Ştefan Negură cântă la şase instrumente

Este născut În Basarabia şi a fost profesor de muzică şi dirijor de orchestră. În prezent este instrumentist în ansamblul folcloric „Doina Covurluiului".Moldoveanul Ştefan Negură a început să cânte singur la fluier, când avea doar şapte ani.

A învăţat apoi să cânte la caval, ocarină, cimpoi şi tilincă. Este îndrăgostit de instrumentele muzicale de suflat.

Basarabean prin naştere

A început să cânte în localitatea natală, Nisporeni, din Republica Moldova şi a decis să urmeze o carieră muzicală, urmând Conservatorul la Chişinău şi apoi la Bălţi, unde a studiat clarinetul.

Şi-a făcut debutul în localitatea Bălţi, cu orchestra de muzică populară „Lăutarul", cu care cânta la diverse concursuri şi spectacole. Timp de 13 ani a fost profesor de muzică, dar şi dirijorul orchestrei „Oleandra" şi s-a implicat şi în formarea colectivului de copii „Hora Nisporenilor".
Ştefan Negură a activat şi în ansamblul folcloric „Datina"de la Nisporeni iar din 1997 a venit în România după ce a primit invitaţia să fondeze ansamblul „Baladele Deltei".

Cinci ani a cântat la clarinet, dar şi la celelalte instrumente de suflat care îi sunt atât de dragi. Dorul de casă nu i-a dat pace şi aşa a decis să se mute cu 80 de kilometri mai aproape de Republica Moldova, la Galaţi, unde activează şi în prezent ca instrumentist în ansamblul „Doina Covurluiului".
Dovada talentului său a fost făcută în mai multe rânduri la numeroasele concursuri la care a participat. În 1992 a câştigat premiul I la Giurgiu, la secţiunea „instrumentist", iar un an mai târziu lua acelaşi premiu la un concurs naţional organizat la Paltin. A reuşit şi un record, câştigând în 1994 două premii I, cu un ansamblu.

Instrumentistul este unul dintre puţinii artişti care se poate lăuda că a dirijat o orchestră familială. Şi nu una oarecare, ci chiar orchestra „Dinastia Negură", unde activau toţi fraţii şi nepoţii săi.

Este vorba de circa 15 persoane, cu care a câştigat marele premiu al dinastiilor din Republica Moldova în 1987. Ştefan Negură munceşte mult, dar are timp să îşi amintească şi întâmplările amuzante din viaţa sa.

„Eram student la Chişinău iar într-o pauză la o repetiţie, colegii mei mi-au pus hârtie în clarinet. Când mi-a venit rândul să cânt, clarinetul nu scotea nici un sunet iar colegii s-au prăpădit de râs", ne declară amuzat artistul.

Mii de spectacole

A cântat în mii de spectacole în numeroase ţări alături de artişti celebri, cum este Jean Marc Padovani, cel mai cunoscut saxofonist din Franţa, dar a şi predat cursuri de folclor într-un liceu din Anglia. „Îmi place să trăiesc în prezent. Totul pentru mine vine instantaneu", ni se destăinuie instrumentistul.

Ce vă place

Îmi plac lucrurile fireşti: sinceritatea şi simplitatea, dar şi corectitudinea. Mă gândesc la profesorii mei de la Chişinău, care sunt nişte oameni simpli, dar foarte talentaţi. M-au impresionat şi mi-au marcat viaţa şi formarea profesională.

Ce nu vă place
Nu mi-au plăcut niciodată oamenii cu două feţe, ascunşi şi bârfitori. Îmi displac profund persoanele încăpăţânate, care susţin ceva fără argumente, dar în special trădătorii. Se întâmplă să vorbeşti cu o persoană ceva şi să vezi că face altceva.

Întrebări şi răspunsuri

V-aţi dorit să cântaţi într-o orchestră sau e doar o întâmplare?

A fost visul meu să cânt în orchestre medii. Am o tradiţie în familie. Suntem nu mai puţin de şapte fraţi şi o soră. Şi toţi cântăm. Unii dintre ei cântă în Moldova, alţi în alte părţi ale lumii. Este o dorinţă care a devenit realitate.

Care a fost primul instrument la care aţi cântat?

La vârsta de şapte ani am început să cânt la fluier pe cont propriu. Am cântat la vioară un an, apoi am făcut pian timp de trei ani. La clarinet cred că am adunat peste 15 ani de experienţă. Am şi predat cursuri de clarinet în Nisporeni şi la Liceul de Artă din Tulcea.

Profil
Născut. 21 decembrie 1965, Nisporeni-Republica Moldova
Studii. Academia de Muzică Chişinău
Familie. căsătorit, doi copii