Zeci de şcoli au fost propuse pentru desfiinţare

Elevii vor fi nevoiţi să parcurgă kilometrii întregi până la cea mai apropiată şcoală

Peste 30 de şcoli din localităţi rurale ale judeţului Buzău au fost incluse în planul de restructurarea a Inspectoratului Şcolar şi urmează să fie desfiinţate. Alte 27 îşi vor pierde personalitatea juridică prin comasarea cu alte unităţi de învăţământ.

Faptul că atâtea şcoli vor fi închise îi nemulţumeşte cel puţin la nivel declarativ atât pe primarii comunelor unde acestea funcţionează, cât şi pe reprezentanţii Inspectoratului Şcolar Judeţean.

Cu toate astea măsura va fi pusă în parctică din lipsa fondurilor şi sute de copii vor face naveta zilnic la şcolile din alte localităţi, ori pur şi simplu vor renunţa să frecventeze cursurile.

„Nu ne place că vor fi închise unităţi de învăţământ. Am vrea să existe şcoli în fiecare localitate" , ne-a declarat Paul Negoiţă, inspector general adjunct al IŞJ Buzău.

Acelaşi punct de vedere îl au şi primarii comunelor în care se pune problema desfiinţări unor şcoli. „Un sat fără şcoală nu are viaţă", este opinia lui Traian Răican, primarul comunei Scorţoasa.

Ambele părţi par să aibă acelaşi punct de vedere, însă nu este suficient pentru că banii alocaţi învăţământului sunt tot mai puţini, iar natalitatea tot mai scăzută face ca măsura să îşi găsească justificare.

Până şi primarul din Scorţoasa este dispus să înţeleagă că altfel nu se poate. „Sunt împotriva desfiinţării oricărei şcoli din comună. Cu mare greutate aş accepta închiderea celei de la Plopeasa de Sus unde învaţă doar patru-cinci copii", ne-a declarat Traian Răican.

Şcoli reabilitate ca să fie închise

Reorganizarea şcolilor din mediul rural va avea efecte sociale semnificative întrucât multe cadre didactice îşi vor pierde postul.

O altă problemă este aceea că unele dintre şcolile vizate au fost recent reabilitate. Cei care vor avea cel mai mult de suferit vor fi însă copiii căci în majoritatea cazurilor distanţa până la cea mai apropiată şcoală este mult prea mare pentru a putea fi parcursă pe jos, iar unele primării nu au mijloace de transport pentru a le asigura copiilor naveta.

Chiar şi în cazul în care există microbuz şcolar se pune problema costurilor de întreţinere, a salariului şoferului şi a combustibilului, cheltuieli care cumulate depăşesc salariul plătit unui învăţător.