DOCUMENT Patrimoniul istoric al Bucureştiului, îngropat de indiferenţa autorităţilor şi de rechinii imobiliari

Moara lui Assan din Bucureşti este unul dintre cele mai grăitoare exemple ale stării deplorabile în care se află clădirile de patrimoniu. FOTO Adevărul

Patrimoniul istoric şi cultural al Bucureştiului zace între indiferenţa autorităţilor şi interesele unor rechini imobiliari, între mormanele de moloz şi cele de bani. ONG-urile care luptă pentru conservarea acestuia duc o luptă asiduă de cinci ani cu instituţiile statului şi cu opinia publică, pentru un bun care aparţine tuturor, dar din care foarte puţini au acces la gustul extrem de dulce al acestuia.

Zilnic, asistăm neputincioşi la masacrarea sau chiar dispariţia totală a patrimoniului arhitectural al Bucureştiului. Clădiri cu sute de ani de istorie sfârşesc sub lamele necruţătoare ale buldozerelor, zone istorice cu străduţe înguste sunt invadate de clădiri de birouri, fără să se ţină cont de locurile de parcare sau de specificul arhitectural.

Pornind de la aceste realităţi absurd ale României anului 2013, Platforma pentru Bucureşti, alături de alte ONG-uri care luptă pentru conservarea partimoniului istoric şi cultural al Bucureştiului au lansat miercuri, la Ordinul Arhitecţilor Români, un raport întitulat   „Patrimoniul Bucureştiului 2008 – 2012”, realizat de Asociaţia pentru Protectia şi Documentarea Patrimoniului din România - Pro.Do.Mo. Raportul prezintă, prin exemple grăitoare, situaţia actuală a patrimoniului construit din Municipiul Bucureşti şi face o sinteză a modului în care au acţionat (sau nu) instituţiile publice şi actorii privaţi în cazurile analizate.

Concret, din cele 2.621 de imobile înscrise pe lista mo­numentelor istorice (conform Listei Monumentelor Istorice ac­tualizate, www.patrimoniu.ro/LMI/LMI2010.pdf ) şi 98 de zone construite protejate, s-a accelerat. Dintre acestea, doar 225 erau semnali­zate cu o plăcuţă explicativă ca urmare a iniţiativei Asociaţiei Prietenilor Muzeului de Istorie Naţional, o organizaţie nonguvernamentală. Majoritatea monumentelor istorice ale Capitalei sunt, însă, uşor de reperat din cauza stării avan­sate de degradare, precum Casa Oromolu din Bulevardul Aviatorilor 8, Casa Miclescu din Kiseleff 35-37, Palatul Ştirbei din Calea Victoriei 107, Moara lui Assan, Cinema Dacia sau Hala Matache.

“În mandatul electoral 2008-2012, administraţia publică locală nu a promovat niciun plan integrat de măsuri pentru conserva­rea patrimoniului sau pentru ameliorarea condiţiilor de locuire pentru locuitorii din zonele istorice ale Bucureştului. Lipsa de implicare a administraţiei publice în protejarea şi punerea în valoare a patrimoniului a avut un impact negatv nu numai asupra dezvoltării armonioase a Capitalei României ci şi asupra calităţii vieţii locuitorilor din carterele istorice, siliţi să facă faţă costurilor crescânde de întreţinere a clădirilor şi spe­culei imobiliare”, se arată în raport.

Potrivit semnatarilor acestui raport, deşi spaţiul ocupat de zonele protejate construite reprezintă doar 14,4% (2853 ha)3 din teritoriul municipiului Bucureşti, el beneficiază de o mare concentrare de valori arhitecturale, cul­turale, istorice şi ambientale, care, valorificate corespunzător, ar recomanda Bucureştiul ca obiectv turistic major, însă în lipsa unei strategii de regenerare a zonelor istorice şi de conservare a imobilelor cu valoare arhitecturală, presiunea exercitată de dezvoltarea imobiliară haotică pune în pericol supravieţuirea Bucureştiului istoric.

Deşi înscrierea pe lista monumentelor istorice este singura modalitate de a opri desfiinţarea totală a unui imobil, ea nu garantează şi viitorul clădirii, care poate fi lăsată să se degra­deze până la dispariţia totală. Autorităţile locale sunt indulgente cu distrugătorii monumentelor şi al caselor de patrimoniu, reacţionând târziu şi ineficace.

Pe lângă aceste ameninţări, un nou trend al primăriilor de sector recomandă anveloparea caselor cu polistiren. Arhitecţii atrag atenţia că aplicarea acestei tehnici de renovare pentru clădirile monument istoric este de neacceptat deoarece elementele casei care o definesc ca reper architectural, cultural sau istoric, devin nule în urma acoperirii lor cu polistiren.

"Cele mai multe case din Sectorul 1 sunt construite în perioada interbelică. Prin anveloparea caselor cu polistiren şi înlocuirea geamurilor cu termopan, a tocurilor de lemn cu cele de plastic vor fi îngropate decoraţiunile acestora şi se vor pierde valorile arhitecturale. Nu trebuie să anvelopăm totul cu polistiren", a declarat Roxana Wring, preşedintele Asociaţiei pentru Protectia şi Documentarea Patrimoniului din România - Pro.Do.Mo., în cadrul conferinţei de presă "Patrimoniul Bucureştiului 2008-2012: Pericol de demolare".