Galaţi: Ioan Brezeanu - A fost elevul marelui savant Nicolae Iorga

Galaţi: Ioan Brezeanu - A fost elevul marelui savant Nicolae Iorga

Este fondatorul Universităţii Dunărea de Jos, Doctor Honoris Causa al Universităţii Francofone Internaţionale din Bruxelles şi primul Cetăţean de onoare al municipiului Galaţi

“Patriarhul culturii gălăţene”, aşa cum a fost denumit de contemporani, a format mii de studenţi gălăţeni şi a dezvoltat patrimoniul cultural.  A parcurs toate etapele carierei didactice, de la aceea de profesor de liceu, la cea de profesor universitar, în total numărând peste 70 de ani  în slujba şcolii.

Unul dintre puţinii supravieţuitori ai Oarbei de Jos

Şef de promoţie al Şcolii Militare de Ofiţeri de rezervă de Infanterie din Ploieşti (1939), comandant de pluton şi de companie pe fronturile din Cotul Donului, de la nord  de Iaşi, din Transilvania, Ungaria şi Cehoslovacia, profesorul Ioan Brezeanu a fost şi un valoros militar.

Este unul dintre puţinii supravieţuitori de la Oarba de Jos, ceea mai mare bătălie purtată în Transilvania în cel de-al Doilea război mondial, unde, între 20 de septembrie şi 5 octombrie 1944, şi-au dat viaţa, pe front, 11.000 de ostaşi. Din cei 114 de luptători ai companiei, pe care o conducea, au supravieţuit doar 26 de militari. A fost rănit în Rusia, în 1943, şi în munţii Tatra, în 1945.

„În lupte am fost grav rănit. Am avut lovituri puternice la cap. De asta m-au şi declarat  invalid de război. S-a întâmplat

pe 23 februarie, chiar cu puţin înainte de ziua mea de naştere.

Am stat un an de zile în spital, în munţii Tatra, în Cehoslovacia până ne-au evacuat. Au trimis un tren sanitar în ţară cu vreo 300 de răniţi, printre care mă aflam şi eu. Când s-a terminat războiul,  eram încă în spital”

, povesteşte Ioan Brezeanu.

Atitudinea sa impecabilă pe front este răsplătită cu înalte distincţii militare:  Cavaler al Ordinului „Steaua României” şi de două ori Cavaler al Ordinului „Coroana României” cu spade. De curând, la Bucureşti, a primit distincţia de General.

70 de ani la catedră

Până la onorabila vârstă de 92 ani a slujit şcoala gălăţeană. Şi-a început cariera de dascăl la Liceul “Vasile Alecsandri”, apoi a fost director al Colegiului Naţional “Alexandru

Ioan Cuza’’, rector al Institutului Pedagogic în 1973 şi 1974, şef al Catedrei de Limba şi literatura română, decan al Facultăţii de Filologie între 1959-1978, şi prorector al Universităţii “Dunărea de Jos’’ din Galaţi între 1974-1981, şi profesor consultant vreo 15 ani tot în cadrul Universităţii.

A predat Limba slavă veche, folclor literar românesc şi Teoria literaturii. “În 1974,  am fondat Universitatea din Galaţi prin Unificarea Institutului Pedagogic, al cărui rector eram, cu Institutul Politehnic. Realizarea a fost elogiată în „Laudatio” Senatului Universităţii”, ne-a mărturisit profesorul Brezeanu.

Autor al unor volume impresionante de monografii

Prin ample cercetări şi culegeri de folclor literar din judeţele Galaţi şi Brăila, în vara anilor 1962-1975, a realizat o valoroasă Arhivă de folclor cu 68 de volume şi a  publicat 23 de monografii din domeniile: folclorului şi artei populare, învăţământul preuniversitar şi universitar, istoriei şi culturii municipiului Galaţi. Ultima cartea pe care a scris-o se numeşte Biografie Spirituală-Personalităţi ale Culturii, Ştiinţei şi Artei.                                                                                            

Întrebări şi răspunsuri?

Cum vi-l amintiţi pe Nicolae Iorga?

„Nu se va mai naşte nimeni ca Iorga. La 24 de ani a ajuns profesor universitar, iar la 27 de ani a fost numit membru al Academiei Române. La cursurile sale, studenţii veneau cu 30 de  minute înainte de a începe, pentru a putea prinde un loc. Era un amfiteatru mare, dar era neîncăpător. Acolo veneau oameni din toate colţurile ţării. Puţini ştiu că Iorga a fost de 16 ori în Galaţi”. 

Care dintre lucrările dumneavoastră este mai preţioasă?

„În 1972, am scris cartea „Judeţul Galaţi pe Scara Timpului”. Prefaţa mi-a redactat-o prim-secretarul Constantin Dăscălescu. Această carte i-a fost cerută lui Dăscălescu de către Ceauşescu. Este din piele de căprioară şi arată impecabil. S-au făcut peste 100 de exemplare, care au fost repartizate în toate judeţele din ţară, drept exemplu”.
                                                                                                     

Ce-i place:

  Îmi place să lucrez, pentru că asta am făcut toată viaţa. Scrisul îmi dă o mare satisfacţie. Mi se întâmplă foarte des să mă trezesc noaptea cu o idee în cap, aprind lumina şi aştern pe hârtie ca nu cumva să uit.  Îmi mai place să am linişte şi putere de muncă”.

Ce nu-i place:  „Nu agreez oamenii ranchiunoşi, goana după bani şi meschinăriile. Nu-mi place minciuna şi să se spună despre Galaţi că nu are folclor şi personalităţi culturale. Este păcat că nu ne cunoaştem şi nu încercăm să ne promovăm valorile”






Profil:                                                                                       

Născut: 25 februarie, 1916, comuna Ludişor, Braşov

Studii:  Facultatea de Litere şi Filosofie a Universităţii din Bucureşti, 1938

Profesie: profesor doctor universitar

Familie: văduv