Mihai Domşa este colecţionarul de ... colecţii: timbre, cărţi poştale şi documente vechi

Mihai Domşa

Totul a început cu un timbru, la vârsta de patru ani. În prezent, colecţionează atât cărţi poştale, cartele telefonice şi vederi, cât şi documente vechi.

Profil:
NĂSCUT.  29.01.1960, Cluj-Napoca
EDUCAŢIE. Facultatea de Geologie Cluj-Napoca
EXPERIENŢĂ. Colecţionar de la vârsta de patru ani
FAMILIE. Un copil

Pasiunea pentru a strânge tot ceea ce i se pare deosebit, cu o valoare aparte, a moştenit-o de la bunicul său, Valeriu Lucian Bologa, fondatorul Muzeului de Istorie a Farmaciei din Cluj. La vârsta la care Mihai Domşa avea doar câţiva anişori, bunicul său deţinea trei clasoare de timbre. „Fiecare poveste a copilăriei mele începea de la un timbru. Bunicul a fost un om care a apreciat informaţia, un om care a adunat, nu a risipit”, a declarat Domşa. Cum era de aşteptat, nepotul a început să-şi folosească moştenirea tot cu ajutorul timbrelor.

La numai patru ani, numele său era deja prezent în revista Filatelia. De-a lungul anilor a trecut de la timbre la alte tipuri de obiecte. În prezent, are o sumedenie de colecţii, de la ilustrate poştale, vederi şi cartele telefonice la acte şi documente vechi, biscuiţi pentru bere şi chiar jucării Kinder. „Deţin aproximativ 40.000 de vederi vechi, datând până în anii 1948, dar şi aproximativ 150.000 de cartele telefonice. Numărul timbrelor l-am pierdut demult. Sunt însă la curent şi cu noile tipuri de obiecte care pot fi colecţionate. Am 2.500 de modele de jucării Kinder”, a adăugat Domşa.

Momente şi nume celebre

Cum patrimoniul pieselor pe care le are este destul de bogat, la fel sunt şi momentele legate de înfiinţarea colecţiilor. „Am o ilustrată din anul 1906, legată de speologie. Pe faţă este o imagine dintr-o peşteră din munţii Pirinei. De pe spate aflăm că ilustrata a fost trimisă către Emil Racoviţă, de către René Jeannel, bun colaborator al său, căruia îi spune că a găsit în peştera respectivă un nou gen de insecte”, a mai spus colecţionarul.

Printre numeroasele sale obiecte se regăseşte, de asemenea, cartea „Hanu Ancuţei”, lucrare din anul 1928 ce face parte din prima ediţie apărută pe piaţă. Are şi cartea „Pietate” dăruită de George Dumitrescu lui Tudor Vianu. Urmează o mulţime de scrisori, printre care şi cele adresate lui Sextil Puşcariu şi Amos Frâncu.


Întrebări şi răspunsuri:

Care colecţie vă este mai aproape de suflet?

Eu sunt un tematician, fiecare colecţie are o anumită temă. Nu pot spune însă că una îmi este mai dragă ca alta, toate îmi sunt la fel de aproape de suflet.

Cum vă procuraţi obiectele?

Sunt un adevărat târgoveţ, pentru că sunt prezent la aproape toate târgurile de colecţionari din ţară. Atunci când nu fac schimb sau nu cumpăr de la ceilalţi împătimiţi, prietenii imi sunt cei mai dragi comercianţi. Mă cunosc, îmi ştiu patima şi de fiecare dată când au câte ceva de dat, accept.

Are vreo legătura pasiunea dumnevoastră cu profesia?

Lucrez în domeniul asigurărilor. Singura relaţie pe care o pot stabili între cele două ramuri este faptul că eu colecţionez şi asigurări vechi.