Cele mai frumoase şosele noi din Ţinutul Pădurenilor. Drumurile din munţi care animă satele pustii VIDEO
0Noile şosele din Ţinutul Pădurenilor, una dintre regiunile cele mai pitoreşti din România, au scos din izolare sate aflate în vârf de munte, unele la capătul a zeci de kilometri de drumuri prin pădure.
După decenii în care lipsa investiţiilor în infrastructură şi migraţia localnicilor către oraşe şi în afara ţării au adus în pragul dispariţiei mai multe sate din Ţinutul Pădurenilor, regiunea pitorească din vestul ţării a redevenit ofertantă pentru străinii de loc.
Şoselele noi au scos din izolare satele depopulate aproape complet şi au adus turişti în locuri inaccesibile în trecut. În 2020 au fost finalizate lucrările de modernizare pe mai multe drumuri locale, iar asfaltul a ajuns pentru prima dată în vechile sate ale pădurenilor. Iată câteva dintre cele mai spectaculoase şosele noi din Ţinutul Pădurenilor.
Drumul Hunedoara – Cerbăl - Poiana Răchiţelii
Înconjurat de păduri vaste şi învecinat codrilor seculari de pe Valea Dobrişoarei, satul Poiana Răchiţelii (comuna Cerbăl) se află la aproape 40 de kilometri de Hunedoara. Drumul (DJ 687 J) spre aşezarea aflată la 1.000 de metri altitudine în Munţii Poiana Ruscă, locuită de mai puţin de 100 de oameni, a fost modernizat pe bucăţi în ultimii ani, prin investiţii finanţate de Primăria Cerbăl şi Consiliul Judeţean Hunedoara.
Drumul spre Poiana Răchiţelii. Foto: Daniel Guţă. ADEVĂRUL.
În toamna acestui an au fost finalizate lucrările la ultimii cinci kilometri rămaşi neasfaltaţi din traseu. Noua şosea porneşte din Hunedoara pe Valea Zlaştiului traversând satele Boş, Groş şi urcând abrupt spre Cerbăl , Socet şi Poiana Răchiţele satele de pecreste, înconjurate de păduri. Cea mai spectaculoasă parte a traseului se află în apropiere de Poiana Răchiţelii, unde călătorii se afundă într-o pădure deasă, ocupată de animale sălbatice.
Drumul Topliţa – Goleş
Mai puţin de zece locuitori numără împreună satele Goleş şi Mladin (comuna Topliţa) din Ţinutul Pădurenilor, înfiinţate pe crestele unui versant abrupt, înconjurat de păduri, deasupra văilor Cernei şi a Vălăriţei, la circa 30 de kilometri de Hunedoara. Iarna, aşezările sunt şi mai pustii, fiind greu accesibile din cauza urcuşului dificil şi a izolării. În acest an, drumul forestier spre Goleş, care porneşte de la marginea satului Topliţa, a fost transformat într-o şosea modernă, care poate oferi senzaţii tari călătorilor prin numeroasele sale serpentine şi prin urcuşul abrupt prin pădure.
Drumul spre Goleş. Foto: Daniel Guţă. ADEVĂRUL.
Noua şosea de circa trei kilometri face mai accesibile cele două sate aproape pustii, în jurul cărora, pădurile ascund rămăşiţele altor cătune păsite complet în ultimele decenii. Unul dintre acestea este Mosoru, rămas fără niciun locuitor. De aproape jumătate de secol şi satul Curpenii Silvaşului din Munţii Poiana Ruscă a rămas nelocuit, iar alte aşezări ca Baia Craiului, vechiul Cinciş, Tătăuş, Moara Ungurului, Valea Ploştii, Ciuleni şi Bulbucani au fost părăsite de localnici după ce au fost inundate parţial sau total la amenajarea lacului de acumulare Cinciş.
