecţii complete sau parţiale de periodice rare, lexicoane, dicţionare şi albume. Se poate aprecia că biblioteca Mănăstirii Neamţ este înzestrată cu opere care ilustrează întreaga evoluţie a scrisului românesc, începând cu secolul al XIV-lea şi terminând cu efervescenţa zilelor noastre“, explică profesorul Radu, neobosit cercetător prin arhive.
Unele documente scrise de mână certifică arta meşterilor caligrafi şi miniaturişti ai vremurilor respective, în rândul cărora un loc de frunte îl deţinea Gavril Uric. De la el a rămas „Evangheliarul de la 1429“, păstrat acum la Muzeul Oxford, cât şi „Evangheliarul din 1436“, unul ferecat în argint şi suflat în aur de pârcălabul Laţcu Cândea de la Haţeg.
Unicat: „Lidianca“, icoana Maicii Domnului făcătoare de minuni
Tot în bibliotecă, pe lângă colecţia de manuscrise se află şi una foarte valoroasă de carte imprimată. Sunt tipărituri din secolul al XV-lea, dintre care merită amintite „Athanasii Episcopii Alexandrini Opera“ din 1522, prefaţată de Erasmus de Rotterdam sau „Sacra Biblia“ a lui Sebastianis de Castillia din 1564.
Cartea românească veche este şi ea bogat reprezentată: „Pravila de la Târgovişte“ din 1652, „Cheia înţelesului“, Biblia lui Şerban Cantacuzino, prima traducere în româneşte a cărţii „Mărturisirii de credinţă“ a lui Petru Movilă, tipărituri ale lui Antim Ivireanu sau prima traducere a „Descrierii Moldovei“ a lui Dimitrie Cantemir, publicată în tipografia mănăstirii în 1825 sub titlul „Scrisoarea Moldovei“.
La Mănăstirea Neamţ, o atracţie pentru pelerini, dar şi pentru turişti, o constituie cea mai veche şi valoroasă, nu doar dintre icoanele făcătoare de minuni din Moldova, ci din întreaga Românie - Maica Domnului „Odighitria“ (Îndrumătoarea), sau „Lidianca“. Puterea duhovnicească a acesteia ar veni şi de la vechimea ei, fiind datată ca realizare în anul 665.
Tradiţia şi unele vechi însemnări arată că este o copie realizată după cea pictată prin minune pe un stîlp al bisericii din Lida (Lodd sau Lydda), oraş din Israel unde a fost înmormântat Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, Purtătorul de Biruinţă. Ea a fost donată lui Alexandru cel Bun de către împăratul bizantin Manuel Paleologu, în 1401, ajungând la Mănăstirea Neamţ pe la 1415 sau câţiva ani mai târziu.
Sihla, peştera sfintei Teodora, Văratec şi mormântul muzei lui Eminescu
Printre mănăstirile Neamţului care se află între cele incluse în proiectul „Peisajul cultural-monahal Vânători Neamţ“, se află şi Sihla, care-i situată la o altitudine de circa 1.000 de metri. Pe o potecă, se ajunge şi la un cunoscut loc de pelerinaj şi închinăciune, peştera Cuvioasei Teodora.
Şi-a petrecut zeci de ani din viaţă în izolare totală şi rugăciune, sfânta find numită de Biserica Ortodoxă„Floarea duhovnicească şi de mare preţ şi mireasă a lui Hristos, pe care a odrăslit-o pământul binecuvântat al Moldovei“. Grota este situată într-un spaţiu extrem de îngust, între două stânci înalte, în care a fost creat un altar de rugăciune, acum luminat mereu de lumânări şi candele.
Cuvioasa s-a născut în a doua jumătate a secolului al XVII-lea, char la Vânători Neamţ, dedicându-se vieţii monahale la Schitul Vărzăreşti din Vrancea. După o invazie otomană, s-a întors în locurile natale, retrăgându-se în Munţii Stânişoarei. Teodora este singura femeie care a trăit pe teritoriul românesc ridicată la rangul de sfântă de către Sinodul Bisericii Ortodoxe Române, lucru care s-a petrecut pe 20 iunie 1992.
Ca zi de prăznuire a Cuvioasei Teodora de la Sihla a fost stabilită data de 7 august a fiecărui an, peştera unde şi-a petrecut ani din viaţă fiind locul unui mare pelerinaj. De la Sihla, un pitoresc drum forestier duce până la vestita Mănăstire Agapia, iar de aici, pe lângă Codrii de Aramă şi Pădurea de Argint, surse de inspiraţie pentru Eminescu, la aşezământul de la Văratec.
Aici, în curtea unei biserici se află mormântul Veronicăi Micle, pe cruce fiind scrisă o strofă din creaţia poetei: „Şi pulbere ţărână din tine se alege/ Căci asta e a lumii nestrămutată lege./ Nimicul te aduce, nimicul te reia/ Nimic din tine-n urmă nu va rămânea“.
