De ce a determinat pandemia de COVID-19 creşterea nivelului de paranoia la nivel mondial. Oamenii sunt predispuşi să creadă teorii ale conspiraţiei

În perioadele de incertitudine, cum ar fi apariţia bruscă a unei pandemii globale, oamenii pot fi mai predispuşi la paranoia şi la acceptarea unor teorii ale conspiraţiei, spun cercetătorii de la Universitatea Yale.

În perioade de incertitudine neaşteptată, cum ar fi apariţia bruscă a unei pandemii globale, oamenii ar putea fi mai predispuşi la paranoia, sugerează cercetătorii Universităţii Yale într-un nou studiu publicat în revista eLife.

„Atunci când lumea noastră se schimbă pe neaşteptate, vrem să dăm vina pe cineva pentru această neisguranţă, pentru a înţelege ce se petrece şi poate pentru a neutraliza cauza care a determinat problemele", a spus Philip Corlett, profesor asociat de psihiatrie la Universitatea Yale şi autor principal al studiului. „De-a lungul istoriei, evenimente precum marele incendiu al Romei antice din anul 64 sau atacurile teroriste din 11 septembrie au determinat o creştere a paranoiei şi a gândirii conspirative", relatează Sciencedaily.

Paranoia este un simptom cheie al bolii mintale grave, marcat de credinţa că alte persoane au intenţii răuvoitoare. Dar se manifestă, de asemenea, în grade diferite în populaţia generală. De exemplu, un sondaj anterior a constatat că 20% din populaţie credea că alţi oameni s-au manifestat împotriva lor cel puţin o dată în ultimul an; 8% au considerat că alţii au dorit expres să le face rău.

Teoria prevalentă este aceea că paranoia provine dintr-o incapacitate de a evalua cu exactitate ameninţările sociale. Dar Corlett şi autorul principal Erin Reed de la Yale au emis ipoteza că paranoia este în schimb înrădăcinată într-un mecanism de învăţare mai de bază care este declanşat de incertitudine, chiar şi în absenţa ameninţării sociale.

„Paranoia poate fi un răspuns la incertitudine în general”

„Ne gândim la creier ca la o maşină de predicţie; schimbarea neaşteptată, socială sau nu, poate constitui o ameninţare şi limitează capacitatea creierului de a face predicţii", a spus Reed. „Paranoia poate fi un răspuns la incertitudine în general, iar interacţiunile sociale pot fi deosebit de complexe şi dificil de prevăzut", precizează aceasta. 

Într-o serie de experimente, cercetătorii au solicitat subiecţilor cu diferite grade de paranoia să joace un joc de cărţi în care cele mai bune alegeri pentru succes au fost schimbate în secret. Oamenii cu paranoia mică sau care nu aveau deloc paranoia au început încet să presupună că cea mai bună alegere s-a schimbat. Cu toate acestea, cei cu paranoia se aşteptau chiar la mai multă volatilitate în joc. Aceştia şi-au schimbat, în mod capricios alegerile, chiar şi după o victorie. Cercetătorii au crescut apoi nivelurile de incertitudine schimbând şansele de a câştiga la jumătatea jocului, fără să le spună participanţilor. Această schimbare bruscă a făcut ca participanţii cu paranoia joasă să se comporte ca cei cu paranoia, învăţând mai puţin din consecinţele alegerilor lor.

Într-un experiment asociat, colaboratorii Yale, Jane Taylor şi Stephanie Groman, au antrenat şobolani, o specie relativ asocială, pentru a finaliza o sarcină similară, în care s-au schimbat cele mai bune alegeri de succes. Şobolanii cărora li s-a administrat metamfetamina - cunoscut pentru a induce paranoia la oameni - s-au comportat la fel ca oamenii paranoici. De asemenea, ei au anticipat o volatilitate ridicată şi s-au bazat mai mult pe aşteptările lor decât pe procesul de învăţare şi adaptare din timpul 

experimentului.

„Rezultatele obţinute de şobolanii care au primit metamfetamina seamănă cu cele ale oamenilor cu paranoia”

Reed, Corlett şi echipa lor au folosit apoi un model matematic pentru a compara alegerile făcute de şobolani şi oameni în timp ce îndeplineau aceste sarcini similare. Cercetătorii au descoperit că rezultatele obţinute de şobolanii care au primit metamfetamina seamănă cu cele ale oamenilor cu paranoia.

„Speranţa noastră este că această lucrare va facilita o explicaţie a paranoiei, un prim pas în dezvoltarea de noi tratamente care vizează acele mecanisme de bază", a spus Corlett.

„Beneficiul de a vedea paranoia printr-o lentilă non-socială este că putem studia aceste mecanisme în sisteme mai simple, fără a fi nevoie să recapitulăm bogăţia interacţiunii sociale umane", a spus Reed.