Dramele din anii 1940, relatate în note secrete: „Românii au erupt în plânsete, văzând trupul ţăranului mort de foame”
0
O serie de note informative secrete, păstrate în Arhivele judeţului Hunedoara, oferă detalii mai puţin ştiute despre situaţia dramatică a comunităţilor de români, maghiari, germani şi evrei din judeţ, pe care războiul şi dictatura anilor 1940, precum şi ruperea Ardealului de Nord de România, le-a transformat pentru o perioadă în duşmani.
Note secrete ale autorităţilor hunedorene de la începutul anilor 1940 aduc detalii despre una dintre cele mai întunecoase perioade din istoria Hunedoarei, vremea în care zona cosmopolită în care trăiau români, maghiari, germani şi evrei părea că stă pe un butoi de pulbere, gata să explodeze din cauza tensiunilor interetnice. Treptat, situaţia s-a calmat, iar după evenimentele din anii celui de-al doilea Război mondial au rămas doar relatările dramatice despre evenimentele care au marcat viaşa comunităţilor.
O notă informativă din 15 iunie 1942, a Poliţiei Deva, păstrată la Arhivele Naţionale, din judeţul Hunedoara, oferea detalii despre discordia apărută între românii şi saşii din Orăştie.
„În rândurile populaţiei române din Orăştie se vorbeşte că saşii ar fi primit ordin să nu frecventeze cinematograful românesc şi nici restaurantele româneşti. În Orăştie sunt două cinematografe. Unul aparţine unui sas cu numele Oscar Schuleri, iar unul aparţine văduvei Malvina Blaga. Cinematograful românesc de fapt este evitat de populaţia minoritară. Ca dovadă este faptul că în zilele de 30 şi 31 mai a.c. rulând la cinematograful românesc filmul german Războiul din Jugoslavia au asistat abia şase tineri germani, care apoi au fost sancţionaţi pentru acest fapt. Comportarea saşilor crează în oraş un curent antigerman în rândul populaţiei române, fapt care nu poate fi considerat altfel decât foarte dăunător în momentele actuale, când soarta României este atât de strâns legată de cea a Germaniei şi când soldatul român luptă cot la cot cu soldatul german”, se arăta în nota adusă lui Ioan Berleanu, şeful Poliţiei Deva.
Tragedia care i-a înfiorat pe români
Relaţiile dintre comunităţile de români şi maghiari erau însă cu mult mai tensionate, iar unul dintre evenimentele care a dus la deteriorarea lor a fost cedarea Ardealului de Nord către Ungaria,. Veştile din teritoriul care între 1940 şi 1944 a fost încorporat Ungariei erau cutremurătoare şi turnau paie pe focul mocnit al nemulţumirilor românilor. O notă secretă din 12 iulie 1942, a Poliţiei Deva, oferea mărturia unui refugiat ajuns pe meleagurile Hunedoarei, din Ardealul de Nord.
„O persoană refugiată de curând din teritoriul cedat povesteşte că în hotarul unei comune din judeţul Sălaj a fost găsit pe câmp cadavrul unui ţăran român în vârstă de circa 45 – 50 de ani, având asupra sa o traistă care conţinea un pumn de grăunţe de porumb. Cu ocaziunea autopsiei ce i s-a făcut de către autorităţile ungureşti, constatându-se că a murit de foame, ţăranii şi ţărăncile române au erupt în plânsete de soarta conaţionalilor lor, afirmând disperaţi, chiar în auzul autorităţilor prezente, că românii sunt deposedaţi chiar şi de bunurile strict necesare existenţei lor”, se arăta în nota informativă, păstrată la Arhivele Naţionale din judeţul Hunedoara.
Tensiuni interetnice erau înregistrate şi în Valea Jiului. Detalii sunt oferite într-o notă informativă din 27 septembrie 1940.
