Cultivă roşii de Cartea Recordurilor în curte la Viişoara
0
Pentru a obţine producţia impresionantă, grădinarul a folosit seminţe pregătite în apartament şi a muncit zi-lumină în grădină.
Mihai Gheorghe (50 de ani) locuieşte în Piatra Neamţ, dar timpul liber şi-l petrece la grădina din comuna Alexandru cel Bun. Mecanic de meserie, pietreanul a devenit pasionat de legumicultură şi a descoperit, în timp, că poate face performanţă în domeniu.
„M-am axat pe cultura de roşii şi am pus mai multe soiuri, dar cea mai productivă este «inimă de bou». Anul acesta am recoltat roşii care cântăreau aproape două kilograme“, se făleşte pietreanul. Nu numai productivitatea culturii îl mulţumeşte pe Mihai Gheorghe, ci şi calitatea tomatelor. Diferenţa este vizibilă la o simplă comparaţie cu roşiile din comerţ.
„Când tai o roşie de la mine din grădină se vede că e cărnoasă, cu multă pulpă şi foarte puţine seminţe. E un soi bun atât pentru salată sau gătit mâncăruri, dar şi pentru preparat sucul de roşii. Roşia din comerţ, perfect rotundă, cu o culoare puternică, are multă zeamă, la interior e verde, iar gustul nu pare natural“, mai spune Mihai Gheorghe.
Uşor perisabile
Cel mai mare atu al tomatelor gigant, faptul că sunt 100% naturale, se transformă însă într-un dezavantaj. Nefiind protejate de tratamente chimice, şi nici stimulate pentru a se coace, roşiile de grădină sunt uşor perisabile. „O altă problemă este puterea slabă de cumpărare din zilele noastre. Lipsa de educaţie şi sărăcia îi determină pe oameni să se orienteze de cele mai multe ori spre produsele mai ieftine, care nu sunt întodeauna de calitate“, mai spune bărbatul.
Secretul tomatelor-gigant din Viişoara stă în laptele de vacă
Mihai Gheorghe (53 de ani) este de profesie mecanic, dar şi-a cultivat pasiunea pentru grădinărit în urmă cu mai mulţi ani, atunci când a cumpărat un lot de teren în satul Viişoara, aproape de malul Bistriţei.
„Am început să pun tot felul de legume, aşa, pentru consum propriu, dar şi ca să-mi ajut băiatul care era student la facultate. Într-o zi, soţia a venit acasă cu o roşie mare şi atunci m-am întrebat: de ce nu pot face şi eu aşa ceva?“, povesteşte pietreanul care s-a perfecţionat în ultimul deceniu pe cultura soiului de roşii denumite popular „inimă de bou“.
Roşii bune pentru ketchup
Omul spune că abia după primii cinci ani s-au văzut şi rezultatele, pentru că, la primele încercări, a avut tot felul de peripeţii. O producţie bună se pregăteşte din timp, imediat după ce se recoltează roadele din grădină. De aceea, Mihai Gheorghe îşi pregăteşte sămânţa şi răsadurile acasă, în apartamentul din oraş. „Într-o iarnă am mutat plantele din balcon, pentru că mi se părea că e frig, într-o cameră. După câteva zile a văzut că răsadurile se îngălbeniseră. De la specialişti am aflat că am «stresat» plantele pentru că nu mai aveau aceeaşi intensitate a luminii şi le-am schimbat condiţiile de mediu“, spune agricultorul. Cultura din acest an i-a adus lui Mihai Gheorghe satisfacţia unei recolte record. Pe fiecare din cele 800 de fire din grădină, pietreanul a obţinut în medie 25 de kilograme de roşii. Producţia a fost posibilă în condiţiile în care o tomată din soiul „inimă de bou“ cântăreşte aproape un kilogram, dar sunt roşii care se apropie şi de două kilograme.
„Este un soi de roşie cu multă pulpă, bună pentru prepararea bulionului, cu puţine seminţe, spre deosebire de alte soiuri“, explică pietreanul. Cea mai mare mândire a sa este că pentru a obţine o astfel de producţie nu foloseşte stimulatori de creştere, ci numai produse naturale.
„Secretul este gunoiul natural de grajd, vechi de un an, prăşitul care trebuie făcut de 6-7 ori, şi copilitul. Dacă nu le faci şi neglijezi aceste proceduri, rişti să compromiţi toată recolta“, spune Mihai Gheorghe. În plus, omul practică de ceva timp şi o tehnică proprie de a proteja roşiile de mană. „În soluţia de stropit rugii, adaug şi lapte. La o cantitate de 10 kilograme de «zeama bordeleză» pun 200 de grame de lapte. După ce stropesc împotriva manei, toată grădină miroase a brânză“.
Greu de consumat
Despre roşiile naturale de la Viişoara s-a dus repede vestea, iar clienţii din toată regiunea vin să cumpere tomatele direct de la porţile gospodarilor din sat. „Nu pot vinde numai un kilogram de roşii din cauza dimensiunilor mari. Un coleg se serviciu care a cumpărat de la mine mi-a spus că a vrut să facă o salată şi, după ce a tăiat roşia în castron, nu mai avea loc să adauge şi celelalte legume“, povesteşte amuzat Mihai Gheorghe. Cel mai mare necaz al său este că tomatele pe care le cultivă nu găsesc întodeauna apreciere din partea consumatorilor.
Tomatele sunt perisabile
„Oamenii preferă roşiile perfect rotunde, tari, din supermarket, şi mai ieftine la preţ. Dovadă că tomatele mele sunt naturale este faptul că nu ţin mai mult de două-trei zile după ce sunt culese, ci trebuie consumate repede”, spune omul dezamăgit de puterea slabă de cumpărare şi de lipsa de educaţie a consumatorilor.
„O altă problemă este piaţa de desfacere care nu poate prelua întreaga cantitate de roşii. În Danemarca, unde lucrează fiul meu, funcţionează un sistem de preluare a recoltei de la micii producători şi întreaga cantitate se livrează direct la fabricile de conserve“, mai spune Mihai Gheorghe.
Producţie sută la sută naturală
Tendinţa de recunoaştere a calităţii produselor obţinute fără stimulenţi de sinteză pentru creştere este evidentă pe piaţa autohtonă. Spre deosebire de România, în ţările vest-europene, produsele agricole naturale se diferenţiază, în funcţie de tehnicile folosite între produse „eco“ şi „bio“. „Produsele eco se obţin numai cu substanţe şi cu metode care nu agresează mediul, în timp ce la cele bio se folosesc doar metode biologice, fără niciunfel de intervenţie“, spune Ioan Ghiuţă Ţarălungă, şeful Unităţii Fitosanitare Neamţ.
Specialistul nemţean spune că procedeele şi tehnica folosită pentru obţinerea culturii de roşii de la Viişoara respectă reţeta unei producţii bio. „«Zeama bordeleză» folosită pentru a combate mana are în compoziţie produşi naturali, cum e cuprul sau sulful. Dacă aş trăi în munţii Călimani, aş putea lua pământul bogat în sulf şi aş face zeama de stropit roşiile. Cuprul şi sulful sunt compuşi chimici care ce găsesc peste tot în natură“, mai spune inginerul horticultor. Neutilizarea substanţelor sintetizate care prelungesc termenul de perisabilitate a produselor face însă dificil de a păstra legumele mai mult timp pe piaţă. Dacă nu sunt consumate repede, acestea riscă să se strice.
Se încarcă comentariile...