Drumul Lunca Cernii de Jos – Meria – Vadu Dobrii
O şosea aflată încă în şantier, asfaltată parţial, dar riscantă pe timp de iarnă, a ajuns până la circa 7 kilometri de Vadu Dobrii (comuna Bunila), unul dintre cele mai izolate sate din Ţinutul Pădurenilor, locuit de mai puţin de 10 de oameni.
Noua şosea leagă Lunca Cernii de Jos de satul Meria, aproape la fel de inaccesibil în trecut ca şi Vadu Dobrii. De la Meria, călătorii îşi continuă urcuşul pe un drum de pământ, cu pante abrupte şi numeroase şanţuri lăsate de TAF-uri şi tractoare folosite în exploatările forestiere, până la aşezarea de la peste 1.100 de metri altitudine.
Vadu Dobrii se află la circa 50 de kilometri de Hunedoara, iar cel mai uşor drum spre satul din munţi porneşte pe valea Cernei, pe o şoseaua Topliţa – Lunca Cernii de Sus, construită cu fonduri europene în 2013, care traversează satele Topliţa, Dăbâca, Hăşdău, Lunca Cernii de Jos, Lunca Cernii de Sus şi Gura Bordului şi se opreşte în mijlocul unei păduri, la limita judeţelor Hunedoara şi Caraş Severin. Un tunel săpat în munte, la intrarea în lunca Cernei, reprezintă poarta de intrare a şoferilor în ţinutul pitoresc şi izolat aflat la graniţa dintre judeţele Hunedoara, Caraş-Severin şi Timiş.
Drumul Lelese – Sohodol
Satul Sohodol (comuna Lelese) numără mai puţin de 20 de locuitori însă oferă oaspeţilor săi o privelişte de poveste. Aşezarea înfiinţată pe o creastă la 900 de metri în Munţii Poiana Ruscă se află la o distanţă de 35 de kilometri de Hunedoara. Până în toamna acestui an, când au fost finalizate lucrările de modernizare a drumului Lelese – Sohodol, satul din Ţinutul Pădurenilor era greu accesibil, în special iarna.
Drumul din Hunedoara porneşte pe valea râului Cerna şi a pâraielor Govâjdia, Nădrab şi Sohodol şi traversează localităţile Teliucu Inferior, Plosca, Govăjia, urcând apoi spre satele de pe creste Lelese şi Sohodol, ultimul aflat la capăt de drum. Dincolo de Sohodol se întind pădurile cele mai puţin umblate din Munţii Poiana Ruscă.
Drumul Bunila – Cernişoara Florese
Satele comunei Bunila din Ţinutul Pădurenilor numără împreună mai puţin de 300 de locuitori, însă oamenii se pot mândri cu una dintre cele mai spectaculoase şosele din regiune. Lucrările la „Transalpina pădurenilor”, un fost drum forestier transformat într-o şosea modernă, care leagă satele Poieniţa Voinii, Bunila şi Cernişoara Florese au fost finalizate în acest an.
Noua şosea, mai mult pustie, reprezintă un traseu turistic pentru cei care vor să admire priveliştile din Ţinutul Pădurenilor şi ale Munţilor Poiana Ruscă, asupra cărora vegehează, din depărtate, vârfurile Masivului Retezat. Bunila se află la circa 30 de kilometri de Hunedoara are în componenţă satele Bunila, Poieniţa Voinii, Alun şi Vadu Dobrii, pe culmile versanţilor, şi Cernişoara Florese, în valea pârâului Vălăriţa. Cătunele vechi de şapte secole au fost legate printr-o reţea de drumuri anevoioase de pământ, pe care localnicii le străbăteau pe jos, pe cai sau cu căruţe. Starea proastă a căilor de comunicaţii şi izolarea comunităţlor a contribuit la depopularea şi izolarea aşezărilor comunei Bunila, unde în urmă cu jumătate de secol, trăiau aproape 1.500 de oameni.
Vă recomandăm să citiţi şi:
Se încarcă comentariile...
