Eroul fără braţ de la Oituz. Caporalul care şi-a condus camarazii în luptă după ce a fost sfârtecat de obuz

Monumentul de la Buşteni care îl înfăţişează pe Constain Muşat Foto:edituramateescu.ro

Cu mâna stângă sfârtecată de o schijă de obuz, caporalul Constantin Muşat a continuat să lupte la Oituz pe 16 decembrie 1916, alături de camarazii săi. Pentru eroismul de care a dat dovadă, tânărul a rămas în conştiinţa naţională drept un erou.

Istoricii spun că după ce a fost lovit de un glonţ vrăjmaş a refuzat să fie reformat şi cu braţul amputat a cerut să lupte în continuare. Pentru atitudinea sa patriotică este citat prin Înaltul Ordin de Zi nr. 32 din 12 februarie 1917 al Regelui Ferdinand. A căzut eroic, în primele rânduri, în luptele de la Oituz. Ultimele lui cuvinte au fost: „Grenade, băieţi, grenade!”

Deşi  s-a născut  în comuna ilfoveană Domneşti în anul 1890, la sfârşitul secolului al XIX-lea, împreună cu familia, s-a stabilit în inima Bărăganului. Mai întâi în satul Smârdan, judeţul Ialomiţa, unde a urmat clasele primare la şcoala din satul Bogata. În anul 1906, dupa moartea tatălui, se mută în satul Ciocăneşti - Mihai Vodă (Floroaica, de astăzi din judeţul Călăraşi) şi apoi merge la Bucureşti şi se califică în meseria de croitor.

Misiuni la graniţă

La 1 noiembrie 1911 este înmatriculat la Cercul de Recrutare Ialomiţa din Călăraşi, iar un an mai târziu este repartizat la Regimentul de infanterie Matei Basarab” - Dobrogea, apoi la Regimentul 2 Grăniceri, unde îl găseşte începutul războiului.

A făcut parte din primul batalion al Regimentului II Grăniceri, cu misiunea de a păzi graniţa în sectorul muntelui Susai de la Predeal şi Valea Prahovei. Pe 28 august 1916, batalionul de grăniceri din care făcea parte şi soldatul Constantin Muşat, a început să coboare spre Braşov. În luptele crâncene din Defileul Oltului, la Câineni, Muşat a fost rănit de mai multe ori, însă a refuzat evacuarea în spatele frontului.

Sculpturi în mai multe localităţi

La 31 iulie 1917, la asaltul de la Cosna (cota 789), în bătalia Oituzului este răpus de gloanţele duşmane. Chipul său dârz a fost eternizat în opere sculpturale la Buşteni, Brăila, Panciu, Bârlad, iar din 3o octombrie 1994 şi în satul Floroaica, comuna Vălcelele, judeţul Călăraşi.

Vă recomandăm şi:

Eroul de la Oituz, dat uitării. Povestea lui Virgil Bădulescu, generalul care a reformat sportul românesc

MĂRTURII VIDEO Tragica epopee a lui Toma Arnăuţoiu, eroul din munţi

Cine a transformat-o pe Ecaterina Teodoriu într-un erou?

Adevărul despre procesul Mareşalului Antonescu: cinci erori grave ale acestuia faţă de români