Buretele de Fier, construcția unicat în România lăsată să dispară. Atât a mai rămas, după 150 de ani, din Uzinele de fier de la Călan VIDEO
0Cea mai veche clădire a Uzinelor de fier Călan (Hunedoara) a rezistat timpului, dar a rămas complet neglijată, iar localnicii se tem că monumentul istoric este sortit dispariției, la fel ca numeroase alte construcții metalurgice din județ.
La marginea orașului Călan din Hunedoara, unde au funcționat în trecut Uzinele de fier Călan, a supraviețuit una dintre cele mai vechi construcții metalurgice din România.
Buretele de Fier (video), un siloz uriaș construit din cărămidă și piatră, în urmă cu un secol și jumătate, a rămas singura clădire industrială din Uzinele de fier Călan, ridicată în epoca austro-ungară.
Localnicii cer la salvarea monumentului
Aici era depozitat, înainte de a ajunge în marile cuptoare, minereul de la Ghelari şi Teliuc, transportat pe o cale ferată cu ecartament îngust, de circa 17 kilometri.
Calea ferată minieră a fost dezafectată în anii ’60, iar câțiva ani mai târziu și silozul a fost dezafectat. În jurul lui au început să se adune munți de zgură și cărbune, vizibili și în prezent.
Lăsat să se ruineze, monumentul istoric a supraviețuit timpului, chiar dacă toate clădirile din secolul al XIX-lea ridicate în jurul său în Uzinele de fier Călan au dispărut complet ori au ajuns într-o stare de distrugere ireversibilă.
Unii localnici din orașul Călan au atras atenția asupra situației în care a ajuns monumentul istoric și a lipsei de implicare a autorităților față de soarta monumentelor istorice din oraș.
„Este cel mai vechi monument rămas din Uzinele de fier Călan. A fost construit în vremea austro-ungarilor, dar a fost neglijat, la fel cum s-a întâmplat cu alte clădiri de patrimoniu ale fostelor uzine de fier, cum sunt fostul club muncitoresc și fosta casă de oaspeți – acum ruinate. Fostul siloz putea fi arătat celor care vizitează aceste locuri și sunt interesați de istoria metalurgică a Hunedoarei și Călanului”, spune Nicu Farcaș, un localnic care a atras atenția asupra situației triste a monumentelor istorice valoroase din Călan, neglijate de autorități de-a lungul timpului.
Vestigiile dispărute ale metalurgiei
În județul Hunedoara, metalurgia are o istorie bogată, întinsă pe două milenii. Zăcămintele de fier din Munții Poiana Ruscă au fost exploatate încă din antichitate. Urmele minelor de fier antice au fost descoperite în zona Teliuc - Ghelari, la 10 – 15 kilometri de Hunedoara, iar ale unor ateliere antice de prelucrare a fierului la Sarmziegetusa Regia.
Din Evul Mediu sunt atestate primele topitorii înființate în văile râurilor din împrejurimile Hunedoarei. Tot de atunci sunt cunoscute mai multe cuptoare de prelucrare a minerelului de fier. Primul furnal din regiunea Hunedoarei a fost clădit la Topliţa, în a doua parte a secolului al XVIII-lea.
Din el s-a păstrat până în prezent doar fundaţia. La începutul secolului al XIX-lea a fost construit furnalul la Govâjdia, iar la sfârșitul aceluiași secol au fost înființate furnalele și Uzinele de fier Călan și Hunedoara, extinse și dezvoltate în timpul regimului comunist.
Puține construcții metalurgice au rămas în picioare din anii Imperiului austro-ungar. Cel mai cunoscut este Furnalul din Govâjdia – aflat și el într-o stare precară, datorită dezinteresului pe care i l-au arătat autoritățile. Al doilea este Buretele de Fier din Călan.
Uzinele de fier Călan, unul dintre marile complexe metalurgice din istoria României, au fost înființate în urmă cu un secol și jumătate. De atunci, istoria orașului de pe malul Streiului a fost strâns legată de a centrului industrial în jurul căruia s-a dezvoltat. Primul furnal din Călan a fost dat în folosinţă în 1871, iar cel de-al doilea - în anul 1875. În deceniile următoare, centrul metalurgic şi oraşul Călan au continuat să se dezvolte, devenind unul dintre marii producători de fontă, cocs şi piese de fontă din România.
Uzinele de fier Călan, o istorie de un secol și jumătate
Uzinele de fier Călan erau conectate la exploatările miniere de fier din Munții Poiana Ruscă prin calea ferată îngustă de circa 16 kilometri Călan – Teliuc, construită în 1875. De asemenea, erau aprovizionate cu cărbune din Valea Jiului, pe calea ferată Simeria – Petroșani, inaugurată în 1870.
În oraşul învecinat Hunedoarei, uzinele metalurgice şi-au atins potenţialul maxim în anii ´70, când complexul purta numele de Combinatul Victoria Călan. Furnalele, fabrica de aglomerat şi cocseria din Călan foloseau în procesele tehnologice smoală, cărbuni, minereu brut din Valea Jiului, minereu omogenizat, calcar şi produceau cocs, fontă lichidă, zgură, fontă brută, fontă cenușie, cocs de brichete, cocs de fluidizare, semicocs și zgură granulată,
Combinatul Victoria Călan a intrat în declin în anii ´80, iar în anii 2000, complexul metalurgic a fost închis și dezafectat. Furnalele şi marile coşuri de fum din Combinatul Victoria Călan au dispărut, demolate împreună cu celelalte clădiri industriale sau ruinate de timp și de oameni.
O suprafață de 46 de hectare a fost transformată în parc industrial, iar alte aproape 50 de hectare au rămas terenuri virane, pe care se văd, din loc în loc, rămășițele construcțiilor puse la pământ.
Se încarcă comentariile...
