Astrid, românca din Suedia care a creat un videoclip viral despre vaccinul anti-COVID. Cum i-a venit ideea INTERVIU

0
0
astrid

O fetiţă din Suedia, cu origini româneşti, a creat un videoclip care a avut un impact mai mare decât multe campanii de informare publice. Se numeşte Astrid Ghibu Ventimiglia, are 13 ani, şi îşi doreşte să devină astronaut, actor sau pilot militar.

La începutul anului, Astrid Ghibu Ventimiglia a văzut la televizor cum toată lumea vorbea despre vaccin. Mama sa, medic de profesie, i-a explicat prin nişte desene cum funcţionează vaccinul. A înţeles imediat, însă desenele mamei s-au părut urâte. Atunci, adolescenta a luat IPad-ul şi a realizat un videoclip cu desene şi explicaţii pe înţelesul tuturor. 

Cine este Astrid Ghibu Ventmiglia?

Mă numesc Astrid şi am împlinit de curând 13 ani. Am părul blond tăiat scurt şi ochii albaştri. Îmi place să desenez, să mă joc jocuri pe calculator şi să schiez. Materiile mele preferate sunt desenul, design industrial, matematica, franceza şi engleza. Cu mama acasă vorbesc suedeza, cu tata italiana şi cu bunicul din partea mamei româneşte.  În timpul meu liber îmi place să citesc, să mă joc pe calculator, şi să cânt la vioară. Vara îmi place mult să mă dau pe Wake-Board, iar iarna să schiez”, este prezentarea pe care Astrid şi-o face.  Povestea ei poate inspira şi alţi copii, aşa că a fost de acord să ofere un interviu pentru ziarul Adevărul.

Galerie foto 

Adevărul: Cum ţi-a venit ideea să faci acel videoclip¸ cu desene şi explicaţii pe înţelesul tuturor despre vaccin?

După Crăciun anul trecut am auzit că toată lumea vorbea despre vaccinul împotriva COVID. Mama era tot timpul la televizor sau în video-call cu tot felul de oameni care o întrebau cum funcţionează. Eu eram în vacanţa de iarnă şi stăteam mai mult acasă fiindcă în Suedia ne-au spus să nu ne întâlnim cu alţii şi să ne izolăm cât putem. Într-o zi am auzit-o pe mama că explica cuiva pe internet cum funcţiona vaccinul. Când a terminat, am întrebat-o şi eu. Atunci ea a luat o hârtie şi a desenat nişte figuri ca să-mi explice. Eu am înţeles, dar desenele ei mi s-au părut aşa de urâte! Aşa că mi-am luat IPad-ul şi le-am desenat eu mai bine. Ca să poată mama să explice şi altora. Când mama a văzut desenele m-a întrebat dacă le poate publica şi eu am zis că poate. Apoi am ajutat-o să facă un filmuleţ în română şi unul în italiană. Atât. Acum nu îmi mai plac desenele acelea. Aş putea să desenez mai bine!

Iniţial, nu ai realizat că videoclipul va avea un impact mare şi că va deveni viral. Cum ai reacţionat când ai realizat că este atât de vizionat ?

Nu am realizat cât de mare a fost impactul şi nici acum nu prea înţeleg de ce s-a întâmplat. Multă lume a vrut să vorbească cu mine şi un profesor din Italia m-a rugat să-l ajut cu alte filmuleţe şi desene. Cum eram în vacanţă, l-am ajutat şi am desenat. Un alt profesor din SUA a vrut video-ul în engleză. A spus că îmi trimite un hoody cu universitatea unde lucra, dar cred că a uitat. Mama mi-a spus că videoclipul a devenit viral, sper că e un lucru bun.

Am citit că videoclipul a fost folosit pentru diverse campanii de informare, inclusiv de medicii din Lombardia? Te aşteptai la acest feedback?

Nu mă aşteptam. Eu sunt pe jumătate italiancă şi era corect să fac un videoclip şi în italiană, nu numai în româneşte. Mama mi-a arătat că se vorbea la televizor în Italia despre mine. Mie nu îmi place să mi se dea atenţie. Nu pentru asta am desenat.

