Cum operează Biserica diferenţa între moaşte şi trupuri afurisite. Părintele Cleopa: „Cele blestemate sunt umflate ca toba, cele sfinte sunt binemirositoare“
0Duhovnicul de la mănăstirea Sihăstria explică motivele pentru care, în anumite situaţii, trupurile morţilor nu putrezesc nici după ani de la momentul înhumării. Dacă în unele cazuri explicaţiile ţin de ştiinţă, în alte situaţii acest fenomen este interpretat ca o consecinţă a păcatelor sau blestemelor.
Părintele Arhimandrit Ilie Cleopa s-a născut în anul 1912 în comuna Suliţa (judeţul Botoşani). A fost botezat cu numele Constantin şi era al cincilea dintre cei zece copii ai familiei Alexandru şi Ana Ilie.
La vârsta de 17 ani a fost ucenic al părintelui Paisie Olaru şi în 1929 s-a alăturat obştii schitului Sihăstria, alături de fratele său mai mare, Vasile. Constantin a fost tuns în monahism în august 1937, primind numele Cleopa. Mai târziu a ajuns egumenul schitului şi apoi a fost făcut arhimandrit când lăcaşul s-a ridicat la rang de mănăstire.
Părintele Cleopa obişnuia să-i primească la Mănăstirea Sihăstria din Neamţ pe toţi care îl căutau pentru a afla o vorbă de duh, renumele său ducându-se repede în Moldova, apoi în toată ţara.
Din aceste întâlniri cu duhovnicul au rămas imprimate în format audio sau video învăţăminte, dar şi interpretări ale Bibilei.
Părintele Cleopa este cel care explică credincioşilor care sunt motivele pentru care, la dezgroparea morţilor, obicei practicat în diferite locuri din ţară după şapte ani de la înhumare, se întâmplă să descopere că trupurile nu sunt putrezite.

Explicaţii de natură ştiinţifică
Duhovnicul spune că sunt opt pricini de neputrezire a morţilor. În două situaţii, acest lucru este firesc, şi are explicaţii logice.
„Prima pricină este atunci când veţi găsi mort în groapa şi carnea a putrezit toată, dar oasele stau prinse între ele ca la copăcel. Acela nu-i sub blestem. Acela-i om tare din fire, care nu putrezeşte 40-50 de ani. De aceea este aşa.
Când vei gasi mort în groapă neputred şi este exact cum l-ai pus, acela n-a putrezit din cauza pamântului. Este pamânt unde nu putrezeşte mortul, dacă nu-l muţi. Acolo pamântul are chimicale şi nu dă voie să putrezească nimic”
Pe lângă cele două cazuri, părintele Cleopa spune că sunt şi „putreziri mai presus de fire”:
„Când vei găsi mort în mormânt neputred şi carnea pe el este mucedă ca buretele şi albă, acela este om care a fost blestemat de dumnezeieştile pravile. El a avut canon mare la spovedanie pentru păcate mari şi nu l-a făcut.
Când vei găsi mort în groapă neputred şi este negru şi umflat ca toba şi părţile dinainte nu-s putrede, iar cele dinapoi sunt putrede, acela este blestemat de preot sau de arhiereu”
Păcatele care nu lasă trupul să putrezească
În alte trei situaţii descrise de părintele Cleopa pentru morţii care nu putrezesc la mulţi ani după înhumare sunt explicate prin păcatele pe care aceştia le-au făcut în timpul vieţii. Aici sunt incluşi cei care fac nedreptăţi, fură, au comis incest, s-au lepădat de credinţă, ori sunt blestemaţi de Biserică sau de părinţi.
„ Când vei găsi mort în groapă neputred şi n-au putrezit nici hainele pe el, nici sicriul, nimic, nimic, şi-i creşte barba, cum s-a întâmplat la cel de la Huşi, şi-i cresc unghiile, acesta a facut nedreptăţi şi a furat. Acesta nu putrezeşte până nu-l dezleagă un arhiereu. Iar dacă îl dezleagă şi arhiereul şi tot nu se desface, atunci el este blestemat de săraci, fiindcă a luat avere de la săraci. Şi până nu dau neamurile lui înapoi atât cât a luat el, nu putrezeşte şi tot în iad se munceşte şi nici arhiereul nu-l poate dezlega.
Când vei gasi mort în mormânt neputred şi pielea pe el este ca floarea de bostan, galbenă, şi limba-i galbenă şi îi cresc unghiile şi-i creşte barba şi părul, acesta este sub anatemă, sub cea mai grea pedeapsă a Bisericii. Acesta, din două pricini este aşa: sau a hulit pe Dumnezeu şi pe preoţi şi s-a lepădat de credinţă, sau a trăit în preacurvie de gradul I - tatăl cu fiica sau băiatul cu mama sa, adică incest. Aceştia cad sub anatemă, cea mai grea pedeapsă a Bisericii”
Când vei găsi mort în groapă căruia nu i-a putrezit mâna sau piciorul, acela a lovit pe tatăl sau pe mama sa şi a amărât foarte tare pe părinţii săi şi a fost blestemat de ei şi (nicidecum) nu s-a spovedit la duhovnic de acest păcat şi nu a luat dezlegare, când era în viaţă”
Într-o singură situaţie din cele opt enumerate de părintele Cleopa, mortul neputrezit poate fi semn de sfinţenie:
„Iar când vei gasi om neputred şi-i uşor ca o pană şi miroase frumos tare, şi-i foarte vesel la faţă şi face minuni, acelea sunt sfinte moaşte, cum a fost şi cu Sfântul Ioan Hozevitul la Ierusalim, care l-au găsit după 20 de ani, nu numai neputred, dar a făcut şi minuni”
În 2009 a fost deshumat Petrache Lupu, cel care a facut din Maglavit un centru de pelerinaj FOTO: arhivă Adevărul

Semne despre trupuri afurisite şi indicii despre moaşte
Stareţul de la Sihăstria a făcut şi o prezentare a semnelor care apar în cazul unor trupuri blestemate (afurisite):
„- sunt nedezlegate;
- sunt deformate şi urâte;
- sunt greu mirositoare şi prea puturoase;
- sunt umflate ca toba;
- provoacă spaimă şi cutremur privirii”
În schimb, următoarele indicii ar trebui să fie pentru moaşte:
„- sunt nestricăcioase;
- sunt binemirositoare;
- sunt uscate şi uşoare;
- sunt vesele la vedere;
- nu provoacă frică, ci bucurie duhovnicească;
- izvorăsc din ele felurite minuni”
Pe aceeaşi temă: