Legendele din „Ţara Luanei“ – regele care a stăpânit ţinutul fermecat dintre Munţii Buzăului, sau fata trimisă pe pământ într-un car de foc
0„Ţara Luanei” este denumirea metaforică a ţinutului muntos al Buzăului, izvorâtă din legende care de generaţii întregi circulă pe cale orală printre localnici. Povestea Luanei, neconfirmată de studii ştiinţifice, s-a transmis în două variante. Una vorbeşte despre un rege bătrân care păzea porţile unei cetăţi cu zidurile până la cer, iar cealaltă, despre o fată frumoasă care a venit într-un car de foc pe pământ şi s-a îndrăgostit de un localnic.
Ţara Luanei este localizată în Munţii Buzăului, iar pe raza localităţilor Colţi, Bozioru şi Brăeşti sunt aşezări rupestre locuite încă din perioada neolitică, dar şi monumente ale naturii, în jurul cărora de-a lungul timpului s-au ţesut numeroase basme şi legende.
Una dintre poveştile pe care ghizii din Munţii Buzăului le împărtăşesc turiştilor este cea despre Ţara Luanei, legendă care evocă destinul unei civilizaţii ce înflorea în fantasticul plai al Buzăului, în preistorie, dacă nu cumva mai devreme.
Luana, deşi este un nume feminin, se spune că a fost cândva un rege care stăpânea o cetate cu ziduri foarte înalte, care parcă atingeau cerul. Este una dintre variantele pe care ni le prezintă călăuza Diana Gavrilă, absolventă a Facultăţii de Istorie, autorul unei cărţi dedicate ţinutului în care a luat naştere legenda Luanei.
Legenda Regelui Luana, care vindeca rănile cu apele fermecate din Valea Izvoarelor
Bătrânii povestesc că în vremuri demult uitate, în Munţii Buzăului au trăit cândva uriaşi şi că peste ei domnea un rege atotputernic, bătrân şi înţelept, pe nume Luana. Păzea porţile unei cetăţi cu zidurile până la cer, care era luminată zi şi noapte de soare, locuită de oameni neînfricaţi şi drepţi.
Aceştia au trăit mulţi ani fericiţi în spatele zidurilor, fiind tămăduiţi de regele Luana cu apele vii şi moarte din Valea Izvoarelor, până când vrăjmaşii în care de foc i-au atacat şi au distrus soarele ce lumina neîncetat cetatea.
„Această cetate se pare că era străjuită zi şi noapte de un soare strălucitor aidoma astrului zilei. Cei ce trăiau acolo erau netemători de moarte. În această poveste este amintită prezenţa izvoarelor tămăduitoare, Luana fiind cel care cunoştea leacul lor, având grijă ca de fiecare dată să-i tămăduiască pe cei răniţi în războaie. Cei ce se încumetau să folosească singuri leacul se îmbolnăveau şi mureau”, spune Diana Gavrilă.
Oştenii Luanei erau oameni puternici, dar într-o zi au fost nevoiţi să îşi piardă soarele care le era prieten
Legenda vorbeşte despre dispariţia acestei civilizaţii în urma unui război cu inamici sosiţi în care de foc. Ţara Luanei a fost pârjolită şi lipsită de orice formă de viaţă pentru multă vreme.
„Multă vreme ar fi trăit cei de la cetate, fericiţi, până când vrăjmaşii înzăuaţi, în care de foc, au venit şi au doborât soarele Luanei. Mare prăpăd a fost atunci pe pământ şi chiar s-a simţit la nivel planetar, pentru că pământul s-ar fi clătinat din încheieturi. Zidurile cetăţii şi împrejurimile ar fi fost arse mult sub scoarţa terestră iar zona a rămas pustie multă vreme şi nici păsările în zbor nu au mai trecut. Autorul este rezervat în ceea ce priveşte detaliile însă ne dă totuşi un indiciu preţios şi ne aminteşte de prezenţa unei peşteri numită Peştera Înţeleptului, cea în care ar fi stocate toate informaţiile care ar conduce către adevăr”, spune Diana Gavrilă, culegător de legende despre Ţara Luanei.
O altă legendă legată de Ţara Luanei este cea a unei fete frumoase care a venit într-un car de foc pe pământ şi s-a îndrăgostit de un localnic. Luana a reuşit să-i înveţe pe oameni cum să scrie, să citească şi medicină, arătându-le efectele miraculoase ale apelor vii şi moarte din regiune.
Fostul iubit din cer a înnebunit de gelozie şi când a aflat unde se ascundea Luana a pornit un război împotriva localnicilor.
