Cum m-a tratat un bioenergetician din România

Timp de două luni, un reporter s-a lăsat pe mâinile unui vestit bioenergoterapeut din Oltenia, care s-a angajat că-i va lua durerile cu mâna.

Ziua întâi: Prima şedinţă de bioenergie. Bebe Godeanu, craioveanul care spune că mă va trata de anexită acută, început de spondiloză cervicală şi miopie uşoară la ochiul drep, mă ia în primire. Îmbrăcat într-un halat alb, cu un laptop pe birou şi vreo patru icoane atârnate pe pereţi, mă întreabă de simptome. Întocmeşte la repezeală o fişă, unde notează datele personale şi afecţiunile pe care le am, după care se apucă de lucru. Îi spun cinstit că mă chinuie durerile din partea genitală. Plus că frigul mi le-a accentuat, de îmi vine să urc pe pereţi. Mă aşez cuminte pe canapeaua pe care sunt întinse câteva reviste de specialitate. Mă bate gândul că am luat-o razna, să cred că bolile mi se vor duce aşa, fără să înghit pastile. Cert este că toate speranţele mi le pun în acest bărbat. Care imediat îşi ia în serios rolul de terapeut. „Ridicaţi-vă în picioare...  Întindeţi mâna dreapta ... Staţi relaxată...”, îmi spune.

Cum am ajuns la cabinetul de terapie prin bioenergie:

M-am lăsat diagnosticată de un bioenergetician vestit din Oltenia

Prima şedinţă mă bagă în ceaţă

Respect indicaţiile, ca la armată. Ca şi la întâlnirea pentru diagnosticare, terapeutul "învârte" palmele, timp de câteva minute, în jurul trupului meu. Mă ia ameţeala. „Simţi ceva ?”, îmi spune. „Nu, nimic”. „Absolut nimic ?”. „Nu”. Insistă cu gesticulaţiile şi cu întrebarea. „Acum parcă simt o uşoară căldură”, îi răspund. Încearcă să îmi explice că e normală senzaţia, „eu nu îi spun pacientului ce trebuie să simtă, ca să nu îi induc o idee, să nu apară autosugestia”, adaugă Bebe Godeanu. Îşi lipeşte mâinile de zonele corpului afectate, unde se află ficatul, rinichii şi chiar în partea dureroasă. „Acum reechilibrez centrii energetici şi aura energetică, transmit energie organului bolnav, pentru a-l ajuta să se regenereze”, mă linişteşte. Mă roagă să iau loc pe canapea. Zis şi făcut. Îmi cuprinde cu palmele genunchii şi stă cu ele aşa, preţ de câteva minute. Eu, stană de piatră. El povesteşte despre ceva din experienţa sa de bioeterapeut. La urechile mele nu ajunge nicio vorbă. Gândurile-mi zboară tot la durere. „Măcar de mi-ar trece... Chit că dau în nebunii”, îmi spun. Picioarele-mi sunt reci-gheaţă. Prin oase simt un frig năprasnic. Nu e iluzie. Chiar am picioarele sloi. Îl informez exact despre starea mea. „Aşa şi trebuie. În timpul şedinţei de bioenergie, pacienţii simt căldură, simt rece, o electrizare sau furnicături. Sunt pacienţi cărora le trece durerea după prima şedinţă, alţii au dureri mai accentuate în perioada terapiei. Aceştia se simt bine după  terminarea şedinţelor. Depinde de bolnav”, adaugă terapeutul. Prima şedinţă s-a încheiat. Durerile sunt aceleaşi. Ba chiar mai crunte. Noaptea e chinuitoare, anexita parcă o ia razna. „Mâine o fi mai bine”, mă încurajez singură.

Rugăciuni şi disperare

Ziua a doua. Durerile m-au înţepenit la pat. Aseară am stat doar într-o rugăciune, ca să mă lase suferinţa, şi am înghiţit vreo patru pastile, antalgice. Astăzi, la prima oră, am luat drumul cabinetului de bioenergie. Deznădăjduită. Bebe Godeanu mă aşteaptă sa vin cu o sticlă de apă plată. „O s-o magnetizez, adică o încarc cu bioenergie. Când o beţi, aceasta acţionează de la nivelul fiecărei celule”, mă informează. Nu mai cred în nimic. Nu-mi stă gândul decât la durerile care nu-mi mai dau pace. Îmi vine să iau sticla şi să o beau până la ultimul strop, dacă mi-ar permite stomacul. Încerc să mă calmez. După câteva clipe de discuţii despre starea mea, terapia din prima şedinţă se repetă. Aceiaşi paşi. Ca şi întâia oară, îmi simt genunchii reci, când terapeutul îi atinge. Durerea, sfâşietoare. După vreun sfert de oră, părăsesc cabinetul, cu sticla de apă pe braţ. Am lacrimi în ochi. Abia după o oră, mă simt mai bine. Nu ştiu dacă de la autosugestie, de la terapeut sau dacă rugăciunile de-aseară îşi fac efectul. Slavă Domnului!

Şedinţele a treia şi-a patra: Durerile s-au mai liniştit. Nu mai am crampe. În schimb, am stări de vomă şi de somnolenţă. Terapeutul spune  că sunt normale. „Senzaţia de vomă poate fi o reacţie la consumul de cafea. Mulţi au renunţat la cofeină şi ţigări, după terapie”, îmi explică. Aseară am fost şi la consultaţie medicală. Doctorul mi-a spus că anexita dă înapoi şi că tratamentul îşi face efectul. În afară de un analgezic, pe care l-am înghiţit în urmă cu o săptămână, n-am mai luat niciun medicament. Nici măcar vreo alifie. I-am mărturisit despre experimentul cu bioenergeticianul. „Să ai grijă, că puţini sunt de calitate, mulţi sunt şarlatani. Şi eu am fost tratat de unu', odată, şi mi-a făcut bine. Aici e după noroc”, mi-a răspuns medicul.

Succes împărţit în trei

Sedinţa a cincea: Sunt tot mai adormită. Starea de somnolenţă se prelungeşte din zori şi până-n noapte. Încerc să mă pun pe picioare cu multă cafea. Durerile s-au dus în proporţie de 80%. Aş renunţa la terapie, din cauza senzaţiilor de ameţeală. Mai am patru şedinţe. Oi răzbi, până la urmă...

Şedinţele a şasea, a şaptea, a opta şi a noua: Terapia s-a consumat. Resimt o ameliorare a durerilor. Dar nu totală. Medicul a insistat să iau şi tratamentul prescris. I-am urmat sfatul. Suferinţa a dispărut. Doctorul spune că de la pastile, terapeutul, de la bioenergie, cunoscuţii, că au trecut de la sine.

Bebe Godeanu, bioenergetician: „Eu nu interzic pacienţilor să urmeze tratamentul medical, în timpul terapiei. Din contră. Dacă medicul prescrie un tratament, pacientul trebuie să îl urmeze”

Doctor din Craiova: „Puţini bioenergeticieni sunt de calitate, mulţi sunt şarlatani. Şi eu am fost tratat de unu', odată, şi mi-a făcut bine. Aici e după noroc”

Diacon Ioniţă Apostolache, purtător de cuvânt al Mitropoliei Oltenia: "Vindecările săvârşite de Domnul nu exclud medicamentele şi tratamentele omeneşti, întrucât şi acestea au fost lăsate tot de El. Ca atare, pentru a ne vindeca noi avem nevoie şi pentru unele şi pentru altele de credinţă statornică".