Ce facem cu gândurile ascunse care ne chinuie în timp ce ne rugăm. Cum trebuie să ne reculegem pentru rugăciunea perfectă - îndrumările preoţilor
0Reculegerea trebuie să fie o calitate esenţială a rugăciunii noastre. Dar ce facem atunci când gândurile dau năvală în mintea noastră, când atenţia ne este distrasă de alte lucruri, când nu ne putem concentra suficient? Este bine să amânăm acest moment sau să depunem toate eforturile pentru a continua?
Cel mai direct răspuns îl găsim în scrierile părintelui Arsenie Boca. Duhovnicul de la Prislop i-a îndemnat mereu pe credincioşi să caute calea izbăvirii prin credinţă:
“Rugăciunea este un leac care vindecă orice fel de rană, opreşte orice lacrimă, linişteşte orice durere, ea subjugă orice pasiune. Prin rugăciune nemulţumirile şi resentimentele noastre se potolesc, îngrijorările dispar, neliniştea şi nerăbdarea încetează, iar evlavia şi credinţa se măresc”, spunea părintele. Drept urmare, săvârşim o mare greşeală dacă nu ducem la bun sfârşit ceea ce ne-am propus. Preoţii spun că tocmai acesta este rostul rugăciunii, să scăpăm de ispite, să ne curăţim sufleteşte şi întărim legătura cu Dumnezeu.
Cheia protecţiei de la Divinitate
“Rugăciunea ne scapă din ghearele Satanei şi ne purifică, reprezentând cheia unei protecţii pe care o căpătăm de la Divinitate.
Rugăciunea comună este mai ascultată de Dumnezeu decât cea individuală, pentru că se creeaza o emulaţie spirituală în care sufletul este mai adânc implicat. Şi sigur că răspunsul este pe măsura credinţei noastre. Comuniunea cu Dumnezeu nu poate fi întărită decât prin rugăciune şi credinţă. Trebuie să credem în noi şi în credinţa pe care o avem în suflet şi, cu siguranţă, vom fi izbăviţi”, explică părintele Nicuşor Dascălu, purtător de cuvânt al Episcopiei Sloboziei şi Călăraşilor.
Inima curată şi concentrare maximă
Pentru ca rugăciunea să fie corectă, credinciosul trebuie să aibă inima curată, să nu fie bântuit de gânduri ascunse şi să se concentreze în rugăciune ca pentru un lucru foarte important.
“Să alungăm orice gând străin, orice preocupare să ne impunem spiritului nostru, memoriei, imaginaţiei, vederii şi auzului”, predica părintele Arsenie Boca, adăugând: „De multe ori, atunci când nu mai simţim o plăcere în rugăciune, când mintea noastră nu se poate concentra suficient, când atenţia ne lipseşte, când ne întristăm, când ne deprimăm şi întrerupem rugăciunea sub motivul că nu suntem destul de apţi pentru ea, amânând-o pentru alta dată şi aşteptând să ne vină dorinţa de rugăciune, săvârşim o mare greşeală”.
“O rugăciune perfectă, «ca la carte”», se face ţinând cont de câteva condiţii. În primul rând, oamenii trebuie să fie cu inima curată, senină şi plină de sinceritate şi să îndepărteze toate obstacolele negative care s-ar putea opune eficacităţii rugăciunii”, spune părintele Paul Tudorache, preot la biserica “Sfânta Cuvioasă Parascheva” din Călăraşi.
De aceea, preoţii ne sfătuiesc să ne pregătim pentru rugăciune, de ce nu?, la fel cum ne pregătim pentru întâlnirea cu cineva foarte important. “Interesele noastre pământeşti sunt mai importante pentru noi decât cele spirituale. Un suflet care se reculege înainte de a se ruga, este un suflet care-şi impune un sacrificiu. (…) Privegheaţi şi vă rugaţi pentru a nu cădea în ispită. O clipă de neatenţie, de indolenţă, de lene în privinţa rugăciunii şi diavolul pune stăpânire pe noi. Numai printr-o permanentă rugăciune îl putem deci ţine la distanţă”, obişnuia să spună Sfântul Ardealului credincioşilor care îl înconjurau.
Cea mai scurtă şi dreaptă rugăciune
Şi părintele Cleopa, unul dintre cei mai mari duvohnici ai României, ne-a lăsat câteva sfaturi legate de momentul în care ne rugăm. Într-o predică rostită în anul 1968, apărută în „Lumea credinţei“, anul II, nr. 1(6), teologul ne învaţă cele mai scurte, dar puternice rugăciuni pe care trebuie să le avem tot timpul în gând şi în inimă.
Cea dintâi rugăciune, cea mai scurtă şi mai mântuitoare, este aceasta, pe care o auziţi mereu în Biserică: „Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh“.
Acesta e prima rugăciune către Sfânta Treime şi cea mai scurtă şi mai dreaptă în conţinutul ei dogmatic, pentru că prin aceste cuvinte slăvim persoanele Sfintei Treimi deopotrivă: întâi pe Tatăl, pricina; al doilea, pe Fiul, Cel născut mai înainte de toţi vecii; al treilea, pe Duhul Sfânt, Care de la Tatăl purcede, fiind de un scaun şi de o fiinţă cu Fiul şi cu Tatăl.
Vă recomandăm şi:
Se încarcă comentariile...
