Cum au ajuns în faimoasa Carte a Recordurilor două dintre atracţiile turistice din Ținutul Buzăului
0Trovanţii de la Bozioru şi „calcarele” din arealul Pietroasele apar într-un studiu geologic, din anul 2021, prin care cercetătorii argumentează proporţiile celui mai mare lac din istoria planetei Pământ: Paratethys. Informaţia este cu atât mai importantă pentru turismul buzoian, având în vedere că cele două formaţiuni geologice fac parte din Geoparcul UNESCO Ţinutul Buzăului.
Menţiunea este făcută în contextul publicării unui studiu geologic, în anul 2021, în care se spune despre faptul că cercetătorii au descoperit proporţiile imense ale celui mai mare lac din istoria planetei Pământ: Paratethys.
Guinness World Records a publicat online un articol dedicat „Celui mai mare lac care a existat vreodată” şi, de asemenea, recordul a fost publicat în ediţiile tipărite, în peste 40 de limbi.
„Pentru mult timp”, se spune în studiul realizat de o echipă condusă de dr. Dan Palcu, formată din cercetători ai institutului GeoEcoMar şi cercetători ai Universităţii din Bucureşti, „s-a crezut că aici a fost o mare preistorică, Marea Sarmatică”.
„Acum avem dovezi clare că pentru aproximativ cinci milioane de ani, această mare a devenit un lac – izolat de ocean şi plin de animale nemaiîntâlnite în alte locuri de pe glob. Lacul a acoperit mare parte din teritoriul României, în afară de zonele muntoase, şi a lăsat în urmă mărturii spectaculoase, precum nisipurile cu trovanţi din Subcarpaţii Buzăului şi Oltenia de sub munte, calcarele din zona Istriţa care acum 10 milioane de ani erau plaje tropicale, şi falezele roşiatice din Dobrogea de Sud”, se arată în studiul coordonat de dr. Dan Palcu.
Trovanții menționați în studiu sunt formațiuni numite și concrețiuni de gresie, create în straturi de nisipuri, legate între ele printr-un ciment carbonatic, datorită apelor calcaroase. Ca formare seamană cu stalactitele și stalagmitele din peșteri. În România, trovanții se găsesc în mai multe locuri, însă cei de la Ulmet, județul Buzău, și Costești, județul Vâlcea, sunt cei mai cunoscuți.
Trovanţii de la Ulmet au forme dintre cele mai ciudate, precum nişte OZN-uri, carapace de ţestoase ori bile perfect sferice, cântăresc de la câteva grame la câteva tone şi ajung să măsoare doi metri înălţime. Aceste formaţiuni geologice au fost numite de localnici „Babele de la Ulmet“.
Trovanţii sunt numiţi, popular, „pietre vii”, datorită uneia dintre multele legende, care spune că aceştia îşi pot schimba locul. O legendă spune că unul dintre bolovani ar fi fost dislocat şi mutat din locul lui de o forţă nevăzută.
Grupul de stânci care seamănă cu farfuriile zburătoare se află pe raza satului Ulmet, comuna Bozioru, aflată la 44 de kilometri distanţă de municipiul Buzău. Fac parte din Geoparcul UNESCU „Ținutul Buzăului”. Acestui ansamblu geologic i-a fost dedicat şi un muzeu de către Asociaţia ”Ţinutul Buzăului”. Turiştii află aici povestea deltei preistorice, a ridicării munţilor, şi, foarte important, povestea formării Babelor de la Ulmet. „Muzeul Formelor” este primul spatiu din România care foloseste realitatea augmentată pentru a reda toate informaţiile.
În apropierea graniței cu județul Prahova, în extremitatea sudică a Subcarpaților Buzăului, se află Dealul Istrița, un areal cu o încărcătură istorică și arheologică deosebită. Supranumit și „Ținutul de calcar”, dealul cu altitudini de 600 metri este alcătuit predominant din gresii și calcare rezistente la eroziune.
Prin compoziția sa bogată în scoici şi melci fosilizați, calcarul de la Năeni este foarte căutat, fiind numit și calcar cochilifer de Năeni. Din cariera de aici a fost extras inclusiv calcarul alb folosit la construcţia Casei Poporului.
Calcarele cu incrustații de scoici și melci sunt vizibile în grotele preistorice de la Năeni. Acestea sunt amplasate strategic, într-un loc greu de atins de către inamici şi sălbăticiuni. Au fost săpate în piatră în urmă cu 4.000 - 5.000 ani şi folosite drept adăpost. Într-una dintre ele au fost descoperite o vatră, inscripţii rupestre, dar şi arme şi unelte preistorice.
După numai o sută de metri parcurşi de la zona cu grote se află o tabără de sculptură în aer liber, realizată numai de copii. La un kilometru distanţă se află „Biserica dintr-o Piatră”, ridicată după Revoluţie, în satul Vârf, la o altitudine de 600 de metri. Lăcaşul a fost construit în întregime, inclusiv catapeteasma şi porţile împărăteşti, ceea ce-i conferă unicitate, din piatră, travertin de Năeni, extrasă din cariera din vecinătate.
Nu departe de biserică se află Necropola Tracică, un mic ansamblu de morminte vechi de peste două milenii. În perioada 800 - 600 Î.E.N., locuitorii zonei îşi îngropau morţii în morminte scobite în piatră. Primele astfel de morminte au fost descoperite în 1938, de către istoricul Nestor. Primele săpături au fost începute mult mai târziu, prin 1981. Într-unul dintre morminte a fost descoperită o sabie Akinakes.
Se încarcă comentariile...
