Frizerie ca-n America deschisă la Braşov. Proprietarul foloseşte maşini de tuns din anii '60 şi serveşte clienţii cu whisky fin
0Un braşovean şi-a deschis o afacere dedicată exclusiv bărbaţilor. Totul a plecat de la o pasiune mai specială, pe care o avea de când era copil.
Alexandru Cotizo Dicianu are 36 de ani. S-a născut la Braşov şi îi place să fie frizer. „Frizer, nu hairstylist”, ţine să precizeze din capul locului.
Se recomandă Alexandru, pentru că numele de Cotizo mulţi îl pronunţă greşit şi îl întreabă dacă e ungur. „Mamei mele i-a plăcut foarte mult istoria, de aceea mie şi sorei mele ne-a dat numele copiilor regelui dac Decebal - Cotizo şi Andrada”.
„De mic îmi plăcea să merg la frizerie”
Alexandru nu îşi poate explica de unde vine pasiunea pentru frizerie. „De mic îmi plăcea să merg la frizerie. Am avut o pasiune pentru frizeri, în contextul în care mulţi copii fug şi plâng când e vorba de tuns. Eu mergeam şi de trei-patru ori pe lună, chiar dacă de multe ori nu aveau ce să tundă”, îşi aduce aminte râzând de clipele din copilărie.
Când a crescut, a început să tundă la început prietenii, apoi rudele, apoi prietenii prietenilor. Ajunsese o adevărată vedetă printre prieteni.
După ce a absolvit Liceul Unirea din Braşov (unul dintre cele mai bine cotate), a plecat în lume. „Am avut o afacere în Spania, un bar, dar şi acolo tundeam clienţii. Am fost în Gran Canaria, unde am stat doi ani - am lucrat ca barman, în Insulele Caraibe - unde şi acolo am tuns”, povesteşte râzând. A lucrat şi pe vasele de croazieră, bineînţeles tot ca frizer. Însă, nu putea sta departe de casă. După câţiva ani revenea în România, la Braşov.
A făcut cursul de frizerie la Forţele de Muncă
Prin anii 2000 a făcut un curs de frizeri la Forţele de Muncă (AJOFM-ul de astăzi), cum era pe vremuri, după care a învăţat în America ce înseamnă să fii frizer.
„Aici, la noi, nici nu mai există astfel de cursuri. În America s-a păstrat tradiţia în frizerie. Frizerul este un artist, unde lumea vine la trei zile, bea o bere, o cafea, îşi face un contur, îşi aranjeaază barba. Este altceva. Am nimerit la un concurs de frizerie, unde făceau portrete în păr. Aşa ceva nu mai văzusem. Când am văzut ce fac ei, mi-am zis că eu nu am nicio treabă cu tunsul”.
În America a stat aproximativ doi ani, din care un an în Porto Rico. Acolo a profesat şi a învăţat meserie de la barber chef, Will Perez. Acesta, de origine mexicană, născut în SUA, în New York, a început să fie frizer din lipsa de bani. Aşa a început să tundă. Este un om simplu, dintr-un cartier mărginaş, care a ajuns să fie unul dintre cei mai căutaţi «barberi».
Barberia din Braşov, un loc special pentru bărbaţi
Afacerea din Braşov a deschis-o la începutul lunii august. „Nimic din ce vedeţi în frizeria de acum nu exista. Totul a fost amenajat de mine aşa cum am văzut în America. Am vrut să facem un «cigar bar», unde funcţionează şi frizeria. Aici să vină braşovenii să bea un whisky bun, să fumeze un trabuc de calitate şi o cafea aromată, şi să se tundă sau să îşi aranjeze barba. De aceea, am ţinut foarte mult la cum va arăta barberia. De exemplu, am adus scaune profesioniste din Italia, cu scrumieră încorporată în braţul fotoliului, cum erau pe vemuri. Şi chiuvetele sunt speciale. Le-am adus din Texas, America, pentru ca clientul să nu se ridice de pe scaun să fie spălat, după bărbierit sau după tuns. Toate ustensilele şi produsele cosmetice sunt importate din America, pentru că nu facem nici cel mai mic rabat de la calitate”, ne spune Alexandru.
Maşinile de tuns electrice sunt cele folosite în anii ’60. Sunt acelaşi model, cu acelaşi design de la acea vreme, toate de cinci stele, care se folosesc şi la această oră. Funcţionează impecabil şi sunt silenţioase.
Clientela este riguros selectată: pletoşii sunt refuzaţi, doamnele nu au acces
„Conceptul este de frizerie clasică, din perioada interbelică, dacă doriţi, cum funcţionau şi la noi în ţară. De ce? Pentru că bărbaţii adoră sa fie răsfăţaţi... şi bine aranjaţi! Am exclus din start frizeria de cartier, unde acolo frizerii abia aşteaptă să scape de tine sau de saloanele hairstiliştilor, unde te duci şi te tunzi şi asculţi ca bărbat poveşti despre ce unghii vopsite sunt la modă, ce reţete se mai fac sau cum se pun murăturile. În «barber shop», cum se numeşte în America, doamnele nu au ce căuta, cu excepţia celor de culoare, care preferă tunsorile masculine. Vorbim de o frizerie unde nu tundem bărbaţii cu părul lung. Sunt primţi doar cei care renunţă la coadă. Acum câteva zile a venit un domn care avea coadă şi barbă. I-am spus că nu îl tund. Nu m-a crezut, iar după ce i-am aranjat barba şi i-am spus că este gata, nu i-a venit să creadă că nu vreau să îi «ciupesc» un pic vârfurile de la coadă. În cele din urmă, a renunţat la coadă (care este atârnată ca «trofeu» în barberie - n.a.) şi l-am tuns scurt”, a explicat regulile după care funcţionează frizeria amenajată în Centrul Istoric al Braşovului.
Frizer versus hairstilist
Alexandru respinge vehement numirea frizerilor drept hairstilişti. „La noi nu mai există termenul de frizer. Toţi sunt hairstilişti. Dar sunt total diferite ca meserie. Instrumentele sunt diferite, stilurile de tuns sunt diferite. Hairstiliştii tund cu foarfeca de rărit, de filat. Dacă le-ai luat foarfeca şi fixativul, nu mai ştiu să tundă. După ce ajunge acasă clientul şi se spală pe cap, nu îi mai stă părul. Când pleacă omul din frizerie trebuie să-i stea părul în forma dată de frizer, comandată de client. Culmea, au ajus să le fie ruşine să spună că sunt frizeri şi spun că sunt hairstilist, în America este o mândrie să spui că eşti master barber. Şi ca să înţelegeţi diferenţa dintre meserii, hairstiliştii vin la noi ca să le tundem barba”, spune Alexandru.
În spatele unui frizer de succes stă... o femeie puternică!
Evident, Alexandru este un artist, după cum chiar el punea condiţia pentru a fi un frizer de succes. Iar pentru că el este mai boem, de afacere trebuie să se ocupe un „cap limpede”.
Alexandru a revenit în ţară, din America, anul trecut. La o petrecere a cunoscut-o pe cea care avea să-i devină după câteva luni soţie: „Am cunoscut-o pe Alexandra într-un grup comun de prieteni, anul trecut, la revenirea în ţară. A fost dragoste la prima vedere, iar anul acesta ne-am căsătorit, pe 30 august”.
Andreea Dolores Dicianu are experienţă în parte comercială. Şi ea este tot braşoveancă. Ea este managerul afacerii şi se ocupă de partea de publicitate, de personal, relaţia cu clienţii, contabilitatea primară, aprovizionarea.
Tânăra a absolvit facultatea de jurnalism, unde au înscris-o părinţii: „Mie mi-a plăcut matematica şi gramatica. Ca jurnalist nu am lucrat, dar m-am, angajat în comerţ de la 18 ani, iar în ultimii şase ani am fost manager la un hotel. Anul trecut am încheiat colaborarea cu ei, pentru această nouă provocare, să punem pe picioare singura barberie din Braşov”.
Andreea face acum cursul de coafură şi ne spune că, practic, bărbieritul în sine ca serviciu este pe cale de dispariţie. „La curs se face multă teorie, mai puţin practică. De exemplu, despre bărbierit este un pasaj unde se explică despre ce este vorba, dar nu se face nimic practic. S-a pierdut tradiţia. Asta vrem noi, să o readucem”, ne spune aceasta.
Ea este completată de Alexandru: „Avem o colegă, Claudia Stoica, care lucra pe Republicii a ca frizer. A lucrat 25 de ani, erau opt posturi de lucru şi lucrau în două schimburi 16 frizeri. Lumea acum nu mai are bani, Pe vremuri, pensionarii veneau să se bărbierească. Pe vremuri se folosea briciul, acum sunt utilizate doar cu lame de unică folosinţă, se folosesc mănuşi chirurigicale. Totul e de unică folosinţă.
Ca plan de viitor, Alexandru vrea să deschidă o şcoală de frizeri. „Au venit la mine să se angajeze frizeri care au terminat un curs de frizerie şi coafura 6 luni şi care nu ştiu să ţină o foarfecă în mână. Eu cred că e bine să vină să înveţe. Este o merserie bună, este bănoasă, dacă lumea ştie că te pricepi. Este o meserie pe care trebuie să o afaci cu plăcere. Ai succes dacă transformi un hobby, o pasiune, într-o afacere”, este convins frizerul braşovean.
Se încarcă comentariile...
