Scheletul misterios găsit la Galaţi: vechi de 1.800 de ani, ar putea fi printre primii creştini îngropaţi pe teritoriul românesc
0Arheologii afirmă că ar fi vorba de primul mormânt creştin din secolul al III-lea de pe teritoriul românesc, însă osemintele celui botezat „Innocens” n-au fost niciodată datate prin metode ştiinţifice moderne, ci doar li s-a apreciat vechimea prin prisma dovezilor indirecte. Revoltător este că, ulterior, scheletul a fost „conservat” cu zgură de furnal.
Săpăturile făcute în perioada 1976-1979 în necropola romană de lângă castrul de la Bărboşi (aflat la circa trei kilometri de oraşul Galaţi) avea să aducă în faţa arheologilor una dintre cele mai interesante - dar şi controversate - mărturii ale împletirii civilizaţiilor dacă şi romană, dar şi ale pătrunderii şi consolidării creştinimului pe actualul teritoriu al României.
Echipa de arheologi de la Muzeul de Istorie de Galaţi şi de la la Institutul de Istorie şi Arheologie „A. D. Xenopol“ din Iaşi era condusă de reputaţii istorici Ion T. Dragomir şi Mihalache Brudiu şi a scos la lumină numeroase mărturii inedite ale civilizaţiei din secolele III şi IV ale erei noastre, toate aflate într-un perimetru relativ restrâns.
Printre acestea s-a aflat şi mormântul paleocreştin (marcat M7) al unui bărbat, probabil militar în armata romană, care ar data de la sfârşitul secolului al III-lea. Descoperirea a făcut la început „valuri” în lumea ştiinţifică, însă cercetările nu au fost duse niciodată până la capăt, lăsându-se loc la numeroase speculaţii.
I-au spus Innocens
În mormânt – care a scăpat în mod miraculos de jefuitori (celelalte peste 90 morminte din necropola Bărboşi fusese fie prădate, fie afectate grav de intemperiile cele 17 secole care au trecut peste ele) – a fost descoperit scheletul unui bărbat a cărui vârstă a a fost stabilită ca fiind de circa 30 de ani.
Scheletul este bine conservat, în poziţie lungit, culcat pe spate, având craniul orientat la vest şi picioarele la est. Mâna stângă, uşor îndoită din cot, are palma situată pe bazin, iar cea dreaptă, în unghi obtuz, are palma aşezată pe abdomen, după ritul creştin. Capul aşezat cu faţa în sus are privirea îndreptată către est, exact după tipicul înmormântării creştine.
Harta sitului arheologic Tirighina-Bărboşi. Infografie.
I s-a spus Innocens, plecând de la faptul că în mormânt a fost găsită o fibulă din aur (folosită la prinderea mantiei) pe care erau gravate literele „INN”. Mai mult decât atât, s-a făcut o asociere şi cu registrul primelor nume creştine din Imperiul Roman, în care figura şi numele Innocens.
Cercetătorii au concluzionat (în lucrarea tipărită „Morminte romane dintr-un tumul funerar / Tirighina-Bărboşi, în Sudul roman al Moldovei. Galati” - Danubius, vol. X –1981) că defunctul ar fi fost militar în armata romană, că era de origine dacică şi că era şi creştin. Fiecare dintre afirmaţii are şi argumente solide, chiar dacă nu sunt incontestabile.
Pagini din lucrarea arheologilor care au găsit relicva. Foto: Adevărul
„De fapt, este un act de naştere al poporului român, pentru că are toate elementele de identificare care îl legitimează ca dac, roman şi creştin”, avea să declare, după apariţia lucrării amintite, prof. univ. dr. Mihalache Brudiu, unul dintre cei mai importanţi cercetători români ai fenomenului daco-roman.
Era soldat roman de origine dacică?
Faptul că Innocens a trăit la sfârşitul secolului al III-lea pare să fie demonstrat de aceea că în mormânt au fost descoperite trei monede romane de bronz, de pe vremea împăratului Claudius al II-lea Goticul, care a domnit între anii 268 şi 270. după Hristos.
Prima monedă a fost descoperită între dinţii defunctului (probabil o reminescenţă a obiceiului păgân al plăţii luntraşului Caron, pentru trecerea apei Styx-ului), o alta în regiunea gâtului şi cea de-a treia pe umărul stâng.
Cu alte cuvinte, având în vedere monedele, Innocens ar fi murit cel mai devreme în 268, existând însă şi ipoteza că acest lucru s-ar fi produs chiar după retragerea aureliană (271 dHr), ceea ce ar contrazice flagrant opiniile istoricilor vestici cum că stăpânirea romană la nord de Dunăre a încetat complet în anul 271.