În această legenda, Luana i-a învăţat pe oamenii locului cum să se ascundă în stânci acolo unde nu ajungea focul, ceea ce explică existenţa aşezărilor rupestre de la Bozioru.
Se pare că atunci când unul dintre localnici era atins de foc, Luana îl vindeca pe loc cu apa moartă şi apa vie.
Legenda care localizează stâncile în care se ascundeau localnicii ca fiind cele din zona Cozanei şi care plasează pe Platoul Martirei locul unde ar fi avut atacul din cer ar putea explica existenţa aşezărilor rupestre din Colţi şi a descoperirilor arheologice făcute aici, crede Diana Gavrilă: ”cercetătorii au găsit în peşterile din zonă desene ale unor vârfuri de săgeţi şi pumnale care datează din secolele VI-IV înainte de Hristos”.
Diana Gavrilă susţine că deşi poveştile despre Ţara Luanei nu sunt confirmate de studiile ştiinţifice pot fi făcute conexiuni între anumite elemente din legendă şi realităţile locului.
„Soarele amintit în poveste, care strălucea zi şi noapte deasupra acestei cetăţi, poate fi invocarea unui cult solar, Dumnezeu văzut prin prisma soarelui, Dumnezeul care se află mereu deasupra creştetului nostru. Cât priveşte izvoarele tămăduitoare, din legndă, avem corespondent şi în realitate. Ştie toată lumea că zona rupestră Nucu este o adevărată vale a apelor tămăduitoare, susurând un izvor cu proprietăţi tămăduitoare şi care în vremea lui Ceauşescu ar fi fost verificată iar în urma brevetului obţinut ar fi fost ridicat acel stabiliment balnear de la Fişici”, spune Diana Gavrilă.
Diana Gavrilă mai spune că legenda Luanei ar fi dovada unei legături între civilizaţia care s-a format în zona Carpaţilor cu cea sumeriană, Luana fiind al treilea rege al Sumerului.
„Dacă ar fi să tălmăcesc această poveste aş spune că ea nu face decât să amintească clar legăturile noastre cu cea mai veche civilizaţie a lumii, civilizaţia sumeriană. Spun asta nu prin prisma faptului că cineva ar fi venit din Sumer şi ar fi lăsat urme în zona munţilor Buzăului ci că de fapt poporul presumerian ar fi poporul pelasgic, cel în rândul căruia era obiceiul de migrare către alte teritorii atunci când creşteau numeric. Mama bătrână, fiind perioada matriarhatului, conducea tribul împreună cu un iniţiat. Luana, dacă ar fi să discutăm pe marginea acestui nume, nu îl regăsim decât în civilizaţia sumeriană, ca şi divinitate, venind de la LuAnu, creatorul zeilor, ceea ce pentru noi ar însemna Dumnezeu, dar în acelaşi timp figurează şi ca rege pământean, rege Ensi. Ensi, în sumeriană înseamnă înţelept, titluatură care era atribuită doar semizeilor”, spune călăuza din Colţi.
Configuraţia geologică a zonei este şi ea invocată de ghidul nostru atunci când aduce vorba despre indicii ale trecutului legendar al ţinutului dintre munţii Buzăului.
„Cele şapte rânduri de coloane numite Pieptenele de localnici îţi creează impresia de ziduri de fortificaţie dar aş veni şi cu Babele de la Ulmet, care ţi se înfăţişează sub o altă formă decât ţi s-ar înfăţişa ţie vreodată un trovant de pe pământul acesta. În afara formelor zoomorfe, antropomorfe, ale resturilor de capitel, coloane antice, cele mai multe ţi se înfăţişează sub forma navelor spaţiale”, spune Diana Gavrilă.
CITEŞTE ŞI
Mistere din Munţii Buzăului: dispariţii inexplicabile, comori blestemate, enigmatica Ţară a Luanei
Misterele din Munţii Buzăului sunt, de câţiva ani, un subiect inepuizabil de dezbatere printre împătimiţii fenomenelor paranormale. Relatări despre dispariţii inexplicabile ale unor persoane, despre morminte ale unor uriaşi, apariţii de OZN-uri sau defectări ale aparaturii electrice sunt frecvent publicate pe bloguri sau în publicaţii de specialitate.
"Babele de la Ulmet", stânci în formă de farfurii zburătoare
Curenţii de aer, ploile dar şi mâna lui Dumnezeu au făurit de-a lungul anilor, pe creasta unui deal din comuna buzoiană Bozioru, o formaţiune stâncoasă extrem de stranie, compusă din pietre rotunde, parcă şlefuite de un meşter pietrar.