Fostul negociator şef al României cu UE: Liderii europeni sunt într-o fază confuză, dominată de incertitudini în ceea ce priveşte viitorul Uniunii Europene

Fostul negociator şef al României cu Uniunea Europeană, Vasile Puşcaş. FOTO: Adevărul

Fostul negociator şef al României cu Uniunea Europeană, Vasile Puşcaş susţine că liderii europeni contemporani sunt într-o fază confuză, dominată de incertitudini în ceea ce priveşte viitorul Uniunii Europene.

„Declaraţia lui Schuman(9 mai 1950) a fost expresia unui optimism creativ-constructiv din anii imediat post-belici şi a fost rodul unei activităţi dedicate a lui Monnet şi Schuman, cei care sunt consideraţi Părinţii Fondatori ai Uniunii Europene, dar şi a unei elite intelectuale, politice, economice din Occident care căuta o cale care să nu mai ducă Europa la dezastrele trăite de generaţia care a traversat cele două războaie mondiale. Tratatul constituind Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi Oţelului(1952) a fost o secvenţă a integrării economice europene, deoarece politicienii de atunci se găseau încă în pendularea dintre vechi şi nou. Schuman şi Monnet au realizat că planul lor de integrare europeană, care previziona crearea unui cadru federalist, era prea ambiţios pentru politicienii Europei şi au realizat că putea fi realizat doar prin acumulări-dezvoltări succesive. Iar acestea depindeau de ambiţiile şi opţiunile elitei şi liderilor statelor membre. Ceea ce s-a dovedit a fi nu doar realist, ci argumenta că procesul integrării europene era puternic supus contextualităţii. Chiar Tratatul care instituia Comunitatea Economică Europeană(1957) era mai puţiun ambiţios decât Comunitatea Cărbunelui şi Oţelului şi, deci, şi decât Declaraţia lui Schuman. Ceea ce înseamnă că Uniunea Europeană de astăzi este o organizaţie regională care exprimă opţiunile şi dorinţele generaţiei actuale de europeni. Ea este mai avansată decât, să zicem, Comunitatea Europeană din 1957, dar nu a realizat viziunea lui Schuman şi Monnet. Am putea chiar constata că liderii europeni contemporani sunt într-o fază confuză, dominate de incertitudini în ceea ce priveşte viitorul Uniunii Europene. Ca să închei, voi spune că Uniune Europeană este încă un proiect în devenire şi va arăta aşa cum ne vom învrednici să o construim’’, a declarat fostul negociator şef al României cu Uniunea Europeană pentru Ziarul Faclia. 

Vasile Puşcaş avertizează că e nevoie de reclădirea spiritului european, care, în opinia universitarului clujean, nu înseamnă doar Piaţă Internă şi spectacole politice la instituţiile europene din Bruxelles, ci de „o nouă ţesătură a solidarităţii, cooperării şi atitudinii creative”:  „Elitele europene, din aceiaşi perioadă, nu s-au ridicat la înălţimea aşteptării şi complexităţii construcţiei europene, ceea ce arată că cetăţenii europeni vor trebui să impulsioneze refondarea Uniunii. Chiar amintiţii Părinţi Fondatori spuneau că pentru procesul integrării europene un aport deosebit l-ar fi putut avea domeniul cultural. Ceea ce se întâmplă chiar în zilele noastre este încă o dovadă că, pentru a defini identitatea europeană, aspectele culturale şi naţionale au o importanţă deosebită, alături de economic şi politic. De aceea, cred că ar fi nevoie să reclădim spiritul european care nu înseamnă doar Piaţă Internă şi spectacole politice la instituţiile europene din Bruxelles, ci o nouă ţesătură a solidarităţii, cooperării şi atitudinii creative care să fie puternic sudată nu doar de fuziunea intereselor economice şi politice momentane ale statelor membre, ci şi de “valorile veşnice”, cum le numea D.D.Roşca, ale culturii şi spiritualităţii europene. Ca să fac o referire la Istorie, avem nevoie de o adevărată Renaştere Europeană!”

Ziua Europei este marcată în fiecare an la data de 9 mai, începând din 1985, când în cadrul Consiliului European de la Milano s-a luat această decizie. Data marchează ziua în care a fost pronunţată „Declaraţia Schuman’’.

În urmă cu 70 de ani, la 9 mai 1950, la cinci ani de la încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, ministrul francez de externe, Robert Schuman, propunea, în cadrul unui discurs, plasarea producţiei de cărbune şi oţel sub controlul unei autorităţi comune, pentru a se controla în acest fel producţia de armament şi posibilitatea ca un viitor conflict militar să poată fi evitat. Această propunere este considerată a fi piatra de temelie a Uniunii Europene.