Originea romană este demonstrată atât de cele trei monede, cât şi de fibula din aur, în greutate de 21 de grame, găsită lângă schelet. Modelul gravat pe obiect, precum şi inscripţia cu caractere latine sunt argumente solide că era vorba de un latin.
Fibula de aur găsită în mormânt. Foto: MIPPG
Inventarul mormântului este completat de o cutie cilindrică de plumb, folosită cel mai probabil pentru produse cosmetice, două catarame de bronz semicirculare, un opaiţ roman şi trei amfore romane, în poziţie aproape verticală.
Ajungem astfel la argumentul dacic. Ei bine, printre obiectele din mormânt se află şi o căţuie ritualică geto-dacică, iar acest lucru ar arăta, spun arheologii, că Innocens era, la origine dac. Există, evident, şi ipoteza că acesta ar fi fost doar căsătorit cu o femeie de origine dacică, de aici şi prezenţa în mormânt a obiectului de cult al civilizaţiei autohtone.
Înhumare după ritualul creştin
Foarte interesant în completarea triadei dac-roman-creştin este faptul că acest străromân pe nume „Innocens” (nume, cum spuneam, repertoriat printre primele nume creştine) este înmormântat după ritul creştin: mormântul era orientat est-vest, iar mâinile erau aşezate pe piept, aşa cum este practica creştină.
Mai mult decât atât, în sprijinul acestei afirmaţii pledează şi faptul că, în contextul arheologic al aceleiaşi aşezări civile de la Tirighina-Bărboşi, s-au descoperit şi alte obiecte paleocreştine, datate tot în secolul al III-lea. Este vorba de prezenţa unei cruciuliţe ajurate, în formă de medalion, din sidef, de mici proporţii, cu orificiu pentru purtat la gât, precum şi o hrismă (ritual de miruire) pictată pe gâtul unei amfore romane tot din secolul al III-lea d.Hr.
Concluzia la care se ajunge în final este aceea că avem de-a face cu prezenţa unui mormânt paleocreştin, datat la sfârşitul secolului al III-lea d.Hr., singurul de acest fel descoperit până acum pe întreg teritoriul ţării noastre.
Schelet conservat cu... zgură de furnal!
Istoricii zilelor noastre spun că una dintre cele mai mari greşeli care s-a făcut după descoperirea mormântului lui Innocens a fost aceea că nu s-a făcut conservarea „in situm”.
Daco-romanul Innocens, "conservat" de pat de zgură. Foto: Arhiva MIPPG
„Ar fi trebuit să se ridice acolo o cupolă de protecţie, aşa cum au făcut vesticii cu marile lor descoperiri. Ar fi fost mai bie şi pentru public, dar şi pentru istorie. Însă aşa era vremurile pe atunci. Lucrurile se făceau de multe ori la repezeală”, ne-a spus profesorul de istorie Mihail Popa.
Ca urmare, scheletul lui Innocens a fost ridicat şi expus la Muzeul de Istorie din Galaţi. Arheologii s-au străduit să conserve cât mai bine relicva, aşa că au ridicat osemintele cu tot cu pământul şi cu obiectele din jur.
Din păcate însă, în urmă cu câţiva ani, s-a găsit un „geniu” al muzeisticii care a considerat că dovada arheologică nu arată prea bine, aşa că a dispus să fie aruncat pământul, iar osemintele şi obiectele să fie aşezate „cu design” pe un pat de zgură de furnal din combinatul siderurgic.
Ulterior, osemintele au fost preluate de Arhiepiscopia Dunării de Jos (dată fiind importanţa lor deosebită pentru creştinismul românesc) şi au fost expuse la Capela Palatului Arhiepiscopal.
Nişte teste ştiinţifice n-ar strica
De-a lungul timpului, au exista destule voci care au contestat soliditatea argumentelor ştiinţifice formulate de autorii descoperirii. S-a vorbit inclusiv despre faptul că scheletul nu ar avea nici pe departe vechimea pretinsă şi că, de fapt, ar data de undeva din secolele XV-XVI după Hristos.
Ba chiar s-a vehiculat că ar fi vorba de un soldat tătar mort în luptă şi îngropat, absolut întâmplător, în zona necropolei romane. Evident, toţi cei care au susţinut aceste ipoteze nu au adus dovezi că ar fi aşa, ci doar argumentul că restul scheletor din necropolă sunt într-o stare infinit mai proastă decât cel al lui Innocens.
Totuşi, speculaţiile rămân în continuare posibile, atât timp cât metoda modernă a datării cu radiocarbon14 nu a fost deocamdată folosită, din motive enigmatice, în cazul scheletului lui Innocens, de la a cărui descoperire au trecut deja aproape patru decenii.
Se încarcă comentariile...
