Vila de vacanţă a Primăriei Galaţi, din staţiunea Călimăneşti-Căciulata, a fost din nou vândută FOTO
0Licitaţia a fost câştigată de unicul ofertant, o firmă din Călimăneşti-Vâlcea, care a oferit 99.000 de euro, fără TVA. Firma se numeşte Dastour SRL are sediul gard în gard cu vila cumpărată şi în ultimii 10 ani a avut o cifră de afaceri modestă, între 34.000 şi 121.000 de lei pe an.
Primăria Galaţi a anunţat că în data de 9 august 2017 a avut loc cea de-a doua sedinţă de licitaţie publică pentru vila Bucegi, situată in judeţul Vâlcea, oraşul Călimăneşti - Căciulata, strada Calea lui Traian, nr. 535. La licitaţie la care s-a înscris un singur participant, Dastour SRL, cu sediul în Calea lui Traian, nr. 533, Călimăneşti (Vâlcea), adică exact gard în gard cu proprietatea licitată.
Preţul de pornire al licitaţiei a fost 99.000 euro (fără TVA), acesta fiind acceptat de ofertant. Tranzacţia s-a finalizat odată cu semnarea contractului între Primăria municipiului Galaţi şi Dastour SRL, în data de 5 Septembrie 2017.
Despre firma câştigătoare vă putem spune că funcţionează din 1994, fiind deci destul de longevivă. Totuşi, a avut timp de cinci ani activitatea suspendată, la solicitarea asociaţilor.
În ultimii 10 ani, firma a avut o activitate modestă, cifra de afaceri oscilând între 34.000 şi 121.000 de lei pe an, adică între 3.000 şi 10.000 de lei pe lună. În acelaşi interval de timp, societatea a înregistrat în mod constant pierderi - între 25.000 şi 142.000 de lei pe an - ultimii doi ani fiind totuşi profitabili. Anul fiscal 2016 l-a încheiat cu un profit de 15.000 de lei.
Firma are doi asociaţi, ambii domiciliaţi în Râmnicu-Vâlcea: Marinică Potop şi Daniela Sabina Petrescu (fostă Potop). Marinică Potop este născut în Bălceşti (satul de baştină al cunoscutului Mitică Dragomir, fostul şef al Ligii de Fotbal) în vreme ce Daniela Petrescu este născută în Bucureşti.
Este cea de-a şasea licitaţie organizată pentru vânzarea vilei. La primele patru nu s-a prezentat nimeni, iar a cincea fost câştigată de o persoană fizică din Teleorman, care si-a adjudecat licitaţia cu 148.500 euro fără TVA (aproape 180.000 de euro cu tot cu taxele aferente), însă nu a mai semnat ulterior contractul, pierzând garanţia de 9.000 de euro.
Istoria vilei Bucegi
mobilul se află în centrul oraşului Călimăneşti, la strada principală şi are o curte de 1.000 de metri pătraţi pe care se află o clădire cu 27 de încăperi. A fost construită în perioada interbelică de către sindicatul funcţionarilor din primărie şi, până în 1948, a fost folosit drept casă de odihnă. Clădirea a fost ridicată la solicitarea primarui gălăţean Ioan N. Prodrom. Acesta, bârlădean prin naştere, a fost primar al Galaţilor între 25 martie 1923 şi 5 ianuarie 1925, însă în cei doi ani de mandat a reuşit să facă ceea ce primarii postrevoluţionari nu reuşesc să facă nici în două decenii.
Conform arhivelor vremii, Ioan N. Prodrom a fost unul dintre cei mai harnici primari ai Galaţiului. A edificat Uzinele Comunale (în care intrau Uzina de Apă, Uzina Electrică şi Tramvaiul), a reparat 29 de străzi cu o lungime totală de 5,7 kilometri, a extins iluminatul public pe încă cinci străzi şi, iată, a construit şi o casă de vacanţă pentru angajaţii Primăriei.
Construcţia casei a început în 1924, iar inaugurarea a avut loc în1927. Imobilul este o adevărată bijuterie. Cu o suprafaţă construită de 287 de metri pătraţi şi trei niveluri şi 27 de camere. Până în anul 1948, când a trecut în adminsitrarea unei întreprinderi socialiste de turism, clădirea a servit drept casă de odihnă pentru angajaţii Primăriei din Galaţi, care-şi făceau concediile prin rotaţie acolo.
Între 1948 şi 1990 vila de la Călimăneşti-Căciulata (între timp fusese botezată „Vila Bucegi”) a fost loc de odihnă temporară şi de tratament balnear pentru sute de mii - dacă nu cumva milioane - de români.
După Revoluţie, însă, a început paragina, societatea care o avea în administrare a închiriat-o mai multor firme private, care au făcut acolo cam de toate, mai puţin turism. A fost depozit de haine second-hand, cârciumă, depozit pentru un angro. Apoi, prin 2001, când se ştia că va retrocedată către Primăria Galaţi, a fost pur şi simplu abandonată.
Aşa au dispărut instalaţia electrică, instalaţia de apă şi cea de canalizare. S-a furat o parte din lemnărie şi au fost „săltate” şi sobele de teracotă din cele 27 de camere. Se pare că respectivele sobe erau adevărate opere de artă, căci fuseseră aduse tocmai de la Praga, plăcile de teracotă fiind pictate manual de un artist praghez renumit.
Autorităţile postdecembriste de la Galaţi au aflat absolut din întâmplare despre respectiva clădirea. La un moment dat, pe adresa Primăriei Galaţi a venit o înştiinţarea de la primăria oraşului Călimăneşti, prin care se sugera că gălăţenii ar putea să solicite instanţelor civile reintrarea în posesia imobilului pierdut în 1948, acum abandonat. Solicitatea s-a făcut, a fost aprobată de instanţă, iar 2003 oraşul Galaţi a redevenit de facto proprietar de pensiune pe Valea Oltului.
Problema este că, între timp, clădirea fusese vandalizată şi ajunsese într-o stare destul de proastă. Ciudat este că autorităţile gălăţene (primar era Dumitru Nicolae) au intrat într-un fel de blocaj mental şi, pur şi simplu, nu au ştiut ce să facă cu respectivul imobil. Aşa că l-au lăsat în starea în care se afla, preferând doar să angajeze o firmă de pază care să-l scape de demolarea prin furt. An de an, timp de 12 ani, oraşul Galaţi a achitat facturi peste facturi pentru pază, suma totală ajungând la 250.000 de euro, adică mult mai mult decât se va încasa acum pe imobil şi pe terenul aferent în suprafaţă de 1.000 de metri pătraţi.
Se încarcă comentariile...
