La spital, vii bolnav şi pleci şi mai bolnav: de ce nu scăpăm de infecţiile din unităţile medicale, date la pachet cu tratamentul. „Neglijenţa şi ignoranţa se iau precum ciuma“
0La spital, vii bolnav şi pleci şi mai bolnav - este o vorbă a celor care au fost internaţi măcar o dată în spitalele din România. Aşa se rezumă plastic definiţia unei infecţii intraspitaliceşti (sau nosocomiale - de la nosocomion, termen medical desemnând spital). Practic, te poţi considera norocos dacă în condiţiile actuale de spitalizare scapi, ca pacient, fără complicaţii survenite chiar în timpul tratării bolii de care suferi.
Medicii recunosc situaţia de fapt din spitalele româneşti şi spun că aceasta n-ar fi vina exclusivă a stării sistemului sanitar. „Sunt foarte mulţi factori care declanşează o infecţie intraspitalicească: începând cu flora pacientului (care depinde de starea sa socială, implicit de starea lui de igienă), până la condiţiile hoteliere din spital şi de personal, de cât de aglomerată este secţia. Nu există unitate spitalicească să fie ferită de astfel de infecţii şi teoretic nu există unitate sanitară care să nu raporteze cel puţin o infecţie nosocomială. Nu este o noutate, aceasta reprezintă o problemă la nivel mondial, nu doar în spitalele din România“, explică prof. univ. dr. Ion Bordeianu, medic primar, doctor în ştiinţe medicale, şeful secţiei Chirurgie Plastică din Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Constanţa.
În secţia condusă de prof. dr. Bordeianu sunt trataţi pacienţii cu arsuri uşoare, de sub 10% grad de afectare a pielii. Protocolul instituit de Ministerul Sănătăţii prevede ca toate cazurile grave să fie trimise de urgenţă la cea mai apropiată unitate spitalicească de specialitate, care pentru Constanţa este Spitalul de Arşi din Bucureşti (Spitalul Clinic de Urgenţă Chirurgie Plastică, Reparatorie şi Arsuri).
Pentru controlarea infecţiilor nosocomiale, procedura spune că pentru spitalele judeţene există un nucleu special format din specialişti independenţi de unitate, care vin pe neanunţate şi recoltează probe pentru stabilirea gradului de risc de infecţie.
Raportarea apariţiei infecţiilor este obligatorie şi trebuie făcută de medicul curant, care trasnmite mai departe pe cale ierarhică. În regimul comunist, autorităţile prevedeau sancţionarea celor care raportau aceste infecţii, pentru că ele nu trebuia să existe. „Era o situaţie absurdă, pe de o parte eram controlaţi de la indicele de ocupare a patului de spital, care trebuia să fie cât mai mare, iar pe de altă parte eram penalizaţi pentru aceste infecţii, care în astfel de condiţii nu au cum să nu apară“, relatează dr. Bordeianu.
Tot teoretic, spitalele nu ar trebui să fie supraaglomerate, numărul de pacienţi ar trebui să fie mai mic decât cel al locurilor, astfel încât dezinfectarea, sterilizarea şi formolizarea saloanelor să fie făcută pe rând, ca la carte, cu interzicerea accesului pentru o zi. În realitate, lucrurile nu se petrec aşa. Astfel că pacienţii sunt expuşi acestui tip de îmbolnăvire, iar cei mai vulnerabili sunt arşii
„Arsul este prin excelenţă un mare prăbuşit imunitar. Pielea nu este un sac, un înveliş, ci este, după ficat, cel mai important organ! Nu poţi trăi fără piele! Iar arsura este cea mai agresivă formă de traumatism asupra organismului. Adăugaţi deficitul alimentar, în care organismul nu are proteine pentru a-şi crea anticorpi. Organismul nu are resurse să se apere. Astfel că este imposibil ca un ars să fie steril, dacă am fi sterili, am muri. Este imposibil ca o plagă arsă să fie sterilă“, descrie medicul specialist.
