Laura Puşcaş, clovnul care vindecă prin zâmbet

De mai bine de patru ani, Laura, deghizată în clovnul „Mironosiţa”, cucereşte inimile micuţilor de la Spitalul de Copii.

PROFIL
Născută. 28 iunie 1994
Studii. Clasa a IX-a la Liceul de Artă, profil arhitectură
Familie. O soră, Oana

Laura a cochetat cu scena încă de la vârsta de cinci ani ,când a urmat primele cursuri de modeling. După numeroase prezentări şi apariţii TV, s-a hotărât să încerce şi alte experienţe artistice. „Toate cursurile pe care le-am urmat în clasele primare au fost datorită mamei mele, care m-a îndrumat şi m-a sprijinit”, spune Laura.
„După modeling, am urmat cursuri de balet şi de pictură. Ambele experienţe m-au ajutat să mă dezvolt şi să-mi descopăr sensibilitatea”, povesteşte adolescenta.  La vârsta de 12 ani, Laura s-a hotărât să-şi folosească talentul pentru a face un bine celor din jur. Tot la îndemnul mamei, fata s-a înscris la cursurile de clovni organizate de Cartias Eparhial.
„Am văzut anunţul în ziar şi la început nu m-a entuziasmat ideea. După primele ore în compania clovnilor însă am simţit că mă îndrăgostesc de scenă”. Primele lecţii pe care le-a luat au învăţat-o  ce înseamnă machiajul, mişcarea scenică, care e importanţa unui costum şi cum să cucerească audienţa cu baloane şi trucuri. Dincolo de abecedarul actoricesc, fata a mai primit însă o lecţie importantă.

Job cu răbdare
„Instructorii ne-au explicat că vom lucra cu copii. Ne-au îndemnat să fim răbdători, înţelegători şi deschişi în faţa lor”, povesteşte liceeanca. După o lună şi jumătate de „antrenament”, Laura a ajuns în prima vizită la Spitalul de Copii. „Am avut emoţii. Îmi aduc aminte de parcă ar fi fost ieri. La început am fost spectator. Am urmărit cum colegii mei vorbesc cu copiii şi îi uimesc cu trucuri”, îşi aminteşte eleva. „La cea de-a doua vizită am fost personaj principal. De la primul balon dăruit am fost întâmpinată de micuţi cu un zâmbet larg. Primul zâmbet nu îl uiţi niciodată. Îţi încălzeşte sufletul”, explică Laura. De atunci, fata e nelipsită de la vizitele printre copiii suferinzi . „Menirea clovnului-voluntar este ca prin imaginaţie şi glume să-i  facă pe copii să uite de injecţii, de operaţie sau de recuperare”, explică voluntara.

Pentru copii săraci
Pe lângă vizitele din spital, de un an, Laura s-a înscris şi în proiectul de spectacole pentru micuţii din mediul rural. „Personajul meu este Mironosiţa. Sunt un clovn care vrea multă atenţie şi pentru a o obţine, plânge şi ţipă tot timpul”, îşi explică Laura personajul. „Sentimentul scenei este sublim. Ştiu că aduc o bucurie prichindeilor care nu au acces la spectacole”. De când este clovn şi voluntar, Laura spune că viaţa i s-a schimbat radical. „Mi-am dat seama că un zâmbet e mai valoros decât toţi banii”, a declarat adolescenta.

Întrebări şi răspunsuri

Ai un caz care te-a marcat în vizitele tale?
Am întâlnit la un moment dat un copil abandonat şi foarte bolnav. A fost de atât de fericit că cineva se joacă cu el, încât a uitat de lacrimi în cinci minute.

Ce schimbări a adus experienţa clovnilor?
Am devenit mai comunicativă şi am descoperit liberatea. Deghizat în clovn, îţi poţi manifesta bucuria fără să te temi de reacţiile altora.

Te tentează o carieră în actorie pe viitor?
Da, mă tentează scena şi sentimentele unice pe care ţi le dă jocul actoricesc. În plus, eu îmi doresc foarte mult să călătoresc, să vad ţara, lumea. În acelaşi timp, cred că aş avea şanse şi ca arhitect.

Ce-i place
Laura spune că îi plac muzica şi dansul. E îndrăgostită de teatru şi de lectură. Îi plac oamenii deschişi, sociabili şi sinceri. Îi place să ştie că poate să fie mereu de folos. Îi plac drumeţiile şi le face în compania echipei de cercetaşi.

Ce nu-i place
Laurei nu-i plac persoanele care se complac în minciună sau oamenii care nu ştiu ce vor de la viaţă. Fata spune că nu suportă ironia în exces.