Adevărul despre industria IT spus de un antreprenor din Silicon Valley-ul românesc: „se lucrează în sistem lohn şi foarte mulţi bani pleacă din România“
0
Proprietarul companiei AROBS, aflată în top 5 al celor mai importanţi angajatori pe IT din Cluj, Voicu Oprean, susţine că industria IT din România este bazată pe lohn tehnologic, în timp ce doar 10% din companii îşi dezvoltă propriile produse. Profitul marilor companii cu capital străin care înfiinţează centre de outsourcing sau dezvoltare de software în România nu rămâne, de multe ori, în ţară.
Nouă milioane de specialişti IT din toată lumea sărbătoresc, anul acesta, 20 de ani de când prima versiune a limbajului de programare Java a fost lansată spre utilizarea publicului specializat. Compania AROBS, care se regăseşte în top 5 angajatori de profil din Cluj-Napoca- oraş supranumit Silicon Valley-ul României, a organizat o conferinţă internaţională la care au participat, printre alţii, Lukas Eder, fondatorul şi CEO-ul companiei elveţiene Data Geekery, unul dintre cei mai cunoscuţi „evanghelişti” Java din lume. „Adevărul” a stat de vorbă cu proprietarul Arobs, Voicu Oprean, despre ce înseamnă această aniversare pentru IT-ul românesc.
Adevărul: Nouă milioane de specialişti IT din toată lumea sărbătoresc, anul acesta, 20 de ani de când prima versiune a limbajului de programare Java a fost lansată spre utilizarea publicului specializat. Ce înseamnă pentru IT-iştii din România această aniversare?
Voicu Oprean: Java este un limbaj de programare care a început de peste 20 ani şi care permite dezvoltarea în principal a soluţiilor web şi acces la baze de date pe arhitecturi web based. Se zice că în România aproximativ 1 din 3 programatori foloseşte Java sau chiar dacă nu foloseşte, cel puţin ştie limbajul. Cele mai multe platforme, în special pe zona bancară de super-securitate, folosesc Java.
Care este cel mai important lucru pe care l-aţi învăţat din conferinţa organizată?
În primul rând aş zice că ne-am dat seama că suntem o comunitate, în primul rând, şi avem aceleaşi probleme, că suntem în România , Anglia sau Germania; suntem pe o piaţă globală şi e bine împărtăşim ceea ce ştim, să share-uim şi să învăţăm şi pe alţii. Aceste e şi scopul coferinţei, la care intrarea a fost gratuită, oferită de Arobos comunităţii It din Cluj. Dorim să crească nivelul de competenţă al IT-iştilor din Cluj. Suntem deja la a 2-a ediţie. Vrem să învăţăm de la invitaţii din străinătate modul lor de a comunica cât mai multe şi vrem să deschidem minţile oamenilor.
Este Clujul Silicon Valley-ul României?
Silicon Valley nu poate exista fără investitori şi fără firme care produc plus valoare deosebită ori creează tehnologii, ori un limbaj nou de programare, şi fără universităţi. Silicon Valley trebuie să aibă 2 compoente – investitori - fie că-s fonduri de investiţii sau particulari, să atragă antreprenori în acea zonă – pe care nu-i avem- şi universităţi ce trebuie să aisgure acel cadru şi acel nivel tehnic sau antreprenorial ca să dezvolte zona. În Silicon Valley discutăm de cel puţin 10 universităţi – Stanford sau Barkley sunt printre cele mai renumite, dar pe lângă ele sunt şi cele locale care furnizează forţă de muncă, trainuiesc, au profesori mentori, asigură consultanţă antreprenorială.
Cum au reuşit românii să devină atât de buni în IT, în condiţiile în care am ieşit dintr-un sistem comunist foarte închis la ceea ce se întâmpla în străinătate?
Înainte de 89, în România au existat primele variante de minicalculatoare, pornind de la Felix-urile care erau produse aici. Exista o cultură în acest sens, existau centrele de calcul unde se făcea treabă. Multe dintre firmele şi proiectele româneşti în IT, inclusiv – antivirusul lui Talpeş (BitDefender-nr), au pornit de la oameni care erau în centrele ITC; Se făcea programare ca afară, poate nu la acelaşi nivel, dar aproape. Structura exista, sistemul universitar era bine pus la punct. Eu am început facultatea înainte de Revoluţie şi terminat-o după. Am prins profesorii din ambele epoci. Pe măsură ce graniţele au fost deschise, profesorii au ieşit afară şi au transmis mai departe studenţilor ceea ce au învăţat. Eu după ce am terminat facultatea, eram pregătit să lucrez în domeniu.
