Enigmaticele inscripții de pe Crucea Manafului. Monument creștin ca un megalit celtic, dar decorat în stil islamic

0
Publicat:

La o răscruce de drumuri, între comunele buzoiene Săhăteni și Năeni, ascunsă printre vii, se află poate cea mai mare cruce cioplită din ţara noastră. Este vorba despre Crucea Manafului, monument unic în întreaga zonă, vechi de un secol şi jumătate, decorat cu personaje biblice şi elemente zoo şi fitomorfe, specifice islamului.

Crucea Manafului este un monument unic. FOTO Dan Grecu
Crucea Manafului este un monument unic. FOTO Dan Grecu

Crucea Manafului este o construcție impresionantă, care măsoară patru metri înălțime, o bază de 64×43 centimetri și o greutate de peste șase tone. Cioplită dintr-o singură piatră, crucea este încadrată de patru stâlpi aşezaţi în pătrat, înalţi de 240 de centimetri şi cu deschidere laterală de 153 de centimetri.

Stâlpii din jurul crucii sunt uniţi la partea superioară printr-un sistem ingenios de arcade cioplite din câte un singur bloc de piatră. Doi încă susțin o grindă, în timp ce o a doua este căzută pe pământ, printre ierburi. Acest monument este ultima cruce uriaşă din piatră care se mai păstrează astăzi, potrivit istoricului buzoian Doina Ciobanu.

Crucea Manafului Foto http://www.muntesiflori.ro/stanciu-mihai/
Crucea Manafului Foto http://www.muntesiflori.ro/stanciu-mihai/

Ansamblul a fost construit în anul 1846, în vremea domnitorului Gheorghe Dimitrie Bibescu, al cărui nume este cioplit pe cruce, fiind ctitorit de Ioan Postelnicu, fiul popii Costache Dinu Cârjan, din Breaza, şi cioplit de pietrarul Iordache Vrabie, din Bădeni, sat din comuna Breaza. Crucea Manafului este situată la jumătatea drumului dintre Săhăteni şi Năeni, pe vechiul drum al negustorilor.

Monumentul Crucea Manafului uimește nu neapărat prin prisma dimensiunii, ci a inscripțiilor aflate pe aceasta, care combină elementele creștine, precum Sfânta Treime, Sfântul Gheorghe, Dimitrie din Salonic, arhanghelii Mihail și Gabriel, cu cele musulmane, cum sunt motivele decorative zoomorfe și fitomorfe, adică plante și animale.

Despre soluţia pietrarilor care au ridicat monumentul impozant, scriitorul buzoian Corneliu Ştefan a dedicat multe rânduri în cartea sa, „Expediţie la apa vie”, publicată în 1981. Autorul s-a folosit în documentare de relatările unuia dintre bătrânii pietrari din satul Bădeni, el însuşi participant la transportul ultimei dintre marile cruci cioplite în zonă, înainte de Primul Război Mondial.

Potrivit bătrânului pietrar, se tăia din pădurile de pe Dealul Istriţa un stejar dintre cei mai mari, din trunchiul căruia se decupau cu un joagăr două roţi. Acestea erau lăsate câteva zile să se îmbibe cu păcură, erau întărite cu lanţuri de fier şi apoi prinse de trunchiul arborelui la care se înjugau atâtea perechi de boi câte erau necesare, în funcţie de mărimea crucii.

Sunt mai multe ipoteze legate de originea monumentului. Potrivit unora dintre păreri, un oarecare  Manafu, negustor bogat al locului, ar fi cel care a comandat-o. Alţii susţin că o anume Doamnă Ghica din Tisău ar fi dat banii pentru realizarea monumentului însă crucea mai e numită şi „a Monahului”, astfel că unii atribuie iniţiativa ridicării ei unui anume Ioniţă Monahul.

Crucea Manafului este un monument unic. FOTO Dan Grecu
Crucea Manafului este un monument unic. FOTO Dan Grecu

Preotul Mihai Stănescu susţine într-o lucrare publicată pe site-ul muntesiflori.ro că numele crucii, „a Manafului”, este dat din două motive. În primul rând, crede acesta, cel care a contribuit la ridicarea baldachinului (stâlpilor şi coloanelor) s-a numit Manaf Selim/Gheorghe şi a fost ginerele preotului Costache Dinu Cârjan şi cumnatul postelnicului Ioniţă Cârjan, cei care au comandat construirea crucii.

Apoi, susţine preotul Stănescu, manaf, din turca veche (otomană), se traduce „monument”! Există şi astăzi în Turcia expresia: „Bir başka Manaf, Manaf yükseltmek”  =  ,,Un manaf ridică alt manaf”.

Inscripțiile de pe cruce lămuresc apartenența acesteia. Pe fața vestică stă scris: „Această cruce s-au ridicat în zilele înălțatulu(i) nostru Domn Gheorghe Dimitrie Bibescu vv (voievod, n.r.) 1846”; pe fața sudică, sub braț: „De robu lui Dmnezeu Ioanu Postelnicu sinu popa Costache Dinu Cârjan ot (din, n.r.) satu Viespești”; șe fața nordică, sub braț: „Cu fiii mei: Nicolae, Ioana, Mafteiu, ereu Gheorghe: Morți: Costandin er, Maria presbitera, Costandin, Dimitrie, Nicolae, Danciu, Dobra”.

Buzău



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite