Mesteacăn, satul pitoresc din Munții Poiana Ruscă rămas aproape neschimbat de secole VIDEO
0Casele vechi de lemn, cele mai multe locuite doar în timpul verii, împodobesc dealurile pe care a fost înființat satul Mesteacăn, o așezare pitorească din Munții Poiana Ruscă din Hunedoara.
Aproape 60 de familii locuiau la începutul secolului trecut în satul Mesteacăn din Munții Poiana Ruscă, un loc rămas aproape pustiu în ultimii ani. Așezarea a fost înființată în epoca medievală în vecinătatea vârfurilor Văratecu și Oprișor, de peste 1.000 de metri.
De pe dealurile pe care oamenii și-au ridicat casele de lemn, înconjurate de livezi, pășuni și arături în terase, la fel ca gospodăriile din Ținutul Pădurenilor, se dezvăluie o panoramă spectaculoasă.
Spre nord și apus se înfățișează Munții Poiana Ruscă și așezările pădurenilor, iar de cealaltă parte se deschid priveliștile Retezatului și ale câmpiei Hațegului. Pădurile cuprind cea mai mare parte a împrejurimilor Mesteacănului, iar pe dealurile din jur, vetrele altor sate vechi, părăsite în cea mai mare parte, au fost înghițite de pădure.
Satul cu case vechi de lemn, căutat vara
Satul Mesteacăn a păstrat câteva case vechi de lemn, care impresionează prin pitorescu lor. „Toate erau locuite de familii care se ocupau cu creșterea animalelor și mai lucrau pământul. Cu timpul, oamenii în putere și tinerii au coborât spre locuri mai prielnice din zona Hațegului”, spune Simion, un fost localnic din Mesteacăn, retras la Răchitova, satul de la poalele munților.
În Mesteacăn, soții Crăciunescu ajung în timpul liber, pentru a avea grijă de gospodărie, la fel ca alte câteva familii. Oamenii spun că aproape toți cei care urcă în Mesteacăn stau aici doar sezonier, cu excepția unui localnic care are în grijă mai multe case.
Cu timpul, situația așezării se va schimba, cred localnicii. Mai multe case bătrânești și terenuri au fost cumpărate, iar în câteva locuri a început construcția altor case de vacanță. „Probabil nu va mai fi liniștea pe care o avem acum”, spune bărbatul.
Ulițele de pământ ale satului se strecoară printre cele circa 20 de gospodării arhaice, unele îngrijite, altele lăsate pradă timpului și naturii și pe lângă fundațiile unor viitoare case de vacanță. Drumul este încă greu accesibil, dar oamenii speră că va fi modernizat în viitor. De la marginea așezării, alte drumuri coboară în valea Cernei, spre Lunca Cernii sau către Hațeg și satele comunei Răchitova din țara Hațegului.
„De pe dealul Mesteacănului, unde stăteam cu animalele, noaptea, vedeam în zare luminile Ghelariului”, spune Simion, arătând spre casele albe ale fostului centru minier al Hunedoarei, vizibile și ele din Mesteacăn.
Biserica de lemn a rămas închisă
În centrul așezării, biserica de lemn ridicată la sfârșitul secolului al XIX-lea a fost renovată în 1926.
„Miercuri dimineaţa spovedim, cuminecăn, facem liturghie la Mesteacăn. Harnicii noştri creştini, cari nu au prea văzut bisericani mai mari pe la ei (acum 15 ani, se zice, a fost pe la ei un vicar), aleargă în număr frumos la biserică. E o frumoasă biserică de lemn, cu pereţi bine ciopliţi şi bine încheiaţi. Mestecăneţii sunt vrednici de toată lauda pentru sârguinţa cu care şi-au făcut biserica nouă. În aceeaşi zi după amiazi o luăm la vale, coborând ia Vălioara, iar de aci spre Haţeg”, relata un preot, în ziarul „Unirea Poporului”, în 1927.
În ultimii ani, biserica a rămas închisă, iar slujbele au mai fost ținute aici doar în zilele de hram.
Mesteacăn, atestat din 1360
Așezarea din Munții Poiana Ruscă a fost atestată documentar în anul 1360, într-un act de donație al voievodului Transilvaniei către familia Murșina din Densuș.
„Satul s-a întemeiat pe dealul Văratecu, nume pe care l-a primit de la faptul că aici stăteau iobagii de pe moșia respectivă cu animalele la pășunat vara. Acești iobagi și-au întemeiat mai târziu locuințe permanente, întemeind satul Mesteacăn, prin defrișarea pădurii de mesteacăn care acoperea o bună parte din acel deal. Locuitorii îi pronunță și astăzi numele Mastacan. Satul Mesteacăn este menționat în anul 1750 sub numele de Messtakin în Conscripția Aron, iar în anul 1856 apare în Statisticile Transilvaniei, sub numele cel actual de Mesteacăn, care a aparținut de Lunca Cernii, până în anul 1953, de când se află în componența comunei Răchitova”, informează Primăria Răchitova.
Satul este unul de munte, cu case împrăștiate pe colinele din jur, grupate în cătunele Mesteacăn, Cațănașa și Dumbrava.
Se încarcă comentariile...