„În cârciuma din Aninoasa se găseau la o masă patru mineri. Aceştia discutau între ei despre atrocităţile maghiare contra românilor din teritoriile cedate Ungariei. Maghiarul Kovacs Carol, fost telefonist la Societatea Petroşani, în prezent angajat la firma Pitini din Aninoasa, care se găsea la altă masă, vârându-se în discuţia celor patru, ar fi afirmat că bine le fac ungurii românilor. S-a iscat cearta care a degenerat în bătaie, terminându-se cu rănirea lui Kovacs Carol. Medicul evreu maghiarizat Eugen Ianoş, iredentist, fiind chemat pentru a da ajutor rănitului, l-a fotografiat în mai multe poziţii, afirmând că va trimite fotografiile la Consulatul Maghiar din Bucureşti, pentru a face propagandă, cum sunt bătuţi maghiarii din Ardeal de către români”, arătau informatorii Poliţiei Deva.
Tensiuni între evrei şi români
O serie de note secrete primite de Poliţia de reşedinţă Deva în 1941 şi păstrate la Arhivele Naţionale – Judeţul Hunedoara, dezvăluie starea de sprit deprimantă a comunităţilor evreieşti din judeţ la începutul anilor 1940.
„Ultimele măsuri luate din partea guvernului de a interna pe evrei au creat în sufletele lor o îngrijorare, fiindu-le teamă ca la o mişcare greşită pe care o ar comite orareşcare evrei, evreii internaţi vor fi executaţi”, informa o notă din Iulie, 1941, transmisă din Petroşani. „Toţi comercianţii evrei şi-au vândut magazinele lor creştinilor şi din cercetările noastre s-a constatat că o parte din populaţia evreiască intenţionează să emigreze în Basarabia, pentru care fapt au şi început pregătirile”, se arată într-o notă a Poliţiei Petroşani, transmisă în ianuarie 1941, Prefecturii Hunedoara.
Tensiuni între evrei şi români erau şi în rândul avocaţilor din Deva, românii arătându-şi indignarea că avocaţii evrei nu erau exluşi din Barou. „Unii dintre avocaţii din Deva discută cu indignare şi faptul că în timp ce avocatul evreu Laufer încasează sume enorme drept onorariu, neplătind niciun impozit, fiind camuflat de un avocat român, un alt avocat, român, ce a făcut politică legionară şi a fost condamnat şi care de la începutul războiului s-a aflat pe front revenind, în ultimul timp este muritor de foame”, se arăta într-o notă informativă din ianuarie 1943.
Nici preoţii nu scăpau de bănuieli. Mai multe note informative din anii 1940 ale Poliţiei Deva prezintă cazul preoţilor acuzaţi că sprijineau grupările anti-româneşti din Huendoara. Mănăstirea franciscană ar fi fost un loc de întâlnire al acestora. „Din sursă verificată suntem informaţi că preotul romano-catolic Laszlo Dionisie din comuna Govâjdie, regulat, în cursul săptămânii, de 3 – 4 ori, vine în oraşul Hunedoara la mănăstirea franciscanilor din localitate. Cel semnalat face oficiul de agent de legătură între organizaţia maghiară din localitate, al cărui preşedinte este dr. Hitterimber Rudolf, de la care primeşte toate informaţiile şi instrucţiunile la sediul mănăstirii franciscane, transmise prin intermediul preoţilor romano-catolici din localitate, şi Episcopia Romano-catolică din Alba Iulia”, se arată într-o notă informativă din 1943, păstrată la Arhivele Judeţului Hunedoara.
Ruşii, prizonieri şi evadaţi
Note informative păstrate a Arhivele Judeţului Hunedoara prezintă informaţii şi despre situaţia sovieticilor din Hunedoara, la începutul anilor 1940, cei mai mulţi concentraţi în lagăre de muncă înfiinţate în zona Bradului şi în Valea Jiului. Unii au reuşit să evadeze din locurile în care erau ţinuţi. 12 pizonieri se ascundeau în pădurile satului Lelese, se arăta într-o notă informativă, din 2 octombrie 1942.
„Acei pizonieri ruşi trăiesc din furturile de alimente pe care le comit la domiciliile ţăranilor din comuna Lelese, pe timpul nopţii. Ţăranul Jude Gheorghe din comuna Lelese, care a fost prizonier în Rusia şi ştie vorbi limba rusă, chiar a vorbit recent în acele păduri cu un prizonier rus, căruia i-a zis că pentru că a evadat şi s-a ascuns în pădure, că de îl vor prinde jandarmii sau armata, va fi rău de el. Prizonierul i-a răspuns că tot una va fi de capul lui. Prizonierii ruşi fac foc în pădure şi se adăpostesc lângă foc”, se arăta într-o notă informativă.