Afacerile IT din România sunt un fel de insule – în care se lucrează la fel ca în Vest, şi aici vorbim de la mentalitatea şi metodele de muncă, până la salariile angajaţilor. Cum s-a dezvoltat IT-ul aşa de mult într-o ţara în care e foarte greu să menţii pe linia de plutire o afacere?
Toate zonele în care s-a dezvoltat IT-ul au fost create în jurul centrelor universitare. Asta înseamnă că am avut profesori dedicaţi care au transmis informaţia studenţilor. Faptul că informaţia a fost mai ales tehnică şi mai puţin antreprenorială e o altă chestiune. Eu doresc ca cei ce termină acum univerităţile tehnice să aibă şi abilităţi antreprenoriale. Absolvenţii au abilităţi tehnice deosebite, dar zona antreprenoarială lipseşte, în 2-3 -5 ani intră într-o zonă de confort din care nu mai vor să iasă şi urmează o carieră pur tehnică. Mai exact nu mai vedem pădurea de copaci.
Lohnul este un sistem întâlnit foarte des în industria vestimentară: firme din România realizează produse folosind materia primă şi modelul din străinătate pentru branduri străine. Motivul pentru care se face lohn este forţa de muncă ieftină.
Totuşi vorbim despre un domeniu foarte dinamic.
Dacă ţin bine minte, ultimele cifre, It-ul creşte în fiecare an cu 12-15 % faţă de anul trecut (veniturile companiilor au depăşit anul trecut 2,4 miliarde de euro/nr), e o creştere mai mare faţă de cea a PIB-ului României. Întrebarea importantă este câţi bani proveniţi din IT rămân în ţară. Dacă discutăm despre centre de outsourcing, business process outsourcing, shared services, dezvoltare de software, foarte mulţi bani pleacă afară. La un anumit nivel, putem spune că suntem în zona de lohn tehnologic, adică vine o companie, dă o comanda să i se realizeze o aplicaţie care să aibă 10 funcţii; firma din România le face, trimite codul sursă în străinătate şi aici se termină contractul. Ei preiau aplicaţia şi o folosesc. Mult mai avantajos e să dezvoltăm noi aplicaţia, investim noi banii, realizăm platforma şi o vindem la cel puţin 10 firme sau, mai nou, se închiriază aplicaţiile contra unui abonament lunar. Noi avem două produse valorificate pe acest concept, o aplicaţie pentru rezervări hoteliere şi una pe management de flotă. Firmele nu cumpără munca, ci plătesc o chirie lunară ce păstrează plus valoarea în ţara unde a fost creată. Noi asigurăm mentanţă, dezvoltare, cercetare. Din acest motiv îmi doresc mai mulţi antreprenori în IT pentru că acest lohn tehnologic la un moment –dat se va sfârşi ca orice zonă pură de servicii.
Ce rol trebui să aibă statul pentru a stimula mediul de afaceri?
Dacă statul creează un mediu prdictibil şi are viziune pe următorii 10 ani care să fie asumată de toate partide, lucrurile ar funcţiona extraordinar. Cadrul trebuie să fie predictibil pentru afaceri- fiscalitatea să fie aceeaşi pentru toţi, să nu fie ajutor de stat pentru multinaţionale şi firmele mici să fie lăsate fără ajutor. Contest decizia de ajutor de stat pentru firmele IT ce angajează peste 200 de persoane pentru că angajaţii îi iau de la celelalte firme. Piaţa e foarte fragmentată, 80% din piaţa IT reprezintă firme de sub 50 de oameni. Să angajezi 200 de oameni, trebuie să ai măcar 200 de angajaţi ca să nu-ţi asumi un risc prea mare. Cele mai multe firme de acest gen sunt fie cu capital străin, fie firme mai vechi. Cele mai multe astfel de firme sunt cele din străinătate care crează centre de dezvoltare care respectă acelaşi model de transfer tehnologic, de lohn. Să ajuţi aceste firme cu ajutor de stat, cred că duce la crearea unei disfuncţionalităţi în economia de piaţă. Întrebarea care se pune în legătură cu aceste firme este dacă marchează profitul în România sau în străinătate? E întrebare foarte mare la care autorităţile fiscale trebuie să răspundă.
Cum vedeţi viitorul pieţei IT din România?
