Una dintre clădirile reprezentative ale Giurgiului de altădată se ruinează sub ochii autorităţilor
0
adevarul.ro vă spune povestea tristă a unei clădiri importante din Giurgiu primită cadou de municipalitate la începutul secolului XX şi înstrăinată după Revoluţie unui obscur afacerist local care a sperat că aceasta se va dărâma pentru a pune mâna pe teren.
A fost şcoală comercială, orfelinat, liceu comercial sau sediul institutului de proiectări. A cunoscut două războaie mondiale, supravieţuind inclusiv comunismului.
Dar sfârşitul său este aproape, lovitura de graţie fiind dată chiar de autorităţile locale.
Vorbim despre imobilul situat pe strada Mircea cel Bătrân din Giurgiu, o stradă veche, plină de clădiri-monument lăsate în paragină. Acesta se află astăzi pe Lista monumentelor Istorice, codul asociat fiind GR-II-m-B-14889.
Construită în jurul anului 1900, clădirea situată pe strada Mircea cel Bătrân era cândva mândria oraşului. La început şcoală particulară, aceasta a fost donată oraşului de profesoara Elena Tocilescu, ultima descendentă a unei familii de bogătaşi giurgiuveni.
Orfelinat de război
Istoricul clădirii este refăcut pentru adevarul.ro de Emil Păunescu, director adjunct al Muzeului Judeţean „Teohari Antonescu”, pe baza documentelor.
„Imediat după Primul Război Mondial, clădirea a fost transformată în Orfelinatul <Mihai Viteazul>, destinat copiilor rămaşi fără părinţi în urma conflagraţiei. A fost inclus în sistemul orfelinatelor de război devenind proprietate de stat” susţine Emil Păunescu.
După ce ultimii orfani de război devin majori şi părăseasc instituţia, clădirea este încredinţată unor şcoli de stat, cea mai importantă fiind aceea de sediul al Şcolii Tehnice din Giurgiu.
Clădirea în comunism
Venirea comuniştilor transformă imobilul în Şcoală Tehnică (1948), iar în anul 1970, odată cu apariţia Combinatului Chimic din municipiu, devine primul sediu al actualulu liceu „Miron Nicolescu”.
„În anul 1980 clădirea devine sediu al Institutului de Proiectări, mutat aici de la vechiul Cămin de Ucenici care devenise neîncăpător deoarece acolo funcţionau mai multe instituţii” afirmă muzeograful giurgiuvean.
Vânzarea şi decăderea
Problemele apar după Revoluţie. Institutul de Proiectări intră în lichidare, se încearcă fără succes o privatizare, iar situaţia devine neclară.
Degringolada este speculată în anii ’90 de un afacerist local, Florin Bealcu. Acesta reuşeşte să devină stăpân peste clădire, cumpărând-o practic de la stat deşi în mod normal nu ar fi putut face acest lucru. Practic un imobil de patrimoniu, donat municipalităţii fără nicio pretenţie financiară, ajunge pe mâinile unui obscur personaj devenit peste noapte om de afaceri.
„Tranzacţia nu a fost una în regulă, dar s-a profitat de o portiţă legislativă. Nu cunosc exact care dintre autorităţi a cedat-o Primăria, Inspectoratul Şcolar, Consiliul Judeţean, cert este că totul a fost făcut cu încuviinţarea tacită a autorităţilor” mai spune Emil Păunescu.
Au trecut de-atunci aproape două decenii, iar clădirea se deteriorează pe zi ce trece. Uşa imensă care străjuia faţada a dispărut într-o iarnă. Clădirea nu mai are geamuri, tot mobilierul a fost furat, disrus ori incendiat. A devenit adăpostul preferat al vagabonzilor din Giurgiu, al maidanezilor şi toaletă publică.
Sub argumentul că nu pot interveni pentru o clădire privată, autorităţile locale privesc nepăsătoare de ani buni spectacolul grotesc. Nici o eventuală cumpărare a imobilului nu este posibilă – spun aceleaşi autorităţi – din cauza lipsei fondurilor pentru astfel de achiziţii.
„Particularul acesta avea obligaţia să întreţină clădirea deoarece este una de patrimoniu. Dar este evident că acesta aştepta să se prăbuşească pentru a pune mâna pe teren după ce în spatele acesteia şi-a construit o vilă. Nu l-a tras nimeni de mânecă” afirmă Emil Păunescu, cel care susţine că nici în prezent nu s-a reuşit o coordonare a tuturor instituţiilor statului care au obligaţii faţă de acest monument.
„Direcţia Judeţeană pentru Cultură, Culte, şi Patromoniu Cultural Naţional, Direcţia Sanitară, Primăria, Poliţia, Direcţia de Construcţii, toate aceste instituţii ar fi putut amenda, controla, dar nu au luat atitudine. Pentru aşa ceva înseamnă muncă şi înseamnă să ai boaşe” mai spune muzeograful giurgiuvean.
La mezat pe internet
Florin Bealcu, proprietarul clădirii, are grave probleme financiare. Firmele sale au intrat în insolvenţă, iar bunurile au fost scoase la vânzare de bănci în încercarea de a recupera sumele de bani datorate de afacerist.
În acest moment clădirea a fost scoasă la licitaţie pe internet de lichidatorul judiciar, o firmă din Cluj Napoca, preţul de pornire fiind de 1,1 milioane de lei.
„Lichidator judiciar, vând clădire monument istoric, situată în municipiul Giurgiu, str. Mircea cel Bătrân, nr. 26, jud. Giurgiu, construită în jurul anului 1900, având de- a lungul timpului mai multe destinaţii: liceu, institut de cercetare, etc. Imobilul este situat într-o zonă pietonală şi are o suprafaţă construită desfăşurată de 1.176 mp şi are regim de înălţime S+P+1E. Preţ de pornire la licitaţie: 1.100.000 lei” aşa sună textul postat pe un site de profil.
Emil Păunescu este convins că această sumă nu va fi plătită de nimeni, în condiţiile în care clădirea trebuie recondiţionată.
„Cred că nici dacă se cer doi lei nu îi oferă nimeni pentru că nu au ce face. Este nevoie de o sumă de bani consistentă pentru a reface imobilul. Primăria ar putea face eforturi să o preia şi să o recondiţioneze însă afirmă că nu sunt bani pentru aşa ceva” a mai spus Emil Păunescu.
Se încarcă comentariile...