Cum se vindecă o plagă infectată în spital? Prin condiţii mai bune intraspitaliceşti, prin antibiotice mai puternice, prin tehnici chirurgicale. „Escara, acea piele cu leziuni, trebuie excizată rapid, la 2-3, maximum 5 zile, pentru a îndepărta mediul de cultură a germenilor şi pentru a face loc unui ţesut curat şi vascularizat. Pentru că asta este cheia, sângele care aduce elemente de apărare a organelor. Iar unele plăgi arse infectate au ca remediu tocmai expunerea la aer. Este vorba despre infectarea cu vestitul bacilul piocianic, care colorează în verzui bandajul pacientului.
O infecţie intraspitalicească are potenţial letal, pe fondul imunităţii deficitare. Pe certificatul de deces este trecut complexul de cauze ale morţii. „Sunt trei categorii. Prima este cauza imediată a morţii, unde este consemnată eventuala infecţie nosocomială. Figurează ca şoc toxico-septic, septicemie pe înţelesul tuturor. O a doua cauză poate fi insuficienţa multiplă a organelor. Şi în fine există categoria bolilor asociate, unde intră bronhopneumonia, tromboflebita şi altele“, precizează medicul Ion Bordeianu.
Multe întrebări şi o ”ploaie de microbi” în spitalele româneşti. Chirurg din Cluj: ”Neglijenţa şi ignoranţa se iau ca şi ciuma”
De ce nu li s-a aplicat victimelor de la Colectiv un tratament activ ca în străinătate? De ce nu li s-a explicat rudelor victimelor ce înseamnă tratamentul în cazul unui ars, că şi psihicul joacă un rol esenţial? De ce nu se explică cum au apărut acei germeni multirezistenţi la arşi? Sunt întrebările adresat de un chirug din Cluj care a lucrat cu arşi şi are în spate numeroase specializări în străinătate.
Un chirurg plastician din Cluj, cu o experienţă consistentă în străinătate şi care cunoaşte ce înseamnă să ai grijă cu arşi, căruia-i vom păstra anonimatul, se întreabă de ce s-a aplicat un tratament pasiv victimelor din Clubul Colectiv şi nu unul activ cum se face în afară, unde un bolnav cu arsuri din capitala unei ţări, Paris - spre exemplu -, e tratat după acelaşi protocol ca şi bolnav aflat într-un spital din vârful muntelui din aceeaşi ţară (n.r. unde există protocoale vechi, de ani buni, verificate) – ceea ce, din păcate, nu e cazul în România.
”La bolnavul ars în România se face un tratament pasiv: tu-l pansezi şi aştepţi să se vindece plăgile. Tratamentul modern e cu excizia ţesutului mort şi grefarea cu piele în primele zile. Aşa se face în străinătate. Am pacienţi care au avut arsuri pe circa 70-80% din corp şi acum sunt sănătoşi, trăiesc. E nevoie de un tratament activ cu kinetoterapie intensivă (n.r. pacientul să facă mişcare). În primele două zile trebuie stabilizaţi hemodinamic pacienţii, iar apoi le este curăţat ţesutul ars şi se pun grefe de piele pentru că tu dacă tu nu pui piele, organismul pierde resurse, proteine prin rănile deschise, şi se degradează. Organismul se apără de infecţii prin piele şi printr-un strat protector ce există deasupra pielii unde există o floră comensală, care ne protejează corpul. La arşi nu există nici pielea, nici acea floră”, explică medicul.
Medicul mai atrage atenţia asupra unui fapt şi vrea ca opinia publică să-şi pună câteva întrebări: de ce acei germeni din infecţiile spitaliceşti sunt atât de multirezistenţi? (cum afirma chiar azi Raed Arafat că victimele au murit şi deoarece acei germeni erau multirezistenţi); asta nu este din pricina faptului că pacienţii sunt trataţi, mai întâi, cu antibiotice foarte tari şi foarte scumpe? de ce tocmai astfel de antibiotice scumpe? Sunt şi antibiotice străine foarte bune, la preţuri acceptabile. Specialistul clujean explică, pe înţeles, că dându-i-se din start unui pacient antibioticul cel mai tare atunci acei germeni/acea infecţie dezvoltă rezistenţă şi restul antibioticelor nu mai fac faţă.