Cred că am trecut de zona în care salariile mici ale IT-iştilor comparativ cu ale omologilor din străinătate să fie singurul avantaj pentru care clienţii apelează la programatorii din România. Am ajuns în zona în care contează ce livrezi şi ce plus valoare aduci clientului, iar aici zona de training are o imporanţă deosebită, adică instruirea oamenilor. Ideea de programator care stă în spatele calculatorului şi generează ceva genial nu mai e actuală, astăzi el trebuie să ştie să explice ce a făcut, cum a făcut, de ce; el trebuie să ştie să comunice cu clientul sau cu diverse departamente ale firmei, fie că vorbim de vânzări, marketing sau mententanţă.
Bit Defender este un proiect care-şi are originea în centrele de calcul de pe vremea comunismului, spune Voicu Oprean
Există presiunea IT-iştilor mai ieftini din India şi China?
Presiunea a rămas şi e continuă, însă depinde care e zona în care zici „enough is enough” (este de ajuns-nr). Presiunea există atât din partea angajaţilor, cât şi a concurenţei, întrebarea e dacă vrei să rămâi în blue ocea sau în red ocean, adică dacă preferi zonă superconcurenţială sau începi să-ţi dezvolţi propriile produse şi linii de busines unde să generezi ceva nou. Pe de altă parte, programatorii se pot muta şi invers, în Europa de Vest sau SUA. Nu neapărat trebuie ca firmele să plece, cum a fost cazul „Live rail”, în care programatorii din Bucureşti au fost invitaţi să se mute la Londra. Şi atunci cu ce rămâne România şi statul român? Cu visul că aici a fost dezvoltat un produs cu acţionariat românesc ce a fost achiziţionat de Facebook. E bine, e rău, nu ştiu? Trebuie să te întrebi şi ce laşi după tine. Depinde de fiecare. Eu am lucrat SUA 6 luni la o firmă IT şi m-am întors să dezvolt business acasă. Toată lumea zicea << ce-o fi cu ăsta, e looser, s-a întros, că n-a reuşit acolo>>. Presiunea asta a existat din partea părinţilor, a prietenilor. Se pare că să mă întorc a fost decizia corectă pentru mine şi cred că şi pentru restul. În decursul timpului, cel puţin câteva mii de programatori au trecut prin Arobs. Unii şi-au înfiinţat firme, alţii lucrează la Facebook, Google sau la alte firme renumite. Decizia mea a fost corectă. În 97-98, când am înfiinţat Arobs erau 3-4 firme de IT în Cluj. Noi am construit acest ecosistem împreună cu alte câteva firme.
Cum credeţi că trebuie să evolueze IT-ul în România?
It-ul trebuie să se reinventeze, trebuie să se mute pe zona de produse, şi pe acel outsourcing specializat, cred că specializarea în domeniul outsourcing trebuie să fie ori pe verticale de businees, mai exact tavel, banking, automotive, ori pe tehnologie, iar cele 2 direcţii depind de opţiunile pe care fiecare antreprenor trebuie să le aibă într-un anume moment. Zona de produse presupune că firma să-şi conceapă singură produsele, să creeze un cadru, un ecosistem, cu echipe de vânzări, suport, marketing, post vânzări. Unul dintre produsele noastre generaeză 4 milioane de euro anual, cu o echipă de 10 programtori. Dacă reducem situaţia la cifre, aş zice că un programator generează 400.000 euro pe an, e mult mai rentabil decât un programator care lucrează la o firmă de outsourcing care gerează poate 40.000 euro pe an, diferenţa e de la 1 la 10. Dacă înţeleg aceste firmele şi antreprenorii din România, deja suntem în zona potrivită. Cred că foarte puţin din IT-ul românesc funcţionează pe baza acestei strategii. Eu zic că sub 10 %.
Firmele româneşti încă încearcă să găsească linii în buget, pentru a aloca bani pe zona de produse. Statul ar putea ajuta prin scutirea de taxe a proiectelor inovative.
Cum vedeţi relaţia dintre autorităţile publice şi domeniul IT?
Cel mai mult cred că ar ajuta parteneriatele public-private. Suntem firme locale şi ne-am dori să ne bage în seamă autorităţile locale când realizează un sistem. Aş vrea să nu ne lovim de caiete de sarcini scrise prost sau cu dedicaţie, care pot afecta posibilitatea noastră de a participa la proiectele locale, în calitate de firme care contribuie la bunăstarea oraşului. Acum sunt licitaţii la care criteriile eliminatorii descalifică automat cele 90% din firmele IT din România, care au sub 100 de oameni.
