„Apostolul” Qwankido în România: primele medalii europene la arte marţiale şi candidatura la alegerile prezidenţiale din Republica Centrafricană

Maestrul Fidèle Gouandjika a ajuns în România, pentru prima oară, pe 1 decembrie 1977. În primul trimestru din ’78, tânărul din Republica Centrafricană a înfiinţat la Iaşi un club de arte marţiale în cadrul căruia a introdus cursuri de karate şi Qwankido. La începutul anilor ’80, România, reprezentată de Fidèle Gouandjika, a obţinut primele trofee internaţionale în domeniul artelor marţiale.

Maestrul Fidèle Gouandjika (63 de ani) a venit în România, la Iaşi, cu o bursă de studiu. Africanul a învăţat timp de un an limba română şi apoi s-a înscris la Facultatea de Electrotehnică de la Institutul Politehnic „Gheorghe Asachi” din Iaşi (actuala universitate tehnică), pe care a absolvit-o în 1983. În anii petrecuţi la Iaşi, Gouandjika a ţinut cursuri de karate şi de Qwankido în cadrul unui club pe care l-a înfiinţat în 1978. Studentul străin a reprezentat România la două competiţii europene de arte marţiale în urma cărora a obţinut obţinut primele medalii internaţionale pentru ţara de adopţie. Revenit în ţara natală, maestrul Fidèle Gouandjika a candidat de trei ori la alegerile prezidenţiale din Republica Centrafricană.

„România este ţara mea. Aici mi-am petrecut cea mai frumoasă parte din viaţa mea. Această ţară m-a făcut om şi mi-a deschis ochii şi porţile universului. În România am aflat că nu există diferenţă între albi şi negri. Socrii mei m-au acceptat imediat şi m-au adoptat în familia lor în ciuda privirilor curioase, dar nu răutăcioase, ale vecinilor şi cunoştinţelor. Eram poreclit «Kunta Kinte» (n.r. personaj în romanul „Roots: The Saga of an American Family”) care se căsătoreşte cu frumoasa «Trandafir de la Moldova»”, a precizat maestrul Fidèle Gouandjika, în prezent ministru în Republica Centrafricană, pentru „Adevărul”.

Cursuri clandestine

În România, în urmă cu 35 de ani, luptele sportive de origine japoneză şi yoga erau interzise prin Hotărârea nr. 1253 din 27 august 1982 a Consiliului Naţional pentru Educaţie Fizică şi Sport. Potrivit acesteia, cercurile de yoga şi karate erau interzise pentru prevenirea unor practici dăunătoare activităţii sportive.

Curs de Qwankido în căminul T7 din campusul Tudor Vladimirescu Iaşi FOTO Arhiva personală Fidèle Gouandjika

Totuşi, la Iaşi, fete şi băieţi, studenţi şi profesori participau la cursurile de karate şi practicau stilul de luptă adus în România de Fidèle Gouandjika – Qwankido. Întâlnirile practicanţilor artelor marţiale erau clandestine, în aer liber. „Am înfruntat interdicţia formală de a practica karate în România şi am continuat să predăm şi să practicăm arte marţiale. Am făcut cursuri în grădina botanică din Copou, pe acoperişurile căminelor studenţeşti din Tudor Vladimirescu, în sălile de lectură şi uneori chiar pe terenurile de sport ale municipalităţii, unde eram văzuţi şi recunoscuţi de Miliţie”, a mai subliniat maestrul Gouandjika.

Elevi de la cursul de karate, Grădina Botanică Iaşi FOTO Arhiva personală Fidèle Gouandjika

În tinereţea petrecută la Iaşi, actualul ministru s-a simţit foarte bine integrat în viaţa studenţească. Dacă în timpul vacanţelor îşi perfecţiona stilul de luptă în Franţa, în perioada cursurilor, studentul străin mergea la film şi la teatru cu elevii săi de la cursurile de karate şi Qwankido. În plus, în România, Fidèle Gouandjika nu s-a simţit niciodată inferior şi discriminat ci, dimpotrivă, încurajat de profesorii ieşenii să-şi ridice ţara prin forţele proprii. „Noi, studenţii africani, eram încurajaţi de profesorii noştri să învăţăm bine pentru a putea, după finalizarea studiilor, să ridicăm nivelul ţărilor din care proveneam. Ni se spunea că nimeni şi nicio putere străină nu o va face în locul nostru”, a punctat absolventul Politehnicii ieşene. 

Demonstraţie - Maestrul Fidèle Gouandjika

Medaliile pentru România 

Maestrul Fidèle Gouandjika a reprezentat România la două competiţii internaţionale de arte marţiale organizate în Italia în 1981 şi 1982. S-a bătut de două ori pentru România, după cum îi place să spună, şi a obţinut două medalii de argint: una pentru lupta cu bastonul lung, iar cealaltă pentru lupta corp la corp, cu mâinile goale. Valoare celor două trofee - primele obţinute de România la campionate internaţionale de arte marţiale – a fost recunoscută abia după 25 de ani.

„Pe atunci, românii nu puteau ieşi din ţară şi prin urmare nu puteau participa la competiţii. La al doilea campionat am fost acompaniat de unul dintre elevii mei de Qwankido, congolezul Dgiengue Jean Isidore, (n.r. acum director tehnic Qwankido în Germania). Am câştigat două medalii de argint pe care am fost încântat şi bucuros să le ofer României, în 2007, odată cu organizarea primului campionat mondial de Qwankido la Bucureşti”, a mai povestit maestrul Fidèle Gouandjika.

Candidat la alegerile prezidenţiale din Republica Centrafricană

După finalizarea studiilor în România, Fidèle Gouandjika a revenit în ţara de origine unde, din 1984 până în 2005, a predat fizică la liceu şi la facultate, în Bangui – capitala Republicii Centrafricane. Apoi, a lucrat pentru societatea naţională de telecomunicaţii, Socatel, de unde a plecat după ce a fost ales membru al Consiliului Audiovizualului. Între 1999 – 2005, Fidèle Gouandjika a candidat de două ori la alegerile prezidenţiale din Republica Centrafricană. După 2005, absolventul Politehnicii ieşene a asigurat, până în 2013, conducerea mai multor ministere din ţara natală: telecomunicaţii, reconciliere naţională, agricultură şi dezvoltare rurală şi a fost, inclusiv, ministru purtător de cuvânt al Guvernului. În urma unei lovituri de stat urmată de un război civil, Fidèle Gouandjika s-a retras pentru doi ani (2013 -2014) la Bacău, de unde provine soţia sa. În 2015, africanul a candidat iar la alegerile prezidenţiale din ţara de origine. Din mai 2016, maestrul Gouandjika este ministru cu atribuţii de consilier special al preşedintelui republicii. Fidèle Gouandjika este căsătorit cu o româncă, Ionela Gouandjika, cercetătoare la Institutul Pasteur din Bangui şi are patru copii şi patru nepoţi.