Acesta susţine că o parte din vină o au şi anesteziştii care dau antibiotice pacienţilor:
”La arsuri nu se dă tratament antibiotic decât dacă e suprainfecţie, dacă are germeni patogeni. Nu se dă antibiotic pentru că germenii dezvoltă rezistenţă. Şi de obicei se începe cu antibioticul cel mai slab, cu spectrul cel mai larg. Spre exemplu: tu ai o infecţie cu microbul X şi eu îţi dau un antibiotic cu spectru general, ieftin, la 10 lei, el va prinde şi germenul X, dar şi microbii Y şi Z. Însă cu cât e antibioticul mai specializat, atunci el îl va prinde doar pe germenul X, nu şi pe Y şi Z”.
În ce priveşte decesele din pricina infecţiilor spitaliceşti, acesta susţine că ”nimeni nu va spune despre aceste infecţii spitaliceşti” deoarece sunt ţinute ascunse. Iar la cauza decesului se trece insuficienţă organică – cauza decesului la marii arşi deoarece, pe rând, le cedează organele.
Cum putem scăpa de aceste infecţii?
”Prin clădiri noi”, spune aceasta, deoarece pereţii ”sunt contaminaţi, iar microbii dispar în momentul în care dărâmi clinica/spitalul”, oricât de şocant sună asta. La fel i s-a răspuns şi premierului Cioloş, în urmă cu câteva zile, aflat în vizită la victimele Colectiv internate.
O altă soluţie ar fi mai multe stagii de specialitate în străinătate. ”Neglijenţa şi ignoranţa se iau ca şi ciuma”, adaugă medicul.
În opinia acestuia, aparţinătorilor victimelor de la Colectiv trebuia să li se explice clar că arsura înseamnă o durere fizică continuă (până şi respiraţia celui drag deasupra victimei doare), că e cea mai perfidă ”boală” şi că lupta nu se duce doar la nivelul corpului, ci şi la nivelul minţii, iar în momentul în care psihicul a abandonat lupta din pricina durerii orunte a organismului, corpul moare la scurt timp.
Medicul clujean consideră că în cazuri de tragedii naţionale orgoliile existente între marile centre universitare ar trebui lăsate deoparte.
”Sunt medici specialişti pe arşi, cu stagii în străinătate, cum e domnul Dragoş Pieptu de la Iaşi (n.r. specializat la un centru mare de arşi din Lyon) şi Toma Mugea de la Cluj (n.r. specializat pe arşi la un spital militar din Anglia). N-au fost nici măcar întrebaţi dacă pot să vină la Bucureşti. Nimeni nu i-a chemat. Pacienţii au fost duşi la medici care n-au tratat un ars acut în viaţa lor”, afirmă doctorul, care crede că în astfel de cazuri e binevenit orice ajutor cerut în timp real.
”Atât cât mă ajută forţele şi raţiunea, prescripţiunile mele să fie făcute numai spre folosul şi buna stare a bolnavilor, să-i feresc de orice daună sau violenţă”, se spune în jurământul lui Hippocrate, pe care fiecare viitor medic îl rosteşte.
”Dacă s-ar respecta legea, ghidurile Ministerului Sănătăţii care trasează cadrul general şi protocoalele existente, care la nivel de spital au caracter de lege, atunci lucrurile ar putea fi rezolvate”, afirmă medicul Monica Costin, purtătorul de cuvânt al Spitalului Judeţean Clinic de Urgenţă Cluj-Napoca. Aceasta spune că declaraţia făcută recent de un director DSP din Alba Iulia i s-a părut foarte pertinentă în contextul actual. Domnul respectiv afirma public că trebuie să fie aplicate procedurile existente, să fie respectate legile, să existe circuite funcţionale în interiorul fiecărui spital şi medicul să raporteze corect lucrurile.
Pacienţii cu arsuri mai mari de 20% din suprafaţa corpului sunt trimişi la Bucureşti deoarece Clujul nu are dotările necesare ca să salveze aceste vieţi.
Pe aceeaşi temă:
Se încarcă comentariile...
