Protestul ONG-urilor creştine la adresa educaţiei sexuale în şcoli. „Înfrânare trupească, nu prezervativ“

0
0

Organizaţii non-guvernamentale, majoritatea creştine, au trimis miniştrilor Educaţiei şi Sănătăţii, o scrisoare în care se arată preocupate şi îngrijorate de presiunile în creştere pentru introducerea în şcoli a „educaţiei sexuale”.

Scrisoarea trimisă miercuri, 12 noiembrie, vine la câteva zile după ce un alt grup de ONG-uri s-a adresat celor doi miniştri în susţinerea acestei materii.

Printre organizaţiile creştine semnatare se numără Alianţa Familiilor din România, Asociaţia Familiilor Catolice „Vladimir Ghika”, Federaţia Organizaţiilor Ortodoxe Pro-vita din România, Fundaţia Romanian’s Children Appeal, Asociaţia Familia Tradiţională, Asociaţia Medicilor Catolici şi Asociaţia Generală a Românilor Uniţi (Greco-catolici).

Protestatarii precizează că nu se opun unei educaţii care să pregătească copilul pentru viaţa intimă şi de familie, dar această educaţie trebuie să rămână în primul rând în sfera şi de competenţa familiei şi în nici un caz să fie impusă ca materie obligatorie în şcoli, întrucât statul nu poate lua locul familiei.

De asemenea, ei afirmă că materia trebuie construită pe premisele oferite de valorile şi criteriile morale în abordarea sexualităţii şi nu să constea în explicaţii despre actul sexual şi în promovarea unei iluzorii „protecţii” faţă de sarcină şi de bolile cu transmitere sexuală.

Fundaţia Sfinţii Brâncoveni din Constanţa a transmis presei conţinutul scrisorii ONG-urilor creştine:

În atenţia domnului Remus Pricopie, ministrul Educaţiei Naţionale şi a domnului Nicolae Bănicioiu, ministrul Sănătăţii
 
SCRISOARE DESCHISĂ privind educaţia sexuală în şcoala românească
 
Domnilor miniştri,

De mai bine de 10 ani, un grup de organizaţii civice şi persoane publice exercită periodic presiuni asupra instituţiilor statului pentru a introduce în programa şcolară obligatorie, fără consultări şi indiferent de voinţa majorităţii, o materie numită „educaţie sexuală”. Acest grup se foloseşte de orice ocazie pentru a-şi relua presiunile, aşa cum a făcut-o şi zilele trecute, motivând prin cazul într-adevăr foarte grav de la Segarcea, unde un tânăr a infectat intenţionat cu HIV numeroase femei.
 
După cum am precizat în memoriile şi scrisorile pe care la rândul nostru vi le-am trimis în ultimii ani pe acest subiect, ca organizaţii non-guvernamentale care reprezintă interesele părinţilor şi copiilor din România, considerăm că numai o educaţie morală serioasă, conformă principiilor creştine, este calea şi către adevărata sănătate trupească a copilului şi adolescentului.

Dar această educaţie trebuie să rămână în primul rând în sfera şi de competenţa familiei. Dacă ea se va face totuşi în şcoli, materia trebuie construită pe premisele oferite de valorile şi criteriile morale în abordarea sexualităţii şi în nici un caz nu trebuie să constea în predarea mecanicii actului sexual şi a unei iluzorii „protecţii” faţă de sarcină şi de bolile cu transmitere sexuală. În orice caz, în virtutea dreptului constituţional conferit părinţilor de a asigura „potrivit propriilor convingeri” educaţia copiilor lor, trebuie prevăzută posibilitatea părinţilor de a decide dacă minorii aflaţi în grija lor urmează aceste cursuri sau nu.

Vă rugăm să observaţi că semnatarii scrisorii deschise pro-„educaţie sexuală” datată 6 noiembrie 2014 sunt, cu excepţiile de rigoare, organizaţii cu o componentă ideologică pronunţată, care promovează o viziune ce favorizează promiscuitatea, sub aparenţa aşa-numitelor „drepturi sexuale”. În urmă cu un an, asociaţia „Accept”, una dintre semnatarele scrisorii deschise, l-a invitat în România pe profesorul olandez Gert Hekma, care susţine că relaţiile sexuale adulţi-copii sunt normale. Credem că aceasta spune totul despre ce fel de „educaţie sexuală” se vrea a fi aplicată asupra copiilor noştri!
 
