Azilul Sf. Camil din Cluj, acuzat că nu îngrijeşte bătrânii: "Pe patul de spital am stat lângă medicii care îl examinau pe tata. Am auzit cuvinte dure: maltratat, deshidratat, înfometat, infectat". Conducerea azilului neagă

Sediul azilului Sf. Camil Cluj-Napoca  FOTO:www.gazetadecluj.ro

Bogdan Roşca, angajat al Societăţii Române de Radiodifuziune, a postat pe blogul său un text cutremurător şi acuzator la adresa unui azil de bătrâni din Clujul mileniului al III-lea, unde a fost internat tatăl său, medic. Contactată telefonic, directoarea azilul neagă acuzaţiile şi spune că bătrânul a fost adus într-o situaţie nespălat şi cu răni.

UPDATE 15.55   Preşedintele Asociaţiei Maghiare a Handicapaţilor Motorii şi directoarea azilului Sf. Camil, Tokay Rozalia, neagă acuzaţiile şi suţine că acea scrisoare de pe blogul lui Bogdan Roşca este o răutate.

În plus, ea şi acuză. "Bătrânul nu a fost mai rău când a fost scos de la noi, din azil, decât cum a intrat. Niciun medic specialist nu va spune asta. De ce nu se întreabă nimeni cum a intrat? Domnul care acuză l-a adus nespălat şi cu răni urâte", susţine Tokay Rozalia.

Bogdan Roşca spune că va face plângere la poliţie, primărie, Parchet, Protecţia Consumatorilor. Azilul primeşte donaţii din străinătate, prin urmare jurnalistul a afirmat că va scrie ambasadelor Ungariei, Austriei şi Olandei din România pentru a înştiinţa donatorii din acele ţări ce se întâmplă la azilul din Cluj.
 

Redăm o mărturisire şocantă semnată de Bogdan Roşca, şi intitulată "Centru de exterminare la Cluj în 2012", pe blogul său. Comentariile postate la articol întăresc acuzaţiile.

"Am să vă povestesc în continuare ce suferinţe poti trăi într-o ţară a Uniunii Europene şi într-un oraş medical-universitar  cum este Clujul. Acest text se vrea, în primul rând, un semnal de alarmă faţă de serviciile pe care un om de bună credinţă le contractează şi care îl duc până aproape de…moarte. Se vrea însă şi o promisiune.

Povestea este oarecum simplă. Tatăl meu a fost medic. A fost chiar conferenţiar la una dintre catedrele de ginecologie din marea Universitate de profil clujeană. Din păcate, din vară se lupta cu o boala neurologică cumplită care în cazul sau evoluează îngrozitor de repede… Abandonat de a doua familie (alegerile îi aparţin şi nu le discut) am încercat să mă ocup de problemele sale…Am stat prin spitale…Am dat de oameni de calitate, în special din rândul corpului medical. Şi le mulţumesc pentru omenia pe care au arătat-o. Nu sunt mulţi… Am dat şi de scursori, de infirmiere şi asistente cu buzunare largi. Am dat cu faţa de mozaicul rece al clinicilor universitare (ce fală, domle!) în care nu găseşti nici măcar comprese şi faşă sterilă.Ce să mai vorbim de alte medicamente. Am făcut rulajul pentru căteva farmacii clujene de unde am cumpărat zeci de chimicale şi materiale sanitare.

De comun acord cu tata, după ce a depăşit un  moment dificil, în iunie am căutat un azil. Era clar că are nevoie de o îngrijire permanentă. Am vizitat mai multe locuri. Şi am ajuns la locul pe care îl consider coşmarul oricărui bunic.

Serviciile sociale pentru persoanele vârstnice sunt la pământ. De fapt ele nu există. (…)

În rest, majoritatea instituţiilor de profil nu au locuri. Telefoane, refuzuri şi despărţiri cu Doamne Ajută! Cu excepţia unuia…E un azil/sanatoriu mare chiar în Cluj. În cartierul Zorilor pe strada Pădurii, numărul 11, administrat de Asociaţia Maghiară a Handicapaţilor Motori.
Azilul se numeşte Sfântul Camil.
Atmosfera interioară, pioasă. Plin de cruci şi simboluri religioase,  recepţie la intrare, personal mişunând de colo-colo, lift, scaune cu rotile la discreţie, camere decente. Suntem interogaţi de doamna Tokay Rozalia, căruia îi expunem situaţia.
Tata nu este un vârstnic cu probleme neuronale comune. Tabloul sau clinic este complicat şi ar băga în sperieţi orice fiu sau fiică dacă ar vedea un astfel de bilet de ieşire din spital. Dar este acceptat în sanatoriu pentru 2000 de lei pe lună. În aceşti bani intrau casa, masa şi, foarte important pentru mine, administrarea tratamentului şi îngrijirea zilnică (toaleta şi igiena personală, hrănire).

După ce l-am mutat am găsit pe net acest articol. L-am parcurs, dar sursa afirmaţiilor nu mi se părea credibilă (un angajat care şi-a pierdut slujba) şi nici organul de presă nu e printre cele de încredere. M-am îngrijorat puţin dar am mers tot la două zile în vizită. La început totul părea normal. Apoi, la un moment dat, din cauza proastei administrări a medicamentelor, boala tatei se decompensează. Dezastru! E stabilit un nou diagnostic, mult mai dur…Începe tratamentul şi după primele două zile tata mă sună la telefon şi mă face, glumeţ, panicard. A fost ultimul telefon pe care l-am primit de la el.

Ulterior situaţia sa se degradează îngrijorător. Deşi am mers acolo des, nu mi se comunica nimic. Îl vedeam în scurte momente, uneori supravegheat. Nu aveam acces în camera sa care era ţinuta sub cheie. Nu mi se explica nimic. Nu puteam să-i las nici o cafea, deşi tata ar fi băut cu plăcere o gură mică. La un moment dat, cu o săptămână înainte de a-l scoate de acolo, aflu că a fost mutat în altă cameră. De ce? Întrebaţi-o pe doamna Tokay…O persoană care conduce închisoarea cu mână de fier şi care pare deranjată de fiecare dată când mă vede…
(…)
Cee ce nu ştiu ei este că am văzut şi vechea cameră a tatei în care el nu mai avea nici un lucru.
În momentul în care, la următoarea vizită, am văzut bandajele neschimbate la picioare şi starea jalnică în care era, am decis împreună cu sora tatei (medic şi ea) să-l scotem de acolo.

Pe patul de spital am stat lângă medicii care îl examinau. Am auzit cuvinte dure. Maltratat, deshidratat, înfometat, infectat.
În scrisoarea medicală de ieşire din spital  se găsesc următoarele cuvinte şi expresii:
- tegumente deshidratate
- eczemă de stază şi celulită gambieră, onicomicoză
- eczemă de stază suprainfectată
- infecţie urinară cu Proteus, cultura din ulceraţiile gambieră pozitivă pentru Stafilococ  aureus, ulceraţii fesiere (acestea recente după aspect)
- hipoproteinemie şi alte aspecte specifice bolii neuronale

Cu alte cuvinte, un pacient prost hidratat ( nu i s-a dat apă), prost hrănit şi dispensarizat incorect sau deloc. Plus o leziune peste burtă sub piept, o plagă prin tăiere pe fesa dreapta".