Cum a fost epurat în comunism corpul avocaţilor români. Conducerea de partid îi batjocorea la practica agricolă

Tribunalul poporului în perioada comunismului  FOTO: comunismulinromania.ro

În epoca comunistă, avocaţii au intrat în subordonarea Ministerului Justiţiei, iar în pledoariile lor erau obligaţi să invoce practica judiciară sovietică.

Organizarea profesiei de avocat s-a realizat pentru prima dată prin Legea din 6 decembrie 1864, pentru constituirea corpului de advocaţi, iar necesitatea unei organizări unitare a profesiei de avocat a determinat înfiinţarea Camerelor Judeţene ale Avocaţilor, cu organe de conducere proprii, cu reguli precise privind primirea în profesie, desfăşurarea stagiului, obţinerea examenului de definitivat, constatarea abaterilor disciplinare şi aplicarea sancţiunilor disciplinare celor ce încălcau dispoziţiile legale.

Prin urmare, se puneau bazele unei profesii liberale care timp de aproape opt decenii a produs multe elite acestei ţări. Din păcate, după venirea la putere a comuniştilor a avut loc un proces de epurare a acestei bresle, care s-a desfăşurat în două etape. Mai întâi au fost înlăturaţi avocaţii valoroşi, pe considerentul că nu avea ca principală sursă veniturile din această meserie, ştiindu-se că aceştia aveau terenuri şi închiriau imobile.

A doua perioadă a fost reorganizarea avocaturii după 1948, atunci când s-a făcut o reaşezare a avocaturii pe baze noi, socialiste şi când s-a încercat aplicarea principiilor sovietice de organizare a profesiei avocat, de subordonare a corpului profesional Ministerului Justiţiei cu implicarea organelor de partid în activitatea avocaţilor.

Avocaţii valoroşi, trimişi în închisoare

“În rândul avocaţilor focşăneni poate cea mai nefericită soartă în acele vremuri a cunoscut-o Dumitru S Neag, avocat talentat, deputat în perioada 1928-1933, preşedinte al Camerei de Comerţ Focşani şi Bursei de Mărfuri Focşani, care a murit în închisorile comuniste, fiind condamnat în anii 1950 şi considerat Criminal de Război. A fost condamnat la 15 august 1949 pentru că a făcut parte dintr-o organizaţie subversivă spunând că o sa fie mai bine dacă vin americanii. Descrierea faptei, făcută de semianalfabeţii comunişti este sugestivă. A murit în închisoarea de la Aiud, la 22 iunie 1952”, ne spune istoricul Florin Dîrdală.

Un alt avocat care a avut de pătimit în închisorile comuniste a fost regretatul Alexandru Huianu, fost lider ţărănist după 1990. Era avocat când a fost arestat din cauza orientărilor sale politice, iar după elivberarea sa din puşcărie i s-a interzis să mai practice avocatura. După Revoluţie, a luat-o de la capăt, în ciuda vârstei sale. S-a stins din viaţă în anul 2008, la vârsta de 94 de ani.

FOTO: Alexandru Huianu

A urmat o perioadă şi mai neagră pentru această profesie, din 1954 şi până în 1989, când corpul avocaţilor este înregimentat la Ministerul Justiţiei. Practic, baroul a devenit o direcţie în cadrul ministerului, numită “Direcţia notariatelor, avocaturii şi jurisconsulţilor”, cu o conducere numită de minister, dar confirmată de organele locale de partid.

Avocaţii erau chemaţi la cursuri de pregătire profesională, prin care se urmăreau aprofundarea de către ei a învăţăturilor marxist-leniniste, pentru că una din sarcini era ca în pledoariile lor să invoce practica judiciară sovietică.

“Este introdusă o evidenţă specială a cauzelor în care figurau cetăţenii străini, desfăşurarea procesului trebuind raportată conducerii Ministerului Justiţiei. Cetăţenilor străini li se repartizau de către Conducerea Colegiului cei mai bine pregătiţi avocaţi care trebuiau să informeze conducerea despre cele întâmplate la fiecare termen de judecată. Ca o curiozitate, majoritatea cetăţenilor străini care aveau procese pe rol erau sovietici, iar obiectul acestor procese îl constituiau stabilirea pensiilor alimentare. Această evidenţă a cetăţenilor străini s-a menţinut până în anul 1989, cu precizarea că cetăţenii străini achitau onorariul în valută prin schimb valutar, urmărindu-se atent încasarea acestor onorarii”, după cum se arată într-o lucrare a Uniunii Barourilor de Avocaţi din România, apărută după anul 1990.

Buni şi la practica agricolă

La fel ca alte categorii de oameni ai muncii şi intelectuali din această ţară, avocaţii erau obligaţi să presteze muncă patriotică, aşa că erau solicitaţi la culesul viilor şi celorlalte recolte.

“Eram şef de echipă la fosta Întreprindere de Legume şi Fructe şi erau aduşi oameni din producţie la sortarea cartofilor. Vă spun sincer, erau acolo şi câţiva avocaţi pe care îi cunoşteam şi îmi era ruşine mie de ce li se întâmpla. Erau cu mâinile până la coate în cartofi stricaţi. Nu aş mai vrea să trăiesc niciodată momentele acelea”, ne-a spus un fost angajat al fostului ILF din Vrancea.

După 1968, după celebra deschidere a lumii occidentale către România, s-a dat o mai mare independenţă breslei, în sensul că şefii colegiilor avocăţeşti erau aleşi de adunarea generală. Bineînţeles, supervizarea şi confirmarea lor în funcţii era făcută de organele de partid.

Nici judecătorii nu erau legaţi la ochi, aşa cum era menirea lor. O fostă avocată din Vrancea are şi acum întipărită în minte o sentinţă nedreaptă pe care au primit-o doi oameni pe care ea i-a apărat.

"Voiam să plec din această meserie"

“Era în vara lui 1976, la seceriş. Unul din şoferii CAP a plecat cu camionul încărcat spre bază. Drumul era plin de hârtoape, iar camionul lăsa dâre de grâu pe jos. O femeie, care a văzut risipa, a fost rugată de şofer să măture grâul căzut în faţa porţii sale. Ghinionul ei a fost că tocmai în acel moment trecea un echipaj de miliţie. Un incident care părea banal a dus la un calvar pentru şofer şi femeia  respectivă, pentru că miliţienii au întocmit dosar pentru furt şi complicitate la furt din avutul obştesc. Era vorba despre vreo 15 kg de grâu. Procesul a fost de zeci de ori mai costisitor decât contravaloarea grâului. Cu toată pledoaria mea pentru achitarea celor doi, bazată în special pe considerente umanitare, pentru că aveau copii mici, şoferul şi femeia s-au ales cu trei luni de închisoare. La anunţarea sentinţei îmi suna în urechi zgomotul acela sinistru de uşi metalice de la puşcării. Eram tânără şi mă bătea gândul să fac o altă facultate care nu avea nicio legătură cu justiţia”, povesteşte avocata într-un volum apărut recent în Vrancea.

O etapă nouă pentru avocaţi începe după evenimentele din decembrie 1989, când aceştia hotărăsc ieşirea de sub tutela Ministerului Justiţiei, revenirea la formele tradiţionale de exercitare a profesiei prin înfiinţarea baroului.