În acest moment, la nivel mondial, nu există niciun indicator care să garanteze eficienţa unui program de educaţie sexuală în şcoli, ci mai degrabă dimpotrivă. În Marea Britanie, ţară cu experienţă de 30 de ani în domeniu, situaţia s-a înrăutăţit în urma introducerii acestei materii. Conform datelor UNICEF şi ONU, în Polonia, o ţară apropiată României, unde educaţia sexuală este absentă din şcoli, rata natalităţii la adolescentele între 15-19 ani este mult mai mică decât în SUA, Canada sau Marea Britanie, acolo unde se predă această materie de zeci de ani.  
 
Ne permitem să subliniem că insistenţa pe introducerea unei asemenea materii obligatorii, în absenţa consultărilor publice şi fără a ţine cont de interesul real al copiilor (nu de maşinaţiile ideologice ale unor ONG-uri), este de natură să declanşeze conflicte majore între autorităţi şi societatea civilă, aşa cum s-a întâmplat în alte ţări din Europa, în ultimii ani.

Croaţia, Slovacia, Germania, Spania şi Elveţia au experimentat, prin introducerea orelor de sexualitate, scandaluri publice majore, din cauza caracterului semipornografic al acestei „educaţii”. În Croaţia, programul a fost oprit de Curtea Constituţională, care a constatat încălcarea drepturilor parentale; în Spania, materia a fost eliminată de guvern la presiunea părinţilor; în Elveţia şi Slovacia sunt programate chiar referendumuri pe această temă; în Germania, mai mulţi părinţi execută pedepse cu închisoarea din cauza opoziţiei lor faţă de aceste ore, impuse printr-o lege draconică, de tip nazist.
 
Domnilor miniştri,

Premisa unor generaţii viitoare responsabile este revigorarea şi readucerea la statutul de participant major la viaţa cetăţii a instituţiei esenţiale a Familiei. Încercările de a înlocui rolul firesc al acesteia prin etatizarea educaţiei şi a copilului (aşa cum constatăm că se încearcă şi prin scăderea continuă a vârstei minime de şcolarizare obligatorie, de la 7 la 6 ani, acum de la 6 la 5 ani şi în viitor la 3 ani) nu pot duce la nimic bun. Noi, cel puţin, NU dorim repetarea unor experimente istorice nefaste pe copiii noştri.
 
Sexualizarea copiilor prin mass-media, accesul neîngrădit la violenţă şi pornografie, lipsa unei educaţii moral-religioase solide sunt adevăratele motive pentru care apar nenorociri precum cea de la Segarcea. Nu putem combate viteza excesivă prin campanii de folosire a centurii de siguranţă!

Mai exact, cea mai bună protecţie în cazul precizat ar fi fost NU „utilizarea prezervativului”, aşa cum promovează proponenţii „educaţiei sexuale”, ci o educaţie despre înfrânarea trupească a adolescenţilor şi despre relaţia intimă numai în cadrul căsătoriei. Acestea sunt argumente suficiente pentru ca bolile cu transmitere sexuală să nu se răspândească. Iată de ce copiilor trebuie să li se insufle importanţa unor noţiuni precum fidelitate, castitate, reţinere – fără teama de a părea vetuşti sau anacronici.
 
Domnilor miniştri,

În calitate de părinţi şi reprezentanţi ai familiilor din România, vă transmitem dorinţa comună de a avea un sistem educaţional care să asigure dezvoltarea firească a individului, spre prosperitatea familiei şi binele societăţii.

Pentru împlinirea acestui deziderat, vă solicităm:

1. Decizia introducerii „educaţiei sexuale” în şcoli să se facă doar cu respectarea principiului democratic al consultării efective şi consistente a cetăţenilor în soluţionarea problemelor de interes public.

2. În numele majorităţii cetăţenilor, care se declară creştini, acest curs să fie construit pe principii moral-creştine.

În acest sens, vă stăm la dispoziţie cu propunerea noastră de curiculă. Vă rugăm să ascultaţi glasul majorităţii, încă, tăcute a acestei ţări.

Aşa să vă ajute Dumnezeu!“

Vă mai recomandăm

Preotul Eugen Tănăsescu, pe Facebook: „Ore de educaţie sexuală? Mai mult promovare a desfrâului şi avortului“

Cazul Segarcea lansează dezbaterea despre educaţia sexuală obligatorie la şcoală. Ce spun specialiştii

ONG-urile cer introducerea unui curs obligatoriu de educaţie sexuală în şcoli

Constanţa


Ultimele știri
Cele mai citite

Partenerii noștri