Biserică ridicată de Voievodul Matei Basarab, devenită spital pentru răniți și grajd pentru vite
0Situată la graniţa dintre judeţele Galaţi şi Brăila, mănăstirea Măxineni, ctitorită de domnitorul Matei Basarab, a avut un destin dramatic, fiind de-a lungul secolelor spital pentru răniți, lovită de obuzurile tunurilor, și grajd pentru vite.
În anul 1637, voievodul Matei Basarab ridica una dintre cele mai frumoase mănăstiri ale Țării Românești și anume Mănăstirea Măxineni, aflată la confluența râului Buzău cu Siret.
Pisania lăsată Matei Basarab și soția sa Elena Doamna, reprodusă de cărturarul și istoricul Nicolae Iorga, indică împrejurările în care a fost ridicată această mănăstire.
Vechea biserică a mănăstirii, ctitorită de voievod, a avut un rol însemnat în apărarea ţării, fiind în imediata vecinătate cu raiaua Brăilei (în stăpânire otomană la acea dată) şi a graniţei cu Moldova.
Timpurile nu au fost blânde cu mănăstirea. Pe la mijlocul secolului al XVIII-lea, mănăstirea a fost închinată ca metoc Spitalului Pantelimon din Bucureşti.
„În anul 1917, în regiunea mănăstirii, s-au purtat aprige lupte, iar zidurile groase s-au prăbușit la 17 februarie în același an, lovite de obuzurile tunurilor și explozia depozitului de muniții, aruncat în aer”, susțin reprezentanții Arhiepiscopiei Dunării de Jos.
O altă explozie produsă în cel de-al Doilea Război Mondial a distrus în proporţie de peste 70% biserica istorică, mănăstirea fiind atunci părăsită. Lasată în ruină, bisrerica a ajuns grajd pentru vite.
Vechea biserică făcută de domnitorul Matei Basarab, ajunsă ruină, a fost restaurată cu binecuvântarea și strădania neobosită a Înaltpreasfințitului Părinte Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos.
Renașterea Mănăstirii Măxineni
„Renașterea zidurilor a început odată cu săpăturile arheologice din 1976 și a continuat după 1990. Din 1976 încoace, Măxineni, s-a transformat în loc al cercetărilor arheologice, desfășurate de un colectiv de arheologi de la Muzeul Județean de Istorie Brăila, care au stabilit că această ctitorie a avut, în afară de biserică, ziduri de incintă, casă egumenească, chilii și alte anexe importante de vedere religios și strategic”, scrie preotul Rareș Bucur, purtător de cuvânt al Arhiepiscopiei Dunării de Jos.
Pe 24 iunie 1990, hramul mănăstirii învie după 73 de ani, când aici s-au auzit din nou toaca și clopotele, s-a oficiat Sfânta Liturghie arhierească, în prezența unui număr mare de preoți, condus de Chiriarhul locului, Dr. Casian Crăciun al Dunării de Jos. Sfânta Liturghie a fost oficiată lângă ruinele sfintei mănăstiri și a marcat reînvierea vieții monahale.
Biserica-paraclis a fost construită între anii 2000-2004 şi sfinţită pe 24 iunie 2004, având ca hram „Naşterea Sf. Ioan Botezătorul“. Cu ocazia acelui eveniment, la împlinirea în acel an a 500 de ani de la trecerea la cele veşnice a Sf. Voievod Ştefan cel Mare, mănăstirea a primit al doilea hram. Biserica fost ridicată prin contribuţia a numeroşi binefăcători locali.
Pictura a fost realizată în tehnica „fresco” în perioada 2009-2010 de soţii Constantin şi Petronia Dumitrescu Gherghe, iar suprafaţa picturilor murale este de aproximativ 500 mp.
Monument istoric de importanță națională
În interiorul incintei mănăstirii au fost amplasate două corpuri de chilii noi, în forma literei L, având un total de opt chilii, clădirile fiind ridicate în perioada 2002-2006.
De amintit și remarcat este și faptul că Biserica veche cu hramul „Naşterea Sf. Ioan Botezătorul“, monument istoric de arhitectură de importanţă naţională, este înscrisă şi clasată în Lista Monumentelor Istorice.
De asemenea, începând cu iulie 2007, biserica veche a intrat în ample lucrări de restaurare – consolidare, până în anul 2013, când a avut loc recepţia la terminarea lucrărilor.
La data de 25 septembrie 2018, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul României, a săvârşit slujba de sfinţire a acestei biserici voievodale.
„Slujba de târnosire a ctitoriei voievodului Matei Basarab de la confluenţa râurilor Buzău şi Siret a fost precedată de Sfânta Liturghie oficiată de un sobor de ierarhi ai Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române. În prezent, viața mănăstirii își desfășoară cursul ei firesc, locul prinzând contur la exterior prin construirea bisericii, chiliilor și a altor anexe gospodărești. În fiecare an, în ziua de 24 iunie, la sărbătoarea Nașterii Sfântului Ioan Botezătorul, numeroși pelerini vin la hramul acestei mănăstiri”, se arată pe site-ul Arhiepiscopiei Dunării de Jos.
Se încarcă comentariile...