Parteneriatul public-privat este foarte important pentru firmele IT, pentru că dacă nu poţi testa la tine în ţară anumite soluţii şi idei, afară nu ai nicio şansă, costurile sunt de 3-4 ori mai mari, riscurile sunt mai mari, legislaţia e diferită, efortul de management e mai mare, plus diferenţa de limbă te fac oustider. Până la urmă activăm pe o piaţă gloablă şi vrem să ieşim cu produsele noastre pe piaţa globală. De ce să aducem soluţii IT de la firme din străinătate, când se pot face aici. Firmele din România pot genera oricând sisteme de carduri de sănătate, de gestionare a parcărilor sau sisteme de generare a rogivnetelor într-un cadru centralizat. Aceste lucruri se pot face cu resurse româneşti în România, de firme ce plătesc taxe la stat şi care contribuie la întregul ecosistem din ţară.
Cum pot face firmele locale proiecte de mari dimensiuni, dacă au un număr limitat de angajaţi?
La fel cum generăm la Arobs inovaţia: generăm prototipuri, le testăm, apoi le scalăm şi le ducem într-o zonă mai mare. Pe sistemul paşilor mici. Din 2005, noi am crescut cu 20-30% în fiecare an, a fost o evoluţie cu paşi mici. Dacă porneam sistemul de card de sănătate acu 5 ani, porneam cu pilot la nivelul unui oraş, apoi scalam la nivelul judeţului, al regiunii şi apoi, al ţarii. Probabil în 5 ani aveam un sistem funcţional, făcut cu paşi mici şi transparent. Versus varianta să alocăm 10 milioane de euro, facem proiectul şi vedem ce va ieşi. Care sistem funcţionează mai bine nu ştiu, dare e bine de ştiut că există şi această opţiune.
Pentru a exista parteneriate public- private e nevoie şi de un cadrul legislativ prietenos?
Da, e nevoie de cadrul legislativ, dar cred că există în legislaţie acele lucruri care se numesc încredinţare directă, care-ţi permit să faci nişte prototipuri pe proiecte cu o sumă relativ mică. Îţi permiţi ca autoritate locală să rişti cu o anumită firmă un proiect. Cine se gândea că Untold va face ce a făcut în Cluj? Suma alocată a fost mare, dar cineva a riscat acolo. Eu cer autorităţilor să rişte în zoana de încredinţare directă. Să chemi mediul de business şi să zici, uite, astea sunt problemele oraşului. Dai o listă de 10 probleme şi zici cine se bagă aici. Cointeresezi clusterle din zona respectivă şi le ceri să facă proiectele. Şi cu asta am rezolvat-o. Autoritatea locală riscă o sumă mică, verifică ce se întâmplă şi învaţă din chestia asta. Sunt convins că beneficiul pe termen lung e mult mai mare decât să faci un proiect de câteva milioane de euro. Noi la nivelul Clusterului iTech Transilvania, unde sunt 40 de firme de IT, am avut contacte cu autorităţile publice, dar nu s-a finalizat nimic. E o frică prea mare de asumare a riscului, noi ca antreprenori riscăm în fiecare zi. Poate că nu suntem suficient de antreprenori nici la nivel politic, riscăm prea puţin.
Carte de vizită - Arobs
Cu o exprienţă de 17 ani pe piaţa de IT, AROBS Transilvania Software este o companie cu acţionariat 100% românesc, specializată pe dezvoltarea de software pentru aplicaţii mobile, soluţii de localizare şi management al flotelor auto, precum şi soluţii SFA şi CRM pe terminale mobile. Compania, care se regăseşte în top 5 angajatori de profil din Cluj-Napoca, a încheiat anul trecut cu o cifră de afaceri de peste 15 milioane de euro. AROBS are şase centre la nivel naţional şi încă trei birouri în străinătate, în Chişinău (Republica Moldova), Budapesta (Ungaria) şi Londra (Marea Britanie).
IT-ul în România , în cifre
Veniturile companiilor din IT au depăşit anul trecut 2,4 miliarde de euro. În acest domeniu lucrează peste 86.000 de programatori, cam jumătate faţă de cei din Silicon Valley. În primele trei luni ale acestui an, IT-ul a contribuit la formarea produsului intern brut mai mult decât construcţiile şi agricultura la un loc.
Citeşte şi
Mai puteţi citi:
Microsoft importă "creiere" din Cluj
FOTO Lumea lui Knotch. Povestea unei românce din Silicon Valley care a creat o nouă reţea socială
Se încarcă comentariile...
