Straniul ordin dat de Vasile Pârvan în ajunul morţii sale. Părintele arheologiei româneşti este cel care a descoperit cel mai vechi oraş din ţara noastră - Histria

Publicat: 29.09.2015 09:24

Ultima actualizare: 06.08.2022 18:35

Vasile Pârvan Foto wikipedia.org

De numele lui Vasile Pârvan, părintele arheologiei româneşti, se leagă descoperirile cetăţilor antice din Dobrogea, dar şi din Munţii Orăştie. Moartea sa prematură a fost presimţită de academician, care a dat un ordin straniu, cu doar o zi înainte să moară.

Cea mai veche aşezare urbană de pe teritoriul României este cetatea Histria din judeţul Constanţa. Aflată la 65 kilometri de reşedinţa de judeţ, Histria a fost întemeiată la mijlocul secolului al VII-lea î.e.n. de colonişti veniţi din Milet. Este cea mai veche colonie greacă din vestul Pontului Euxin. A fost cea mai înfloritoare colonie de la Marea Neagră timp de 1.300 de ani, începând din perioada greacă şi până în epoca romano-bizantină. Oraşul avea chiar şi monedă proprie, dovadă clară a puterii sale economice ce făcuse ca Histria să fie acceptată în Liga Maritimă Ateniană.

Vestigiile sale au fost identificate în 1868 de arheologul francez Ernest Desjardins, dar abia în 1914, un ilustru arheolog român a reuşit s-o scoată la lumină. Vasile Pârvan, cel considerat părintele arheologiei româneşti, este omul care a adus la suprafaţă fascinanta cetate Histria. Descoperirile făcute aici - ziduri, sculpturi, reliefuri, materiale de construcţie, inscripţii, ceramică (grecească şi romană), sticlărie, obiecte din metal - au determinat înfiinţarea unui muzeu al cetăţii, care constituie alături de cetate un punct major de atracţie pentru vizitatori români şi străini.

Vasile Pârvan s-a născut la 28 septembrie 1882, în comuna Huruieşti - Bacău. Face primele studii la Bereşti-Covurlui şi Bârlad, urmând, apoi, istoria şi arheologia la Universitatea din Bucureşti, unde i-a avut ca profesori pe Nicolae Iorga şi Dimitrie Onciul (1904). În perioada 1905 - 1908 se specializează la Jena, Berlin şi Breslau, unde obţine doctoratul în filosofie cu teza Die Nationalität der Kaufleute im römischen Kaisereiche. Eine historisch-epigraphische Untersuchung, 1909).

Din 1913 devine profesor titular la catedra de istorie veche, epigrafie şi antichităţi greco-romane a Universităţii din Bucureşti. Considerat părintele şcolii arheologice româneşti, Pârvan a realizat primul plan de cercetare la nivel naţional, efectuând săpături în mai multe sit-uri arheologice din Dobrogea şi Muntenia. A coordonat şantierele arheologice de la Histria, Callatis, Ulmetum, complexul dacic din Munţii Orăştiei sau din cadrul unor aşezări neolitice şi dacice din Câmpia Dunării.

Vasile Pârvan a fost membru corespondent (1911), titular (1913), vicepreşedinte (1921 - 1922) şi secretar general (1923 - 1927) al Academiei Române. Este unul dintre fondatorii Institutului de studii sud-est europene (1913), a fost director la Muzeul Naţional de Antichităţi (din 1910) şi Şcoala română din Roma (din 1921) şi iniţiator al publicaţiilor „Ephemeris Dacoromana“ (1923) şi „Diplomatarium italicum“. Opera sa cuprinde, printre altele, „Getica“ (1926) - o protoistorie a Daciei în mileniul I, lucrare care prezintă istoria geto-dacilor din punct de vedere politic, economic, cultural şi religios, folosind pentru prima dată izvoare arheologice şi numismatice din Dacia preromană. Tot Pârvan a mai scris Studiu istoric (1909), Contribuţii epigrafice la istoria creştinismului daco-roman (1911), Cetatea Tropaeum (1912), Începuturile vieţii romane la gurile Dunării (1923), Dacia. Civilizaţiile străvechi din regiunile carpato-danubiene (1928).

Citește și: Comorile antice ale Dobrogei: Histria, cetatea unde s-au bătut primele monede de pe teritoriul ţării noastre

„A desfăşurat trei campanii arheologice prin care a scos la lumină zidurile puternicei fortăreţe de la Histria. Cercetările sale au constituit baza documentară pentru mai multe studii româneşti şi străine asupra istoriei vechilor colonii greceşti de pe ţărmurile Pontului Euxin. Pârvan organizează şcoala română din Roma, iniţiază şi conduce anuarele acesteia, precum şi prima serie a revistei Daci“, notează Constanţa Călinescu în volumul său „Reprezentanţi ai Dobrogei în ştiinţa şi cultura Românească“, apărut în 1969.

Vasile Pârvan a condus şantierul de la Histria până în 1926. „Dintre cei 12 ani (1914 - 1926) cât i-a fost dat lui V. Pârvan - în calitate de director al Muzeului Naţional de Antichităţi - să conducă săpăturile arheologice de la Histria, doar în nouă ani (1914 - 1916; 1921 - 1926) s-au putut desfăşura campanii normale.

Întrerupte de Primul Război Mondial - timp în care Histria a fost prăduită de armatele invadatoare, multe piese, dintre care unele inedite, zăcând şi acum în depozitele unor muzee din străinătate - cercetările lui Vasile Pârvan au degajat incinta romană târzie, în interiorul căreia au fost identificate piaţa mare, cartierul oficial şi termele, practicându-se totodată şi unele sondaje în ceea ce aveam să ştim mai târziu că reprezenta una din zonele sacre ale oraşului grecesc.

Straniul presentiment al nedrept de timpuriei sale morţi - în preziua căreia dă dispoziţii executorului său testamentar să-i distrugă până şi cele mai neînsemnate note - a făcut ca generosul său plan de publicaţii privind Histria, trasat în 1916, să nu poată fi decât parţial îndeplinit“, dezvăluie cercetătorii de la Institutul Naţional al Patrimoniului.

Absorbit de munca sa pe şantier, arheologul neglijează apendicita de care suferea, fapt care avea să-i fie fatal. La 26 iunie 1927, Vasile Pârvan se stinge din viaţă, la Bucureşti, la numai 45 ani. În semn de omagiu al muncii sale monumentale, Institutul de Arheologie al Academiei Române îi poartă astăzi numele.