Aromă de bucurie prin ochii copiilor cu care viaţa nu a fost prea darnică. Prima lor tabără sau cum educaţia scapă de sărăcie

Vreo 20 de ştrengari urcau dealul ca să ajungă la ruinele Cetăţii Liteni. Un ciobănesc s-a gândit să nu-i lase singuri şi să le fie al treilea ghid. Copiii au de la 10 ani în sus. Unii provin din familii nevoiaşe pentru care o simplă tabără de vară e un lux, alţii învaţă bine la şcoală şi nu ştiu cum arată lumea din jurul comunei natale. Niciunul nu a trăit experienţa unei tabere.

Sărăcia nu s-a născut la sat, ci în minte, apoi în buzunare. Leacul constă în doze considerabile de voinţă şi educaţie. Şi se administrează din primii ani de viaţă.

„E prima dată când suntem în tabără“, zice Ana, o puştoaică de vreo 12 ani, din Cojocna. A venit cu verişoarele ei, Casandra şi Alina (foto mai jos). „Ne place Româna că învăţăm poezii“, mai zic fetele. Nu uită de engleză şi sport. De ce sport? „Că e fain“, răspund ele. Casandra se pricepe la gătit, ştie să facă sarmale şi prăjituri. Au stat aproape tot timpul drumeţiei spre Cetatea Liteni împreună. Iar când cresc vor să lucreze ca şi coafeze, cosmeticiene ori handbaliste.

Tabăra organizată de filiala din Cluj a Fundaţiei World Vision le-a îndeplinit un vis la care puţini se gândesc: să vadă trenul. Să vadă maşinăria aceea cum trece şuierând prin gară. O imagine banală pentru majoritatea oamenilor, una care merge chinuitor de încet, e lipsită, multe ori, de confortul dorit şi are petice lipsă de vopsea. Însă pentru cele trei, entuziasmul primei întâlniri cu trenul a fost copleşitor.

Povestea lor aduce cu a altor copii năzdrăvani din sate ca Mociu, Aghireşu şi Iclod pentru care sfârşitul săptămânii trecute a fost, probabil, momentul cel mai intens al vacanţei lor de vară. Drumeţie spre ruinele unei cetăţi a căror poveste n-o ştiau, tiroliană, cules de frăguţe prin pădure, curs de orientare cu busola, lecţii la panouri de căţărat. Astea pe lângă mese regulate şi lecţiile care le învaţă singuri, printre rânduri, descoperind lucruri şi alţi oameni ca ei.

Georgiana e o blondină cu ochi albaştri care ştie să cânte la vioară. Alexandra e din Iclod şi iubeşte caii. Andreea e din Mociu şi a mai fost într-o excursie de o zi la mănăstirea Bârsana. Îşi ajută părinţii la treburile casei, hrănesc animalele şi au grijă, de mici, de gospodărie, deşi sunt la vârsta la care altele ar fi bine să le fie priorităţi.

„Îi învăţăm că dacă se ţin de şcoală pot să depăşească greutăţile. Încercăm să le explicăm că educaţia e singura variantă prin care pot să iasă din sărăcie“, spune Silvia Boncuţiu, PR-ul World Vision din Cluj. Tabăra din satul Moara de Pădure, din comuna Băişoara, o superbă zonă turistică cu drumuri ce lasă de dorit, a fost sponsorizată de o multinaţională.

Însă lucrurile mici, care nu ţin de starea materială, fac diferenţa. Gesturi banale asemeni unui zâmbet în momentul potrivit înseamnă că acolo, undeva, într-un univers, soarele încălzeşte planetele din jur.

Mai puteţi citi:

Copiii digitali şi aventurile lor în lumea lui 1 şi 0. Cum îi ajută calculatorul pe cei mici să-şi formeze o gândire critică

De mai bine de un an, Asociaţia Etic organizează la Cluj cursuri de IT pentru prichindei transformând programarea într-o joacă de copii. Una nu doar plăcută, ci şi utilă, care îi ajută pe cei mici să-şi dezvolte armonios gândirea.