Ricardo Valoza este angajatorul de la groapa de gunoi a Clujului

Ricardo Valoza

Nu are ONG şi s-a săturat de proiectele pe fonduri europene care nu produc decât „fum de paie", aşa cum le numeşte el, aşa că şi-a făcut firmă şi i-a angajat pe romii din Pata Rât.

S-a născut pe aceeaşi insulă pe care a făcut ochi şi vedeta internaţională Christiano Ronaldo, iar paşii pe care i-a făcut în viaţă l-au adus faţă în faţă cu romii de la Pata Rât şi cu problemele lor, pe care încearcă acum să le rezolve după model occidental, prin fapte şi nu prin vorbe.

A ajuns în Cluj-Napoca în urmă cu opt ani, alături de clujeanca cu care îşi împarte acum viaţa. A fost atras de potenţialul pe care ţara îl poseda pe segmentul în care activează o parte dintre firmele pe care el le controlează, respectiv obţinerea metalelor din deşeuri electronice.  Acum, la 48 de ani, are o multinaţională cu birouri pe patru continente şi cu o denumire parcă predestinată, „Dallas Enterprises". La Cluj-Napoca activează în „Dallas"-ul autohton, prin care le-a oferit localnicilor locuri de muncă.

Afacere internaţională, pornită în România

„La început m-au furat şi romii, şi românii pe care i-am angajat. I-am dat afară pe loc. Apoi au început să mă cunoască şi să înţeleagă modul în care trebuie să lucreze şi au înţeles că e în beneficiul lor să muncească, nu să fure", îşi aminteşte Ricardo. Are 27 de angajaţi la Cluj, 22 dintre ei provenind de pe lângă groapa de gunoi a oraşului. Le ştie tuturor poveştile şi a decis să îi ajute cu fonduri din afacerile proprii. Vrea să îi educe, să le arate alternativele, să le deschidă ochii la oportunităţile pe care le prezintă lumea de dincolo de munţii de gunoi şi mormanele de PET-uri de plastic.

„Românii care au posibilitatea să îşi ajute semenii nu fac nimic în acest sens. Dacă totuşi fac ceva, atunci e sub forma unor ONG-uri, care umblă apoi după fonduri europene şi până la urmă tot nu se întâmplă nimic", spune Ricardo.

Autorităţile i-au întors spatele

În privinţa autorităţilor locale şi a implicării pe care acestea o arată în soluţionarea problemelor comunităţii de lângă groapa de gunoi, canadianul spune simplu: „Nu le pasă!". A încercat în nenumărate rânduri să stea la masă cu reprezentanţii Clujului şi să le expună proiectele pe care ar dori să le realizeze pentru comunitatea de la Pata Rât din banii lui, însă n-a avut parte decât de promisiuni.

„Imaginile de la Pata Rât mi-au adus aminte de timpul petrecut în India şi în China şi de gheto-urile de acolo. E o imagine pe care nu credeam că o voi găsi într-o ţară din Uniunea Europeană", afirmă canadianul. Crede foarte mult în educaţie, de aceea îşi obligă angajaţii să îşi trimită copiii la şcoală, să înveţe ce e „cu lumea asta mare". „Vreau să deschid în scurt timp o şcoală de informatică pentru copiii şi tinerii de lângă rampa de gunoi. Cred că la ora actuală e foarte important să ştii să te foloseşti de un calculator. Îţi deschide multe uşi", explică Ricardo. În acest sens, a găsit deja spaţiu şi acum se află în tratative cu importante companii naţionale pentru obţinerea de echipament informatic. „Vreau să schimb ceva, atâta tot", încheie Ricardo.

Întrebări şi răspunsuri

Există vreo soluţie pentru situaţia celor care trăiesc pe lângă groapa de gunoi?

R.V.: Există, în mod cert. Am văzut-o în Canada, înainte să plec: închiderea rampei de gunoi sau cel puţin împrejmuirea ei cu gard şi acces controlat în zonă. Oamenii trebuie împiedicaţi să mai vină aici.

Din ce ar urma să trăiască oamenii de aici?

R.V.: Din agricultură. Dacă am lua câte 20 de familii şi le-am muta pe câte un hectar de teren pe care să construim sere hidroponice, produsele agricole obţinute să le vindem şi oamenii să fie plătiţi pentru munca lor, iar profitul să fie folosit pentru dezvoltarea culturilor, lucrurile s-ar schimba radical. În câteva luni aş vrea să dau drumul proiectului cu studenţii de la USAMV.

Ce îi place

Oamenii şi locurile din România. „Am fost prin ţară şi peste tot mi s-a oferit mâncare şi un loc de dormit fără să mi se ceară nimic în schimb. E ceva fenomenal, mai ales că eu nu vorbesc limba. Nu mă înţelegeam deloc cu ei, doar le zâmbeam", spune bărbatul.

Ce nu îi place

Spune că urăşte politicienii. „Sunt toţi la fel. Îşi urmăresc propriul interes şi uită de unde au plecat. Nu mai fac nimic pentru cei care i-au ales. Vin în campanii să strângă voturi cu zeci de promisiuni şi ajung apoi să nu mai răspundă la telefoane", arată Ricardo.

Profil

Născut: 18 august 1962, insula Madeira, Portugalia.

Cetăţenie: Canadiană.

Studii: Absolvent San Jose State University, California.

Familie: Căsătorit, are un copil.