Craiova: Se lansează cartea „Oblemenco, meciul cu viaţa“

Craiova: Se lansează cartea „Oblemenco, meciul cu viaţa“

Astăzi, la ora 12.00, în sala „Nicolae Romanescu“ a Primăriei Craiova, va fi lansată cartea despre viaţa „tunarului“ Ştiinţei, Ion Oblemenco.

Evenimentul va fi moderat de Cristian Ţopescu, iar, printre invitaţii de marcă, se numără Tudor Gheorghe, Constantin Cernăianu, antrenorul „Campioanei unei mari iubiri“, şi foşti mari jucători ai Universităţii Craiova.

„Am încercat să fie un fel de continuare şi adăugire a primei cărţi despre Ion Oblemenco, cea scrisă de Marius Popescu în 1975, «Oblemenco şi campioana unei mari iubiri». Volumul am dorit să apară în 2009, când se împlinesc 35 de ani de la primul titlu al Ştiinţei, cel din 1974. Cartea cuprinde trei branduri ale Craiovei, Ion Oblemenco, Tudor Gheorghe, care a scris prefaţa, şi Ştefan Popa Popa’S, care a ilustrat-o cu câteva portrete inedite cu Ion Oblemenco“, a afirmat autorul cărţii, Ion Jianu.

Despre inegalabilul Ion Oblemenco

Începuturile carierei

Şi-a început cariera de fotbalist la Dunărea Corabia, formaţie la care a fost descoperit de către antrenorul său, Ion Prodileanu. În 1959, după doi ani petrecuţi la această formaţie, se transferă la CFR Electroputere Craiova, unde joacă până în 1962, când ajunge în Liga a IV-a, la Progresul Corabia, în oraşul său natal. Reuşeşte un sezon de excepţie la Progresul, cu 34 de goluri, şi promovează cu echipa în Liga a III-a.

A fost imediat convocat la lotul naţional de juniori, iar apoi a ajuns la Rapid. În Giuleşti a stat între vara anului 1963 şi cea a anului 1966, dar a evoluat în doar zece partide, transferându-se la Universitatea Craiova.

S-a consacrat la Ştiinţa

În 1966, Ion Oblemenco a ajuns la Craiova, unde a jucat timp de 11 ani, până în 1977. Primul său sezon la Universitatea a fost unul de excepţie. Deşi avea doar 21 de ani, Oblemenco a devenit golgheterul ediţiei 1966-1967 a campionatului României. În sezonul 1969-1970 a devenit din nou golgheter, cu 19 goluri, cu unul mai mult decât Nicolae Dobrin. Apoi, în două sezoane consecutive, respectiv 1971-1972 şi 1972-1973, Ion Oblemenco a devenit din nou golgheterul Ligii I, cu 20, respectiv 21 de goluri.

A trecut peste o boală gravă

Oblemenco a suferit, chiar în ediţia de campionat 1972-1973, de o boală gravă, ulcerul duodenal. A fost la un pas să părăsească prematur viaţa, dar a fost operat de două ori cu succes în octombrie 1972. Avea să revină în mod spectaculos pe gazon în martie 1973, în prima etapă a returului, în meciul Rapid - „U“ Craiova 4-6, în care a înscris 3 goluri.

Cariera de antrenor

Ion Oblemenco s-a retras din activitatea competiţională în vara anului 1978, după un sezon petrecut la Galaţi. S-a întors la clubul care l-a făcut mare, Universitatea, dar nu ca antrenor, ci ca vicepreşedinte. După un an în această funcţie, Oblemenco a devenit antrenorul secund al formaţiei din Bănie, funcţie din care a cucerit un nou titlu de campion al României, iar după un alt sezon a devenit antrenorul principal al echipei la care a cunoscut atâtea şi atâtea succese.
În primul sezon ca antrenor principal, avea să realizeze cea mai mare performanţă din istoria Universităţii de până atunci: câştigarea eventului. În sezonul următor, alături de „Campioana unei mari iubiri“, cum era denumită formaţia alb-albastră, a ajuns în premieră pentru o echipă românească în sferturile de finală ale Cupei Campionilor Europeni.

A decedat în Maroc

A plecat de la conducerea echipei în 1982. Din acest an a fost antrenorul Chimiei Râmnicu Vâlcea, echipă la care a fost principal timp de trei ani, până în 1985. În 1985 a antrenat o altă formaţie din Oltenia, respectiv Oltul Slatina, iar din 1990 şi până în 1992 a ocupat diverse funcţii în cadrul clubului Universitatea. A mai antrenat timp de un sezon formaţia din Bănie, părăsind clubul în 1993, după un total de 85 de meciuri în postura de antrenor principal, din care 49 de victorii, 13 egaluri şi 23 de înfrângeri. În 1996 a plecat în Maroc, pentru a antrena formaţia Hassania Agadir, dar, din păcate, la data de 1 septembrie 1996, a decedat în urma unui atac de cord.

Nu a jucat niciodată la naţională

Marele regret al lui Ion Oblemenco a fost, fără îndoială, că nu a evoluat nici măcar un minut pentru naţionala de fotbal a României într-un meci oficial. Deşi golgheter al campionatului de patru ori şi căpitan al uneia dintre formaţiile de referinţă în anii ’70, Oblemenco nu a fost selecţionat niciodată la naţională din cauza unor decizii luate de către conducătorii Partidului Comunist Român.

Oblemenco a regretat şi că nu a putut să joace, într-un meci oficial, alături de celălalt mare jucător al acelor vremuri, Nicolae Dobrin. Acesta din urmă a ratat un transfer la Unviersitatea, dar nu a putu fi coleg cu Oblemenco nici în naţionala faţă de care ambii au fost nedreptăţiţi.

Palmares ca jucător
Câştigător al campionatului (ediţia 1973-1974)
Câştigător al Cupei României (ediţia 1976-1977)
De patru ori golgheter al campionatului (1966-1967, 1969-1970, 1971-1972, 1972-1973)
282 de meciuri în prima ligă, 170 de goluri marcate (locul 4 în topul golgheterilor All-Time)

Palmares ca antrenor

Câştigător al campionatului ca secund (ediţia 1979-1980)
Câştigător al campionatului ca principal (ediţia 1980-1981)
Câştigător al Cupei României (ediţia 1980-1981)

Distincţii Post-Mortem
La data de 26 octombrie 1996, a fost declarat Cetăţean de Onoare al Municipiului Craiova.
Stadionul „Central“ din Craiova îi poartă numele, la fel şi cel din Corabia, oraşul natal.