Ce crezi despre virus, pandemie, vaccin?

Nu îmi place situaţia prin care trecem. Nu am putut merge în tabără la schi iarna trecută, şi nici cu bunicii în Spania vara trecută. Ar fi bine să se vaccineze toată lumea ca să putem să ne mişcăm liber. Aici, în Suedia, aproape toată lumea e vaccinată.


Cum te-a afectat pandemia la şcoală, în viaţa de zi cu zi, faptul că a trebuit să respecte nişte reguli, să porţi masca?

De la începutul pandemiei am învăţat la şcoală cum să ne comportăm, să menţinem distanţa, să strănutăm în cot. Unii au purtat măşti de protecţie. Mama a fost la şcoală la mine şi ne-a învăţat să ne spălam pe mâini. Pe mine nu m-au deranjat regulile. Nu m-a deranjat nici masca de protecţie. Câteodată era cam cald cu ea pe faţă, dar nu era o problemă. Am făcut o perioadă şcoala online. Mi-a plăcut mult, fiindcă mie îmi place să stau acasă. Puteam să mă trezesc cu 15 minute înainte de începerea orelor în loc de cu o oră înainte. Eu zic că am reuşit să învăţ bine. Câteodată mergeam la şcoală să facem experimente, câteodată puteam face experimente acasă. Am avut o perioada când doar jumătate de clasa era online, iar cealaltă jumătate era la şcoală. Eu eram bucuroasă când puteam învaţă de acasă. Am luat şi note mai bune în perioada aceea. Nu mi s-a părut o perioadă atât de rea. Cu prietenii mă întâlneam online la jocuri, deci nu am simţit lipsa lor. Singurii care mi-au lipsit au fost bunicii pe care nu am putut să-i întâlnesc. Dar am recuperat astă vară.

Ce îţi doreşti să faci pe viitor? Ce profesie ţi-ai dori?

Îmi doresc să devin astronaut, actor sau pilot militar, în ordinea aceasta. Astronaut fiindcă îmi place să studiez universul  şi fizica spaţială. Actor fiindcă îmi place să joc pe scenă şi să devin altcineva. Pilot militar fiindcă nu mi-e frică de viteză şi înălţime, sunt îndrăzneaţă şi am auzit cum e de la un pacient al mamei mele. Mi se pare foarte tare.

Ce legături ai cu România, ai prieteni, rude în ţară?

Mie îmi place în România şi întotdeauna vin cu plăcere.  Am prieteni şi verişori mai îndepărtaţi ca rudenie, dar de care mă simt foarte apropiată. Unii dintre ei locuiesc în Anglia şi ne întâlnim vara la Sibiu. Îmi place mult la Sibiu. E mai frumos decât oraşul în care locuiesc, Malmo. Înainte de pandemie, ne întâlneam toată familia o dată pe an. Eram mulţi, mi-am cunoscut şi verişorii. Îmi plac mult aceste întâlniri şi sper să mai facem când se termină pandemia.

Ce îţi place cel mai mult în România? Care este locul tău preferat din ţară?

Cel mai mult în România îmi place la schi, mai ales la Predeal. Îmi place şi Sibiul unde mergem des. Îmi plac şi anumite mâncăruri: ciolan cu fasole, mămăligă cu brânză şi smântână, sarmale, salata de vinete, tochitura şi papanaşii. Şi îmi plac şi oamenii. În România am învăţat româneşte şi să schiez. După mine, profesorii de schi români sunt foarte buni. Sunt aspri, dar eficienţi. Am învăţat mai mult cu ei decât cu profesorii suedezi. De-abia aştept să mă întorc în tabără în România.

Vă recomandăm să mai citiţi:

Medic despre alimentaţia în pandemie: „Nu există soluţii miraculoase, pastile şi alimente minune”

 

Avertismentul unui medic despre dependenţa de internet: Părinţii să apeleze la specialişti şi să nu facă experimente pe copii

Mai multe - Galaţi

Ultimele știri

adevarul de weekend jpeg anunt adevarul jpeg

Cele mai citite