Povestea Ţinutului Zimbrului
Arealul unde se află secularele mănăstiri mai este cunoscut şi sub numele de Ţinutul Zimbrului, deoarece Administraţia Parcului Natural Vânători Neamţ implementează, din anul 2012, un ambiţios proiect de punere în libertate, prin pădurile zonei, a legendarelor mamifere, care erau reprezentate odinioară şi pe stema Moldovei.
Povestea zonei a început în 2005. Atunci, administraţia parcului menţionat (care deţine o grădină zoo unde sunt şi zimbri), a înregistrat la OSIM mărcile „Ţinutul Zimbrului“ şi „Bison Land“, prezentând pentru prima dată conceptul dezvoltării durabile a microregiunii. În 2009, destinaţia a primit certificare europeană, prin includerea în reţeaua EDEN (European Destinations of Excellence), iar în 2016 a devenit a patra destinaţie ecoturistică a României.
În timp, pentru dezvoltarea zonei s-au asociat mai multe asociaţii, dar şi parteneri locali (pensiuni, producători locali, meşteri populari, şcoli şi organizaţii, etc), obiectivul fiind dezvoltarea sustenabilă a microregiunii. Ca exemplu de bune practici este chiar proiectul de reintroducere a zimbrilor în mediul natural, acum prin codrii Neamţului hălăduind peste 50 de exemplare.
Mai pot fi amintite dezvoltarea infrastructurii turistice, experienţele ce pot fi trăite în destinaţie, informarea şi implicarea comunităţilor în procesul de dezvoltare şi promovare a destinaţiei de ecoturism. În prezent, potenţialul arealului are recunoaştere mondială. În martie anul acesta, la Târgul Internaţional de la Berlin, „Ţinutul Zimbrului“ s-a clasat pe locul 1 în topul Destinaţiilor ecoturistice verzi din lume.
Este vorba despre competiţia „Top 100 Sustainable Destinations“, în cadrul căreia au mai fost premiate 17 destinaţii de la şapte categorii. Bison Land este singura destinaţie de ecoturism din România inclusă încă din anul 2017 în topul celor mai sustenabile destinaţii la nivel mondial.
„Faptul că ne-am clasat pe locul I la categoria votul publicului ne onorează, ne confirmă că suntem pe drumul cel bun în ceea ce priveşte dezvoltarea şi promovarea destinaţiei de ecoturism Ţinutul Zimbrului şi ne oferă energie să continuăm acest proces, deloc uşor. Mulţumim mult pentru sprijinul acordat şi vă aşteptăm în ţinutul Zimbrului să trăim legenda împreună“, declara, pentru „Adevărul“, Viorela Chiper, manager Destinaţia de ecoturism ţinutul Zimbrului.
Scopul concursului anual este de a evidenţia poveştile de succes în managementul destinaţiilor, oferind participanţilor ocazia de a face schimb de bune practici. Ţinutul din Neamţ a fost înclus în clasamentul internaţinal după evaluări în care s-a ţinut cont de criterii ce au vizat protejarea naturii, peisaje, decor, conservarea moştenirii culturale, locuitori implicaţi în turism, promovarea produselor locale, dezvoltarea durabilă, eficienţa şi transparenţa bunelor practici.
Delta Dunării, biserici din Moldova, Horezu, cetăţile dacice, Roşia Montană...
Şi România figurează cu obiective pe Lista patrimoniul mondial UNESCO. Este vorba despre siturile naturale Delta Dunării, Pădurile seculare şi virgine de fag din Carpaţi şi arealul Roşia Montană, iar din cele culturale bisericile din Moldova (din satul Arbore şi Pătrăuţi şi cele ale mănăstirilor Humor, Moldoviţa, Înălţarea Sfintei Cruci, Sfântul Ioan cel Nou din Suceava, Voroneţ, Suceviţa şi Probota).
Mai sunt incluse Mănăstirea Horezu, Sate cu biserici fortificate din Transilvania (Câlnic, Prejmer, Viscri, Dârjiu, Saschiz, Biertan şi Valea Viilor), Cetăţile Dacice din Munţii Orăştiei (Sarmizegetusa Regia, Costeşti-Cetăţuia Costeşti-Blidaru, Luncani-Piatra Roşie, Băniţa şi Căpâlna).
Mai este și Centrul istoric din Sighişoara, bisericile de lemn din Maramureş (Bârsana, Budeşti, Deseşti, Ieud-Deal, Plopiş, Poienile Izei şi Rogoz). În patrimoniul imaterial al forului mondial sunt şi ritualul căluşului, doina, ceramica de Horezu, colindatul de ceată bărbătească, Feciorescul de Ticuş (joc fecioresc), meşteşugul țeserii covoarelor tradiţionale şi practicile de Mărţişor.
Se încarcă comentariile...