Vă recomandăm şi:
Numeroase dosare de anchetă păstrate la Arhivele Judeţului Hunedoara prezintă cazurile tragediilor provocate de ostaşii sovietici care au tranzitat judeţul din toamna anului 1944 şi în 1945. Zeci de femei le-au căzut victime, iar de cele mai multe ori autorii violurilor şi crimelor nu au mai fost traşi la răspundere. Uneori, însă, localnicii au găsit prilej să să răzbune pe „oaspeţii” lor.
Mai multe documente din anii 1950, păstrate la Arhivele judeţului Hunedoara, oferă detalii ţinute departe de publicul larg al acelor ani: relatări despre violurile petrecute în spitale, asupra unor femei de serviciu sau paciente.
Aproape 700 de prizonieri sovietici au murit în iarna anului 1941 în lagărul de la Crăciuneşti, judeţul Hunedoara. Cei mai mulţi dintre ei au sfârşit în urma deciziilor luate de comandantul Nicolae Stavrescu. Povestea celui prezentat ca un „torţionar de ruşi“ a fost expusă în notele informative păstrate la Arhivele Naţionale din judeţul Hunedoara. Alte note informative arată însă mărinimia localnicilor faţă de prizonieri.
Un document cu caracter secret în anii 1960, păstrat în prezent la Arhivele Naţionale – Judeţul Hunedoara, oferă informaţii preţioase şi mai puţin ştiute despre istoria recentă a Hunedoarei. La sfârşitul anilor 1950, autorităţile din Hunedoara se confruntau cu o situaţie ieşită din comun: oraşul devenise supraaglomerat, iar în ciuda investiţiilor masive, administraţia făcea faţă cu greu creşterii populaţiei.
Hunedoara anilor 1950 i-a uimit pe jurnaliştii de la The New York Times, prin rapiditatea cu care a ajuns de la o aşezare modestă, cu 5.000 de locuitori, la un oraş sistematizat, înfloritor, în care trăiau 50.000 de oameni, şi cu un combinat care producea anual un milion de tone de oţel. Un oraş al extremelor, în care populaţia rurală era nevoită să se adapteze repede.
Un număr impresionant de crime, jafuri şi violuri, comise asupra populaţiei civile, au lăsat în urmă trupele sovietice care au tranzitat sau au staţionat în vestul ţării, după 23 august 1944. Arhivele judeţului Hunedoara păstrează sute de documente de anchetă şi plângeri privind infracţiunile grave comise de ostaşii Armatei Roşii în cei trei ani în care au ajuns în judeţ. Multe dintre ele au rămas nepedepsite de autorităţi
Bancul interzis de comunişti pentru care românii erau trimişi în închisoare
Bancurile considerate "de prost gust" la mijlocul anilor 1940, după instaurarea regimului comunist, au trimis o mulţime de oameni în închisoare. Rechizitoriile păstrate la Arhivele Naţionale arată cum erau oprimaţi cei care se opuneau noului sistem. chiar şi verbal.
Petru Groza a fost un personaj istoric important din Româna secolului XX. Omul politic din Deva care a ajuns în fruntea primului guvern comunist de la 1946 a avut o viaţă personală tumultoasă. Logodna cu prima sa iubire i-a fost refuzată, iar spiritul său aventuros din tinereţe i-au transformat ziua nunţii într-un eşec total. Câteva dintre aventurile amoroase ale „burghezului roşu” au fost povestite în volumul său de memorii.
Hunedoara era înfăţişată, în presa locală a anului 1990, încercând să se refacă după anii în care a fost nevoită să suporte sărăcia, lipsurile şi nedreptăţile din comunism. Ziarele relatau despre problemele sociale ale comunităţii, despre lipsa alimentelor şi a mărfurilor din magazine sau despre cozile din faţa acestora. Viitorul apropiat rămânea însă cenuşiu: şomajul şi prăbuşirea industriei urmau să lovească greu în economia judeţului.
Se încarcă comentariile...
